Nesimțirea magistraților de top. Răspunsul lor la reforma pensiilor speciale: vrem și mai mulți bani

Ca orice oligarhie consolidată, care a devenit putere suverană în statul român, nu putere separată, magistrații din România și-au pierdut complet simțul realității. Sunt pur și simplu nesimțiți. Nu toți, desigur, ci reprezentanții lor de la vârful sistemului, care vorbesc în numele corpului profesional. Nesimțirea chiar asta înseamnă: să nu-ți mai pese de nimeni și de nimic, să-ți pierzi busola în asemenea hal, încât să crezi că totul ți se cuvine.

Două probe recente că nerușinarea magistraților a atins apogeul. Prima probă au furnizat-o chiar azi, în ziua întâlnirii de la Cotroceni cu președintele și cu reprezentanții coaliției. Înalta Curte a cerut public mai mulți bani pentru magistrați. Ați citit bine. După tot scandalul cu pensiile speciale, cu sporurile, cu restanțele, magistrații au mai identificat niște bani pe care cred că li se cuvin. Prin urmare, îi cer fără niciun pic de jenă.

În așa-numitul acord „Acord pentru Justiție și stabilitate instituțională”, Înalta Curte, condusă de Lia Savonea, cere în final alte două privilegii suplimentare:

• „Recunoașterea oficială și publică a faptului că, în prezent, magistrații aflați în activitate preiau un volum de muncă disproporționat, determinat de numărul ridicat de posturi vacante și neocupate la nivelul instanțelor și parchetelor, precum și a faptului că această realitate afectează ritmul și calitatea actului de justiție și conduce la o uzură profesională semnificativă.
• Acordarea unei cote compensatorii din economiile salariale generate de neocuparea posturilor vacante, direcționate transparent către magistrații care asigură efectiv funcționarea instanțelor și parchetelor.”

Există această discuție în sistem de cel puțin 20 de ani. Ce trebuie schimbat în așa fel încât judecătorul de la Pătârlagele să nu mai fie plătit la fel ca omologul său de la Judecătoria Sector 1, cu aceeași vechime, cu același grad profesional, dar cu o încărcătură de dosare infinit mai mică?

Magistrații n-au decât să rezolve cum doresc această situație: printr-o mai justă distribuire a posturilor în sistem, prin informatizare și introducerea noilor tehnologii în redactarea sentințelor (AI) sau cum doresc ei. Dar a pune azi, într-o Românie aflată în pragul crizei economice, problema unor plăți suplimentare pentru magistrații care muncesc mai mult, fără a schimba nimic dintr-un sistem profund ineficient, este absolut scandalos.

În treacăt fie spus, așa-numitul acord pentru justiție propus de Înalta Curte este plin de lozinci, fraze sforăitoare și principii. Interesant este însă ce lipsește din text. Iată, de pildă, următoarea frază chiar de la primul punct al acordului: „Respectarea hotărârilor instanțelor judecătorești, a deciziilor Curții Constituționale și a recomandărilor Comisiei Europene reprezintă expresia angajamentului României față de valorile statului de drept și de apartenența sa la Uniunea Europeană.”

Ce lipsește esențial de aici? Orice referire la respectarea deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dacă tot se dau europeni. Asta spune multe despre mentalitatea suveranistă de la Înalta Curte și despre antireformismul care a pus stăpânire pe ea: nimeni nu se bagă în ciorba noastră.

A doua probă a nesimțirii cosmice care a infectat sistemul: plângerea penală transmisă de CSM Parchetului General pe numele vicepremierului Oana Gheorghiu. Nici nu mai contează ce a spus Gheorghiu despre magistrați și pensiile lor speciale, nici ce pseudoargumente pune CSM în textul plângerii penale.

Dar acest comportament de racket, care intimidează, își flexează mușchii și zornăie lanțuri, este tot un rezultat al nesimțirii unei puteri din statul român care crede, din nou, că totul i se cuvine și totul îi este permis. Magistrații se cred azi deasupra tuturor. Nimeni nu-i deranjează, orice grozăvie ar face. Înalta Curte eliberează corupți pe bandă rulantă, iar tot ce are de spus șeful statului este că transmit un semnal negativ în societate.

Despre dezbaterile din spațiul public pe tema pensiilor magistraților, cu toate stridențele lor, președintele Nicușor Dan a spus miercuri că reprezintă „o presiune socială nejustificată”. Și atunci, de ce să nu ceri totul și să dai înapoi societății cel mult un cap în gură atunci când te întreabă de bani? Vorba lui Liviu Avram: „Ce înseamnă să negociezi cu mafia: ia tot ce ți se oferă și nu da nimic la schimb.”

Poate tocmai aici este cheia problemei: trebuie schimbat radical modul de negociere cu nesimțirea cosmică.

Citește și 

VIDEO Nicușor Dan a prezentat strategia națională de apărare: Corupția, vulnerabilitate a statului / Implicarea serviciilor secrete în culegerea de date pentru combaterea corupției, fără implicarea în cercetarea penală / Despre pensiile magistraților: presiune socială nejustificată