Jerusalem Post: Adolf Hitler ar putea să fi avut micropenis și sindromul Kallman, potrivit unui studiu ADN

O nouă analiză ADN bazată pe o bucată de pânză pătată cu sânge prelevată de pe canapeaua pe care Adolf Hitler s-a sinucis la Berlin în mai 1945 sugerează că acesta suferea de o tulburare genetică care afectează dezvoltarea sexuală, potrivit unui documentar care va fi difuzat în curând pe Channel 4, scrie The Jerusalem Post.

Filmul, intitulat „ADN-ul lui Hitler: Planul unui dictator”, va fi difuzat pe rețeaua britanică și prezintă afirmații despre sexualitatea, ascendența și sănătatea mentală a lui Hitler, bazate pe date genetice, au declarat producătorii.

Studiul se bazează pe o mostră de țesătură tăiată în mai 1945 de colonelul Roswell P. Rosengren, ofițer de presă al armatei americane, de pe canapeaua din Führerbunker. Aproape 80 de ani mai târziu, oamenii de știință spun că au autentificat ADN-ul lui Hitler comparându-l cu cromozomul Y al unei rude în viață, ceea ce, susțin ei, le-a permis să efectueze o analiză genetică mai amplă asupra materialului.

Potrivit documentarului, principala concluzie este că Hitler suferea probabil de sindromul Kallmann, o afecțiune genetică care perturbă dezvoltarea sexuală normală.

Cercetătorii afirmă că acest lucru este în concordanță cu un examen medical din 1923, dezvăluit în 2015, care sugera că Hitler avea un testicul necoborât. Ei adaugă că sindromul ar fi putut să-i modifice nivelul de testosteron și să-i determine o probabilitate de aproximativ 10% de a avea un micropenis.

Un istoric susține că această descoperire ajută la explicarea devotamentului lui Hitler

Alex J. Kay, istoric la Universitatea din Potsdam și expert în Germania nazistă, susține în film că astfel de descoperiri ar putea ajuta la explicarea „devotamentului aproape total al lui Hitler față de politică, cu o absență aproape completă a vieții private”. În opinia sa, mișcarea nazistă nu ar fi putut ajunge la putere decât sub conducerea și în circumstanțele particulare ale lui Hitler, spune el în documentar.

Analiza ADN, susțin cercetătorii, infirmă și zvonul de lungă durată că Hitler ar fi avut un bunic evreu, acuzație repetată recent de ministrul rus de externe Serghei Lavrov. În schimb, ei spun că dovezile genetice indică origini austro-germane.

Studiul sugerează în continuare că genomul lui Hitler prezintă scoruri poligenice foarte ridicate, plasându-l în procentul superior al susceptibilității genetice la afecțiuni legate de dezvoltarea neurologică și psihiatrice, precum autismul, schizofrenia și tulburarea bipolară. Cu toate acestea, oamenii de știință subliniază că aceasta este o evaluare statistică bazată pe „scoruri poligenice” și nu constituie un diagnostic ferm, menționând că este imposibil să-l diagnosticheze retroactiv.

Geneticianul principal, prof. Turi King și alți experți implicați în proiect, inclusiv prof. Simon Baron-Cohen de la Universitatea din Cambridge, avertizează cu tărie împotriva tragerii unor concluzii simpliste.

Ei subliniază că genetica nu poate scuza crimele lui Hitler și avertizează împotriva asocierii unor astfel de afecțiuni cu cruzimea, pentru a evita stigmatizarea persoanelor care trăiesc cu diagnostice similare. „ADN-ul este întotdeauna doar o parte din puzzle-ul unei persoane”, spune King în film. „Nu poți vedea răul într-un genom”.