Îngrijorări cu privire la educație. Planul vag de reformă al lui Daniel David și presiunea timpului

Are ministrul Daniel David curajul și resursele de a schimba pe baze științifice educația din România? Reformarea reală a educației e o necesitate dincolo de orice dubiu, dacă vrem să ne proiectăm într-un viitor democratic și la următoarele alegeri. Iar îngrijorarea că răspunsul ar putea fi negativ domină prima săptămână după cele mai tensionate alegeri prezidențiale din istoria țării. Chemat să ridice nivelul educațional al României care tocmai a scos capul din norii negri ai extremismului, ministrul independent Daniel David a lansat un raport de diagnoză care a avut nevoie de 2 conferințe și de discuții de 4 ore doar cu presa pentru a putea lansa spre public câteva idei concrete de ajutări a politicilor publice existente. 

Un raport în care nu regăsim referirile explicite promise la modelele europene de urmat, cu soluții mai degrabă sugerate și la probleme pe sărite. Amintim că diagnoza aceasta a fost invocată de ministrul Daniel David în majoritatea interviurilor, declarațiilor și discursurilor sale publice din ianuarie până în prezent, la orice întrebare concretă despre cele mai acute probleme din învățământ.

La finalul a 10 ani de dezbatere a României educate – care a lăsat jumătate din țară fără nicio apărare în fața extremismului – și după 4 luni de promisiuni că vom avea un raport cu toate răspunsurile la întrebările lăsate în aer, ministrul David a venit cu un document cu schimbări importante, dar cu multe puncte sensibile asupra cărora decizia clară lipsește (pot funcționa eficient școlile în continuare cu aceeași schemă de HR ca acum 50 de ani, fără asistenți de profesori și consilieri prezenți în fiecare școală? este sustenabilă menținerea aceluiași program școlar, dacă avem în vedere combaterea dependenței digitale și a manipulărilor online? rămân Evaluările la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a doar la disciplinele de acum? ministrul care se declară împotriva specializării prea-timpurii menține posibile examenele de admitere la clasa a V-a? continuăm școala și următorii 5 ani fără nicio acțiune de gestionare integrată a problemelor educație-nutriție-sport-remedial-educație media? modifică legislația pentru a debloca analiza plagiatelor? cum readuce profesorii la activitatea lor principală de educare a copiilor prin eliminarea birocrației? dacă reformează evaluările, atunci pornind de la ce exemple și cu ce rezultate scontate?).

Rezultatul celor 4 luni de lucru la diagnoză contrastează cu concretețea declarațiilor sale de până acum și cu orizontul pe care el însuși l-a creat. Deși discursul este extrem de important, esențiale rămân deciziile. Faptele.

Punctând lecția publică pe care ministrul Daniel David a livrat-o în dezbaterile pe curriculumul liceal despre modul în care se conduce, în vremuri de criză, o discuție fundamentată pe logică și ocolind patima, nu pot să nu remarc lipsa pasului doi: ce faceți concret, domnule ministru? Care este planul și cu ce rezultate estimate?

Ce am aflat din explicațiile ministrului Daniel David pe marginea raportului promis:

• Evaluarea la clasa a VIII-a va fi schimbată posibil de anul viitor, prin introducerea unui examen multi-disciplinar – dar nu știm încă la ce discipline.
• Ținta pe următorii 10 ani este atingerea unei notări la clasă care să facă portofoliul educațional credibil și desființarea Evaluării Naționale posibile.
• „Examenul Iohannis” suplimentar pentru admiterea la liceu va fi menținut de ministrul Daniel David – fără să fie clar care este fundamentarea sa științifică și pedagogică
• Bacalaureatul rămâne de asemenea cel din Legile Iohannis, la fel ciclurile de învățământ.
• Inspectoratele școlare nu se mai desființează, cum prevede acum Legea Iohannis. Pe lângă rolul crucial de inspecție și control, ele vor îngloba Casele Corpului Didactic (adică formarea continuă a profesorilor) și centrele de resurse și asistență educațională. Instituțiile-mamut rezultate vor fi conduse oficial de persoane desemnate de partidele politice, deși sloganul din raportul ministerial, la acest capitol, este următorul: „Politicul se oprește la poarta școlii!”.

