O publicație maghiară pro-administrație Orbán acuză UE că favorizează România coruptă, în raport cu Ungaria, „elevul pe care-l ține în banca din spate pentru că nu ascultă poruncile” / „ DNA în România lovește foarte selectiv sub pretextul combaterii corupției, fără a se simți subordonată statului de drept”

Publicația maghiară hungarytoday.hu, a cărei linie editorială este pro administrație Viktor Orbán, lansează o serie de acuzații la adresa conducerii UE, într-un material de opinie cu titlul „Corupția este întotdeauna vina altcuiva – Morala în cazul Ungariei și României”, semnat de Ferenc Rieger.

Articolul subliniază că UE ar trata România cu mănuși pentru că, spre deosebire de Ungaria, este un „elev ascultător”, care respectă toate poruncile venite de la lideri europeni, în funcție de context și interese. Deși în cazul României corupția ar fi dovedită, liderii UE continuă să o protejeze. În articol este indicată structura DNA, o instituție care în opinia editorialistului maghiar ar fi fost înființată „ca cerință de luptă împotriva corupției, pe calea integrării europene” și care astăzi „lovește foarte selectiv sub pretextul combaterii corupției, fără a se simți subordonată statului de drept”. Jurnalistul sugerează că politicienii maghiari sunt împiedicați să preia puterea și aduce în discuție cazul primarului din Târgu Mureș, care ar fi fost hărțuit de DNA, considerat fiind un „adversar politic”.

În articol se amintește că în România s-au anulat alegerile prezidențiale, fără ca liderii europeni să o considere o problemă, în timp ce Ungaria (care are relativ un parcurs comun în privința procesului de luptă împotriva corupției) este considerată „elevul neascultător, pus în banca din spate, ca pedeapsă că nu ascultă poruncile de la Bruxelles”.

