Megalosaurus: În anul 2024 se împlinesc 200 de ani de la prima descoperire a unui dinozaur din istorie / Cum a fost definită prima oară creatura și cine a inventat denumirea sa

Oasele fosilizate uriașe care au ieșit la iveală din carierele de ardezie din Oxfordshire, în Anglia, începând cu sfârșitul anilor 1600, au fost imediat derutante, relatează CNN.

Într-o lume în care evoluția și extincția erau concepte necunoscute, experții de atunci au căutat o explicație. Poate, s-au gândit ei, că acestea aparțineau unui elefant de război roman sau unui om uriaș.

Abia în 1824, William Buckland, primul profesor de geologie al Universității Oxford, a descris și a denumit primul dinozaur cunoscut, pe baza unui maxilar inferior, a unor vertebre și a unor oase de membre găsite în acele cariere locale. Cel mai mare os al coapsei avea o lungime de aproximativ 80 de centimetri și o circumferință de aproape 25 de centimetri.

Buckland a numit creatura căreia îi aparțineau oasele Megalosaurus, sau șopârla mare, într-o lucrare științifică pe care a prezentat-o Societății Geologice din Londra, nou înființată, la 20 februarie 1824. După forma dinților săi, el credea că era un carnivor de peste 12 metri lungime și „cu volumul unui elefant”. Buckland a crezut că era probabil amfibie, trăind parțial pe uscat și în apă.

„În unele privințe, a avut multe lucruri corecte. Acesta era un grup de creaturi reptiliene gigantice dispărute. Aceasta a fost o idee radicală”, a declarat Steve Brusatte, paleontolog la Universitatea din Edinburgh și autor al cărții „The Rise and Fall of the Dinosaurs: A New History of Their Lost World”.

„Cu toții am crescut uitându-ne la desene animate cu dinozauri și vizionând „Jurassic Park”, cu dinozauri pe cutia pentru prânzul de la școală și jucării. Dar imaginați-vă o lume în care cuvântul „dinozaur” nu există, în care conceptul de dinozaur nu există, iar voi ați fost primii oameni care și-au dat seama de acest lucru pur și simplu uitându-vă la câteva oase mari din pământ”.

Cuvântul „dinozaur” a apărut abia 20 de ani mai târziu, fiind inventat de anatomistul Richard Owen, fondatorul Muzeului de Istorie Naturală din Londra, pe baza unor caracteristici comune pe care le-a identificat în studiile sale asupra Megalosaurus și a altor doi dinozauri, Iguanodon și Hylaeosaurus, care au fost descriși pentru prima dată în 1825 și, respectiv, 1833.

Lucrarea despre Megalosaurus a consolidat reputația profesională a lui Buckland în noul domeniu al geologiei, dar importanța sa ca primă descriere științifică a unui dinozaur a fost evidentă doar retrospectiv.

La acea vreme, Megalosaurus a fost eclipsat în imaginația publicului de descoperirea unor fosile complete de reptile marine gigantice, precum ihtiozaurul și plesiozaurul, colectate de paleontologul Mary Anning pe coasta Dorset din Anglia. Nu a fost găsit niciun schelet complet de Megalosaurus.

Dar Megalosaurus a avut un impact asupra culturii populare. Charles Dickens, care era prieten cu Owen, și-a imaginat întâlnirea cu un Megalosaurus pe străzile noroioase ale Londrei în deschiderea romanului său din 1852, „Bleak House”.

De asemenea, a fost unul dintre cele trei modele de dinozauri care au fost expuse la Crystal Palace din Londra în 1854, unde a fost amenajat primul parc de dinozauri din lume. Acesta se află acolo și astăzi. Deși forma capului său este în mare parte corectă, astăzi știm că avea o lungime de aproximativ 6 metri și că mergea pe două picioare, nu pe patru.

Cine a fost Buckland?

Nu este clar cum și-a dezvoltat Buckland expertiza ca geolog.

Un savant ambițios și carismatic, a citit clasici și teologie la Oxford, absolvind în 1804, și a urmat o gamă largă de cursuri, inclusiv de anatomie, a declarat Susan Newell, istoric și cercetător asociat la Muzeul de Istorie Naturală al Universității din Oxford. De asemenea, a intrat în contact cu alți oameni de știință naturaliști celebri ai vremii, precum George Cuvier din Franța, celebru pentru activitatea sa de comparare a animalelor vii cu fosilele.

