NATO se confruntă cu o penurie de TNT

NATO se confruntă cu o penurie de explozibili, în condițiile în care o mare parte din stocul de TNT a fost utilizat pentru bombardarea Gazei, potrivit unui nou raport, citat de The Telegraph.

Fabrica de TNT Nitro-Chem din Polonia, deținută de stat, este singura de acest gen din Europa și nu reușește să țină pasul cu cererea.

Majoritatea munițiilor mai mari decât un glonț utilizează TNT, iar cererea globală depășește capacitatea de producție. Aceasta furnizează 90% din TNT-ul importat de SUA pentru fabricarea unei game de muniții, inclusiv bombele MK-84 și BLU-109 de 910 kilograme.

Aceste arme au fost furnizate Israelului în cantități mari și au fost asociate cu atacuri soldate cu numeroase victime în zone dens populate din Gaza.

Nitro-Chem a furnizat, de asemenea, în mod direct explozibili, inclusiv TNT și RDX, către Israel, potrivit raportului, redactat de un consorțiu de grupuri internaționale pentru drepturile omului, inclusiv Mișcarea Tineretului Palestinian.

Dincolo de Orientul Mijlociu, dependența excesivă de o singură fabrică poloneză pentru unul dintre cei mai utilizați explozibili din lume a expus Marea Britanie și restul Europei la o gravă penurie de materiale esențiale.

Blocajul în aprovizionarea cu TNT a afectat capacitatea Europei de a aproviziona Ucraina pe câmpul de luptă împotriva Rusiei. Acest lucru a forțat Kievul să raționalizeze utilizarea obuzelor de artilerie și a determinat Occidentul să se grăbească să-și refacă propriile stocuri interne.

Deși Nitro-Chem nu dezvăluie cantitatea de TNT pe care o produce anual, o estimare indică aproximativ 10.000 de tone pe an, suficiente pentru aproximativ un milion de proiectile de artilerie de 155 mm, deoarece fiecare dintre acestea necesită aproximativ 10-11 kg de explozivi.

Cu toate acestea, UE s-a angajat să trimită Ucrainei peste un milion de proiectile până în 2025. Angajamente similare făcute în anii precedenți pentru a sprijini Kievul împotriva Rusiei nu au fost respectate.

Dar Nitro-Chem este deja inundată de comenzi, semnând în aprilie cea mai mare afacere de până acum cu armata SUA – 310 milioane de dolari pentru a furniza 18.000 de tone de TNT între 2027 și 2029. Acordul a fost încheiat la doar două luni după ce Washingtonul a trimis încă un lot de muniție către Israel, conținând 1.800 de bombe grele MK-84, iar Congresul a fost informat cu privire la o nouă comandă de 2.800 de bombe MK-82.

„Fără TNT-ul fabricat în Polonia, bombardamentele aeriene de o amploare și intensitate fără precedent, care au ucis zeci de mii de palestinieni și au distrus condițiile de viață din Gaza… nu ar fi fost posibile”, se arată în raport. De asemenea, raportul menționează că, între octombrie 2023 și iulie 2024, SUA au trimis cel puțin 14.000 de bombe MK-84 și 8.700 de bombe MK-82 de 241 de kilograme.

Raportul solicită Nitro-Chem și autorităților poloneze să înceteze furnizarea de TNT utilizat pentru umplerea bombelor și artileriei folosite de Israel. Nitro-Chem a refuzat să comenteze concluziile raportului, având în vedere „natura sensibilă a operațiunilor companiei noastre”, și a declarat că toate activitățile sale „respectă legislația internațională aplicabilă”.

Unul dintre motivele pentru care țările occidentale au devenit excesiv de dependente de o singură fabrică este faptul că producătorii de TNT din SUA, Marea Britanie și alte țări europene au închis producția internă, având în vedere deșeurile poluante și toxice rezultate din fabricarea explozivului. În Marea Britanie, ultima fabrică de TNT a fost închisă în 2008. SUA și-au închis ultima unitate de producție în anii 1980. O fabrică din estul Ucrainei a fost confiscată de Rusia în 2022.

Compania suedeză Swebal încearcă să construiască o fabrică de TNT în apropierea micului oraș Nora, cu scopul de a crește capacitatea de producție de TNT a Europei cu aproximativ 75%. Joakim Sjöblom, directorul executiv al companiei, a criticat reglementările oneroase ale UE pentru că provoacă întârzieri inutile.

Introdus pentru prima dată în comerțul cu arme în 1902, TNT are o serie de utilizări – în război pentru obuze de artilerie, grenade și bombe aeriene, dar și în construcții și minerit, toate acestea fiind afectate de penurie și de creșterea ulterioară a costurilor. TNT, care costa 0,48 euro pe livră (aproximativ 0,453 kg) în urmă cu două decenii, costă acum peste 17 euro pe livră.

Experții din industrie spun că chiar și costul și aprovizionarea cu produse electronice de larg consum ar putea fi afectate, deoarece mineralele și metalele utilizate în aceste dispozitive trebuie să fie extrase din mine.

Alți producători importanți de TNT sunt China și Rusia, dar niciuna dintre aceste țări nu este considerată o opțiune viabilă pentru SUA și Europa.

Penuria de TNT a determinat Marea Britanie, SUA și restul Europei să elaboreze noi planuri. În iunie, Marea Britanie a anunțat o investiție de 1,5 miliarde de lire sterline în noi fabrici de muniții. Anul trecut, SUA a acordat un contract în valoare de 435 de milioane de dolari companiei turce de apărare Repkon pentru proiectarea și construirea unei fabrici de producție de TNT în Kentucky. Se estimează că aceasta va fi finalizată în 2028, devenind prima fabrică de acest gen din America din 1986.