Mizele Summitului Oceanelor de la Nisa: Bani, zone de mare adâncime şi parcuri marine

Liderii lumii se reunesc la Nisa începând de duminică pentru a discuta despre „urgenţa” globală care ameninţă oceanele. Cu această ocazie, AFP a publicat un articol dedicat celor mai importante aspecte ale acestei conferinţe organizate de ONU.

ONG-urile şi micile state insulare speră că acest summit, care va începe luni pe Coasta de Azur, va merge dincolo de simple discursuri rostite pe o serie de teme de mare actualitate, transmite Agerpres.

Arii marine (puţin) protejate

Crearea unor noi arii marine protejate (AMP) ar trebui să fie anunţată la Nisa de mai multe guverne, ceea ce ar putea să ducă la atingerea pragului de protecţie de 10% la nivel mondial (contra 8,63% în prezent), potrivit cabinetului ministrului francez pentru Tranziţie ecologică, Agnes Pannier-Runacher.

Comunitatea internaţională şi-a fixat un obiectiv de protecţie de 30% până în anul 2030 (obiectivul „30×30”). Dar, în ritmul actual, acest obiectiv nu va fi atins înainte de anul 2107, potrivit organizaţiei ecologiste Greenpeace.

Dincolo de aspectul cantitativ, protecţia trebuie să fie, de asemenea, de mai bună calitate, au estimat ONG-urile, întrucât multe ţări nu impun practic nicio regulă în perimetrele parcurilor lor marine, autorizând, de exemplu, pescuitul cu trauler la mare adâncime, o practică de pescuit considerată distrugătoare.

La nivel mondial, doar 2,7% din oceane beneficiază de niveluri de protecţie mai mari, un procent care este de doar 0,1% în cazul apelor costiere ale Franţei metropolitane.

Mare liberă

Unul dintre punctele-cheie pentru atingerea obiectivului „30×30” este ratificarea Tratatului privind mările libere, semnat de 110 state în 2023, care ar trebui să asigure o mai bună protecţie a vieţuitoarelor marine în apele internaţionale (dincolo de 200 de mile marine – 370 de kilometri – de ţărm).

Până în prezent, 32 de ţări şi Uniunea Europeană l-au ratificat şi altele ar putea să facă acest lucru săptămâna viitoare, în contextul în care Franţa spera să reunească la Nisa 60 de ţări semnatare pentru a permite intrarea în vigoare a tratatului încă din anul 2026. Autorităţile de la Paris speră de acum să atingă acest număr până la sfârşitul anului 2025.

Exploatarea abisurilor oceanice

Franţa ar trebui să profite de acest summit pentru a încerca să convingă un număr mai mare de ţări să se alăture coaliţiei favorabile unui moratoriu privind exploatarea marilor funduri marine, din care fac parte doar 33 de state în prezent.

O lărgire a acestei alianţe i-ar trimite un semnal preşedintelui american Donald Trump, care a decis unilateral să autorizeze această practică în apele internaţionale din Oceanul Pacific.

De asemenea, orice anunţ pe această temă va fi monitorizat cu mare atenţie odată cu apropierea următoarei reuniuni, în iulie, a Autorităţii Internaţionale a Fundurilor Marine (AIFM), care lucrează de mai mulţi ani la elaborarea unui cod minier. Acest text trebuie să stabilească regulile de extracţie comercială a minereurilor mult râvnite pentru tranziţia energetică, protejând în acelaşi timp fundurile marine, clasificate ca fiind „bunuri comune ale omenirii”.

Acţiuni, nu cuvinte

În încheierea summitului, ţările vor adopta Declaraţia de la Nisa, un text de opt pagini, negociat de mai multe luni, care îndeamnă la „o acţiune urgentă” în privinţa oceanelor, dar care nu are un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic.

„Cuvinte frumoase”, dar „o cochilie goală”, a criticat organizaţia Greenpeace, în timp ce ambasadorul francez pentru oceane, Olivier Poivre d’Arvor, a lăudat declaraţia spunând că aceasta este „mult mai ambiţioasă” decât cea emisă la finalul precedentei conferinţe pentru oceane, organizată la Lisabona, în 2022.

„Declaraţia finală nu este cu adevărat singurul rezultat. De fapt, este mult mai important ca guvernele să se angajeze şi să vină aici pentru a spune ceea ce ele cred, în mod individual”, a spus Peter Haugan, director pentru politici de mediu în cadrul Institutului de Cercertare Marină din Norvegia.

Banii contează

Protejarea oceanului planetar este „cel mai slab finanţat” dintre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă formulate de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), potrivit proiectului Declaraţiei de la Nisa.

Pentru a acoperi această întârziere, statele trebuie să pună bani pe masă, consideră Pauli Merriman de la WWF.

„Ceea ce ne lipsesc încă sunt ambiţia, finanţarea şi punerea în aplicare, care sunt necesare pentru a reduce decalajul… Nu este suficient ca guvernele să se prezinte la Nisa cu bune intenţii”, a declarat ea în faţa jurnaliştilor.

Este nevoie de aproximativ 175 de miliarde de dolari (153 de miliarde de euro) pe an pentru a atinge obiectivul de dezvoltare durabilă a oceanelor până în 2030, potrivit unui raport din 2022 al Forumului Economic Mondial, care a precizat că, între anii 2015 şi 2019, a fost investită o sumă de doar aproape 10 miliarde de dolari în total.