„(Buckland) a fost prima persoană care a început cu adevărat să se gândească, ei bine, ce se întâmplă cu toate aceste fosile ciudate care apar, chiar în susul drumului, în această carieră din Oxford, și a început să plătească pietrarii locali pentru a găsi (fosile și) … a păstra lucruri pentru el”, a spus Newell.

„A început să pună cap la cap puzzle-ul”.

La un an după publicarea lucrării sale despre Megalosaurus, Buckland s-a căsătorit cu asistenta sa neoficială, Mary Morland, care era o naturalistă talentată de sine stătătoare și artista ilustrațiilor fosilelor de Megalosaurus care au apărut în lucrarea revoluționară.

Mai târziu în cariera sa, Buckland a recunoscut că cea mai mare parte a Regatului Unit fusese cândva acoperită de straturi de gheață după o călătorie în Elveția, înțelegând că o perioadă de glaciațiune modelase peisajul britanic și nu un potop biblic.

Newell a spus că cariera științifică a lui Buckland s-a încheiat prematur, acesta cedând unui fel de cădere psihică care l-a împiedicat să mai predea. A murit în 1856 într-un azil din Londra.

Pentru paleontologi, aniversarea a 200 de ani de la prima denumire științifică a unui dinozaur este o ocazie de a face bilanțul și de a privi înapoi la ceea ce a învățat domeniul în ultimele două secole.

Definiți prin dispariția lor, dinozaurii au fost considerați cândva ca fiind un eșec evolutiv. De fapt, dinozaurii au supraviețuit și au prosperat timp de 165 de milioane de ani – mult mai mult decât cei aproximativ 300.000 de ani în care oamenii moderni au cutreierat până acum planeta.

În prezent, au fost numite aproximativ 1.000 de specii de dinozauri. Și în fiecare an sunt descoperite aproximativ 50 de noi specii de dinozauri, potrivit lui Brusatte.

„Într-adevăr, știința este încă în faza de descoperire. Da, acum are 200 de ani, dar am descoperit doar o mică parte din dinozaurii care au trăit vreodată”, a spus Brusatte. „Păsările de astăzi sunt urmașii dinozaurilor. Există (peste) 10.000 de specii de păsări care trăiesc doar în acest moment. Și, bineînțeles, dinozaurii au trăit mai bine de 150 de milioane de ani. Așa că faceți calculele. Probabil că au existat mii, dacă nu milioane, de specii diferite de dinozauri.”

În anii 1990, fosilele dezgropate în China au dezvăluit definitiv faptul că dinozaurii aveau pene, confirmând o teorie susținută de mult timp, potrivit căreia aceștia sunt strămoșii direcți ai păsărilor care dau din aripi în curțile din spate.

Nu doar descoperirile uimitoare de fosile fac din prezent o epocă de aur a paleontologiei. Noile tehnologii, cum ar fi tomografia computerizată și metodele de calcul, permit paleontologilor să reconstruiască și să înțeleagă dinozaurii mult mai în detaliu.

De exemplu, în unele fosile cu pene, se păstrează structuri minuscule numite melanosomi care conțineau cândva pigment. Comparând melanozomii cu cei ai păsărilor vii, oamenii de știință pot spune care sunt posibilele culori originale ale penelor.

Mai sunt încă multe de învățat. Nu este complet clar cum și de ce dinozaurii au ajuns atât de mari și nici nu se știe cu adevărat ce zgomote ar fi putut face creaturile.

„Cred că este aproape imposibil pentru noi să ne gândim la o lume în care oamenii nu cunoșteau dinozaurii”, a spus Brusatte.

„Cu toate acestea, vor exista lucruri în viitor în care oamenii vor spune cum de în 2024 nu am știut asta. (Această aniversare) ar trebui să ne dea un pic de perspectivă”.

Muzeul de Istorie Naturală din Londra și The Geological Society vor organiza evenimente speciale în 2024 pentru a marca cea de-a 200-a aniversare a numirii primului dinozaur.