Institutul ”Elie Wiesel” după decizia de canonizare a unor persoane legionare și antisemite: ”Ridicarea între sfinți a unor persoane care au împărtășit valorile fascismului este consonantă cu etica creştină?”/ Cine sunt cei trei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

• ”Aşa cum foarte bine a menționat Patriarhul Daniel, sfinții canonizați sunt dreptar, ne întrebăm, deci, dacă ridicarea între sfinți a unor persoane care, pe parcursul vieții, au împărtășit, prin vorbă sau faptă, valorile fascismului este consonantă cu etica creştină?”, a scris Institutul ”Elie Wiesel” în comunicat.

Cele trei persoane despre care scrie institutul sunt Ilarion Felea (1903-1961), Ilie Lăcătuşu (1909-1983) și Dumitru Stăniloae (1903-1993), legionari care au fost șefi de cuib sau care au făcut apologia Germaniei naziste. Biografiile celor trei, transmise de INSHR-EW:

• G4Media a publicat în 11 iulie despre probabilitatea ca preotul legionar, misionar Ilie Lăcătușu să fie canonizat.

”Ilarion Felea (1903-1961) a desfășurat activități politice militante în timpul Statului Național Legionar ca membru al Mișcării Legionare și șef al cuibului legionar „Sf. Ioan” din cadrul Academiei Teologice Ortodoxe din Arad. Între 1944 şi 1945 a fost internat în Lagărul de la Caracal prevăzut pentru foştii legionari. În plan publicistic, prin contribuțiile la revista eparhială Biserica și școala, Felea a făcut apologia Mișcării legionare și a programului statului etnocratic a lui Nichifor Crainic pe care îl caracteriza drept „cea mai prețioasă contribuție ce a dat-o spiritul românesc la opera de renaștere a statului român” întrucât viza și „distrugerea parazitismului iudaic” (Biserica și școala, nr. 7, 1940).

Ilie Lăcătuşu (1909-1983) a desfășurat activitate legionară în calitate de șef de cuib și ulterior de sector legionar. A luat parte la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în calitate de lider al unui grup insurecțional. Tot el a alcătuit liste cu adversari ai Mişcării Legionari ce urmau să fie împuşcaţi după ce această grupare fascistă ar fi preluat în totalitate puterea. Între 1942 și 1943 a fost misionar al Bisericii Ortodoxe Române în Transnistria, o regiune aflată sub controlul statului român unde au fost exterminați zeci de mii de evrei în timpul Holocaustului.

Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicațiile de extremă dreaptă Calendarul și Porunca vremii articole unde a făcut apologia Germaniei naziste şi a legăturii dintre ortodoxie şi etnocrație. De asemenea, a avut contribuții importante în paginile revistei Gândirea unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte susținând legătura dintre ortodoxie şi naţionalism. Pe  lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile Telegrafului român, revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului. Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susține că ,,Azi (22 septembrie 1940 n.n.) neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătății pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetățuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. Îl revendică și alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârșit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru.” (Telegraful român, nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Național Legionar marchează înlăturarea acelor miniștri „care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim””.