Jumătate de masterat călare pe-un sistem cangrenat / Op Ed Oana Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere a Universității din București

În ultimele săptămâni, de când reforma educației a accelerat ca mașinăriile bizare din Mad Max – Fury Road prin deșertul societății românești deficitare la orice, m-am tot gândit la colegii profesori din școli și licee: ce îi așteaptă de la toamnă, după un an plin de șocuri politice, mai apoi economice, marcat de o divizare pe care țara asta n-a mai cunoscut-o din anii 90? Ce speranțe mai au de la examenul de titularizare? Câți dintre ei se bucură de o stabilitate reală a postului pe care sunt încadrați? Cât de mult vor mai crește corvezile birocratice? Am urmărit reacțiile din presă și numeroasele luări de poziție individuale sau de grup, după ce au fost anunțate măsurile de austeritate din primul pachet lansat de guvernul Bolojan (mărirea normei didactice, diminuarea plăților pentru orele suplimentare, mărirea efectivelor de elevi, toate acestea antrenând fragmentarea posturilor și limitarea intrărilor în sistem, pentru o economie estimată la… 0,21 % din PIB!).

Toate acestea afectează (deocamdată) în mult mai mică măsură sistemul universitar, trebuie s-o recunoaștem, unde norma didactică, chiar dacă a crescut, e totuși mai mică, iar efectivele de studenți nu prea mai au loc să crească, din rațiuni demografice, sociale și economice obiective. Ar trebui să ne preocupe însă, pe toți cei care lucrăm în învățământul universitar, tot ce se întâmplă în școli și licee. Performanța colegilor noștri condiționează direct ce putem noi face în anii de licență, masterat sau doctorat, în care preluăm absolvenți de liceu formați într-un anumit fel, mai mult sau mai puțin pregătiți, curioși, cultivați, deschiși la minte, dispuși la efort intelectual ș.a.m.d. Mulți dintre studenții pe care i-am avut în cei peste 25 de ani de carieră didactică au devenit profesori; unii dintre ei au făcut apoi doctorate strălucite, au colaborat cu facultatea în diverse moduri, au revenit pentru obținerea gradelor didactice sau ca mentori pentru practica pedagogică a studenților, au urmat cursurile programelor postuniversitare. Ne-am întâlnit cu prilejul inspecțiilor la clasă, al corecturii la olimpiade, al dezbaterilor pe teme de interes comun organizate în facultate (de pildă, cum ar fi bine să arate noile programe de liceu). Împărtășim preocuparea de a fi la curent cu dezvoltarea domeniului nostru, cu ce se mai publică în literatura noastră sau cu traducerile din literaturile lumii.

Filologii din universități și profesorii de limba și literatura română din învățământul preuniversitar au petrecut, în marea lor majoritate, 4 sau 5 ani în facultate, la studii de licență sau licență + masterat. După 1989, când studiile de licență filologică s-au redus la 4 ani, a apărut un an de studii aprofundate. Odată cu introducerea sistemului Bologna, 4+1 a devenit 3+2, căci după licență cei mai mulți absolvenți care au dorit să devină profesori au urmat și un program de masterat în studii literare, lingvistică, didactici ale disciplinelor filologice sau limbi și literaturi moderne.

Iată însă că pe 17 iulie apare în consultare publică un proiect de ordin privind „înființarea și organizarea programelor universitare de masterat didactic și a programelor de formare psihopedagogică în vederea certificării competențelor pentru profesia didactică” – consultare care durează doar o săptămână, într-o perioadă deja de vacanță pentru toți profesorii neimplicați în faza finală a examenelor de admitere la facultate. Tot într-o atmosferă de căldură mare și lipsă de atenție publică au apărut, pe 12 septembrie 2024, spre finalul mandatului Ligiei Deca, două ordine de ministru foarte importante pentru configurația („arhitectura”, cum se zice mai nou) sistemului de învățământ superior: Ordinul nr. 6.634/12.09.2024 „pentru înființarea programelor de studii universitare de licență cu dublă specializare şi aprobarea Listei programelor de studii universitare de licenţă cu dublă specializare” și Ordinul nr. 6.635/12.09.2024 „pentru aprobarea Listei programelor de studii universitare de licenţă didactică cu dublă specializare”. Abia acum, cu acest ordin / odă închinat(ă) masteratului didactic se desăvârșește un proiect ministerial de subminare a calității formării de specialitate ce va avea consecințe dramatice asupra școlii românești.

Faptul că această etapă de consultare publică e doar o formă goală e dovedit de disprețul cu care a fost întâmpinat Memoriul votat în unanimitate de Senatul Universității din București, în ședința din 18 iunie 2025 (detalii aici: https://www.edupedu.ro/ultima-ora-memoriu-de-protest-al-facultatilor-universitatii-din-bucuresti-catre-ministerul-educatiei-si-cercetarii-formula-actuala-a-masteratului-didactic-aduce-prejudicii-grave-for/). A trecut mai mult de o lună de la depunerea acestui memoriu și nu a existat nicio reacție din partea Ministerului Educației și Cercetării (nu e prima dată!), alta decât apariția unei reglementări ultra-detaliate, prin proiectul de ordin din 17 iulie, a unor tipuri de programe care vădesc atât un dispreț explicit față de specialitatea academică și toate disciplinele predate în școli cu excepția psihopedagogiei, cât și un dispreț implicit față de profesorii actuali, complet ignorați în calitatea lor de „actori” sau „stakeholderi” ai sistemului (termeni inadecvați, arătând aceeași atitudine de superioritate nejustificată prin nimic).

Citește articolul integral semnat de Oana Fotache Dubălaru (Op Ed) pe Edupedu.ro.