Ideile expuse în articolul din hungarytoday.hu

• Acuzațiile de corupție sunt o modalitate excelentă de a submina credibilitatea adversarilor reali sau percepuți pe scena politică externă sau internă, așa cum arată exemple recente din Germania, Ungaria și România.
• „Drumul spre iad este pavat cu intenții bune.” Nu există probabil un proverb mai potrivit pentru a descrie ambivalența instituțiilor care au fost concepute de UE ca gardieni ai democrației, dar care acum seamănă mai degrabă cu gardieni ai unor vase în care ard smoală și sulf. Pseudo-ONG-urile și autoritățile anticorupție fac „treaba murdară” (Friedrich Merz) care duce la o presupusă curățare a democrației. O lume ideală, pe placul Bruxelles-ului, dar care, în mod ciudat, nu poate exista fără atribute: democrația „noastră” „defensivă”, pentru care iadul – pentru a-l parafraza pe Sartre – este întotdeauna „ceilalți”.
• Recentul scandal judiciar din Germania în jurul liderului Querdenker, Michael Ballweg, este un exemplu elocvent al pervertirii unui mecanism constituțional care nu servește binelui comun, ci protejează un stat intruziv de cetățenii critici. Nobila cauză a combaterii fraudei, spălării banilor și evaziunii fiscale este, de asemenea, abuzată politic în țări care nu se pot lăuda cu o tradiție democratică atât de îndelungată, precum Ungaria și România. Aici și acolo, oponenții politici sunt supuși unor dificultăți, totul în numele democrației, dar cu o diferență izbitoare.
• În Ungaria, partidele de la putere sunt judecate de organizațiile „societății civile” și de partidele de opoziție care au fost sau sunt sponsorizate de USAID, rețeaua Soros și Bruxelles.
• Mantra celei mai corupte țări din Europa a fost repetată până când a devenit o convingere corectă din punct de vedere politic a publicului european.
• Viktor Orbán, sperietoarea stângii europene, a trebuit să fie declarat sfântul patron al tuturor hoților care pângăresc și jefuiesc cuibul presupus pur al Uniunii. Péter Magyar, favoritul lui Manfred Weber, nu obosește să anunțe programul „Calea spre închisoare” pentru oficialii Fidesz.
• Ákos Hadházy caută zebre, simbolul luxului obscen, pe proprietatea familiei Orbán, după ce echipele de televiziune occidentale au petrecut ani de zile încercând să documenteze presupusa mlaștină a corupției din Ungaria. (…)
• În România, pe de altă parte, lupta împotriva corupției a fost inițial o cerință obositoare pe calea integrării europene, până când pacientul balcanic a realizat că cârja oferită de Bruxelles – DNA (Direcția Națională Anticorupție) – putea fi reutilizată ca armă împotriva oponenților politici interni. În autocarul european, România, „elevul model” politic, stă în spatele profesorilor de la Bruxelles și ascultă cu reverență fiecare cuvânt al reprezentantului clasei. Ungaria, pe de altă parte, care a eșuat din nou să-și facă temele, trebuie să stea în spate ca pedeapsă.
• În 2002, elevul de top din București a înființat o autoritate „independentă” pentru combaterea corupției, care este încă considerată un fenomen structural în țară. Dacă este să credem Transparency International, carnetul de note al elevului preferat la materia „combaterea corupției” este doar puțin mai bun decât cel al elevului nepopular din banca din spate, care nu se conformează cu linia profesorului. Primul a depus eforturi, dar cel de-al doilea refuză să îndeplinească sarcinile de pedeapsă care i-au fost atribuite. În plus, Franța, mentorul de încredere al României, își ține mâna protectoare asupra protejatului său de la gurile Dunării.
• Și restul consiliului clasei UE este destul de impresionat de ștrengarul balcanic după ce acesta a trecut cu brio un test dificil: anularea alegerilor la sfârșitul anului 2024.
• Oricine apără cu atâta vigurozitate „democrația noastră” de la Bruxelles este iertat cu ușurință pentru păcatele sale veniale: temele neterminate în materie de restituiri, combaterea discursurilor de ură, care sunt într-adevăr omniprezente în România și vizează minoritățile etnice, deficitul bugetar (9,3% din PIB), cel mai mare din UE, rata record a migrației (unul din cinci români trăiește în străinătate).
• Acum se dovedește că România are un „stat profund” la fel de arogant ca acela creat de democrații americani. Interfața sa cu societatea se numește DNA, o instituție care lovește foarte selectiv sub pretextul combaterii corupției, fără a se simți subordonată statului de drept.
• După hărțuirea la care au fost supuși omologii săi din Gheorgheni, Miercurea Ciuc și Târgu Secuiesc, primarul din Târgu Mureș s-a întors recent la cârma fostei „capitale secuiești”, după ce a trebuit să îndure certuri similare. Acuzațiile, bazate pe o presupusă denunțare a unui om de afaceri care nu a fost niciodată făcută, nu au putut fi confirmate, indiferent cât de mult au încercat curajoșii cruciați ai „democrației originale” (așa cum a fost numită România de primul său președinte după căderea comunismului) să-l împiedice pe Zoltán Soós să se întoarcă la primărie.
• Justiția este oarbă, dar se pare că este totuși capabilă să recunoască corupția, mai ales când aceasta nu se dezvoltă pe gunoiul națiunii titulare. Urechile ei, pe de altă parte, nu sunt blocate, motiv pentru care se poate presupune că este foarte receptivă la sugestiile unor oameni bine intenționați care nu aprobă normalizarea coexistenței româno-maghiare și regretă deceniile de stagnare marcate de nume precum Dorin Florea și Gheorghe Funar. Primarii naționaliști din Târgu Mureș și Cluj-Napoca s-au concentrat în primul rând pe suprimarea comunității maghiare din aceste orașe emblematice ale Transilvaniei.
• O comparație cu orașele din vestul României, unde maghiarii nu au nicio șansă să devină primari din cauza numărului redus, este evidentă. În Arad, de exemplu, un întreg cartier a fost vândut de un primar care acum este fabulos de bogat și care continuă să-și orchestreze afacerile de la distanță. Un pod nou-nouț este pe punctul de a se prăbuși, iar exemplele ar putea continua la nesfârșit. Unde este DNA, unde sunt serviciile secrete? Există nenumărate cazuri care ar putea trezi interesul instituțiilor menționate mai sus în orașele guvernate de primari români.
• Cu toate acestea, zelul anchetatorilor dispare brusc când vine vorba de cei care se consideră „conducători eterni” în fostele teritorii maghiare ale României.
• Oriunde îi va duce călătoria cu autobuzul european, profesorii care stau în față vor încerca să țină sub control nemulțumirea crescândă a elevilor. Tensiuni care trebuie ținute sub control există și în autobuzele naționale, atunci când pasagerii nu sunt convinși de direcția de mers. Lupta împotriva corupției este unul dintre pretextele preferate folosite de Uniunea Europeană și de guvernele instabile pentru a se ocupa de oponenții interni, reali sau percepuți. O preocupare legitimă devine din ce în ce mai mult un instrument de „delegitimare”, pentru a folosi un cuvânt la modă în limba germană.
• Zoltán Soós, primarul orașului Târgu Mureș, s-a întors în funcție joi săptămâna trecută, după ce supravegherea oficială și suspendarea din funcția de primar dispuse de DNA au expirat la miezul nopții. Soós, care fusese suspendat din funcția de primar timp de patru luni, a putut să se întoarcă la primăria din Târgu Mureș după ce supravegherea oficială și suspendarea dispuse în cazul său au expirat la miezul nopții, pe 6 august. Parchetul anticorupție din România nu a solicitat prelungirea și nu a anunțat alte măsuri împotriva primarului.
• Filialele din Târgu Mureș și județul Mureș ale UDMR l-au susținut pe Soós încă de la început. Ei au calificat cazul ca fiind motivat politic, considerând că autoritățile și justiția române doreau să perturbe stabilitatea comunității și modelul de cooperare etnică din Târgu Mureș, unde locuiesc aproape în număr egal români și maghiari.
• Mihai Tîrnoveanu, de exemplu, dispune de resurse generoase pentru a-i trage în fața instanțelor pe primarii din Ținutul Secuiesc. El și diverse frății, asociații și ligi nu se limitează la acțiuni simbolice, precum profanarea mormintelor soldaților, ci recurg – aparent cu succes – la intimidarea reprezentanților aleși ai comunității maghiare, fabricând cazuri de corupție ad hoc. Statul cu cea mai mare densitate de agenți secreți din lume nu duce lipsă de know-how specific: cei care se întrebau ce făceau „cârtițele”, care nu au reușit să zădărnicească presupusa interferență a Kremlinului în alegeri, pot acum să răsufle ușurați. Serviciile de informații interne nu au stat degeaba: maeștrii tacticii de diversiune caută acum musca din untul primarilor maghiari.