• Titularizarea va fi schimbată
• Institutele de cercetare sunt susținute în continuare a se comasa cu universitățile
• Universitățile trec în continuare prin procesul de evaluare conform cu misiunea pe care și-o declară, dar este în continuare neclar ce se schimbă din punct de vedere al finanțării celor trei tipuri de universități

În țara a cărei problemă principală relevată de toate testările internaționale și naționale este echitatea, tocmai măsurile consistente care să combată acest fenomen lipsesc din documentarea avansată de ministru. În afara campusurilor rurale, a școlilor de comună existente deja și a unui învățământ hibrid, inechitatea nu pare să fie abordată de alte măsuri substanțiale. Va fi, însă, hrănită de programul neschimbat și fără integrare al școlilor de astăzi, precum și de examenul dublu de admitere la liceu.

Mesajul cel mai îngrijorător este livrat chiar de modalitatea în care ministrul susține introducerea acestei admiteri duble la liceu. Pe lângă Evaluarea Națională cu testare din mai multe discipline, Daniel David s-a declarat de acord cu examenul suplimentar introdus de președintele Klaus Iohannis în Legile educației în vigoare. Paradoxal, acest examen suplimentar a fost abandonat exact acum 25 de ani de același Minister al Educației, care argumenta astfel: 

• este „o repetare inutilă a examenului de Capacitate și o supunere a elevului la eforturi suplimentare, nejustificate din punct de vedere pedagogic”

De notat că acest examen suplimentar de admitere la liceu nu există în niciuna din cele 3 țări menționate de ministru ca potențiale modele pentru schimbarea Evaluării Naționale, care este folosită în prezent în România pentru admiterea la liceu.

Marile întrebări pe care examenul suplimentar de admitere la liceu la ridică, în privința echității și eticii:

• Este echitabil să intre în aceeași clasă de liceu două profiluri diferite de elevi: unii care vor fi luat note mari la toate disciplinele testate în Evaluarea Națională, alții care vor fi performat doar la o materie? Ei vor avea aceiași profesori și o metodă unitară de abordare la clasă, atâta vreme cât nu sunt anunțate tot acum angajări masive în sistem de profesori de ajutor, profesori de remedial, consilieri care să susțină acea jumătate de elevi cu note mari doar la o disciplină să remedieze eventualele carențe educaționale de la celelalte materii, să recupereze și să facă față nivelului la zi ridicat din aceste licee.

• În condițiile în care Ministerul Educației este în permanent contact cu OCDE în efortul de aderare la aceasta – organizația care are experții și cunoștințele pentru a aplica testarea internațională PISA -, de ce nu schimbă Ministerul Educației conceperea subiectelor de la Evaluarea Națională, astfel încât ele să reflecte în mod real nivelul de competență al elevilor și să nu ne mai trezim anual cu inflația de note peste 8, în condițiile în care PISA ne arată o dată la 3 ani că exact aceeași grupă de vârstă are 40% analfabeți funcțional? Conceperea subiectelor la o singură examinare națională – Evaluarea Națională la mai multe discipline – pe baze științifice poate elimina examenul suplimentar de la licee, pentru că liceele pot decide ele însele dacă la admitere iau în considerare notele de la o singură disciplină sau procente diferite din disciplinele testate? Deci de ce nu un singur examen, corect calibrat și multidisciplinar, la Evaluarea Națională, în loc de dublarea actualului cu un examen de admitere la liceu?

• Dacă predarea nu se face la clasă pe competențe, în condițiile în care curriculumul este unul bazat pe competențe, de ce nu introducem atunci la finalul gimnaziului testarea de mai sus, bazată pe competențe, știut fiind în literatura de specialitate că testarea influențează major predarea?

• Este etic să supunem elevii de 14-15 ani acestor examene duble (Evaluare Națională la 5 sau 8 competențe + examen decis de liceu), doar pentru că Ministerul Educației nu concepe la Evaluarea Națională subiecte care să arate nivelul real de competență al absolvenților de gimnaziu și pe baza cărora liceele să-și poată face selecția?

• Ce se întâmplă cu elevii care vor avea note medii la Evaluarea Națională și note mici la admiterea la liceu, din cauza a două momente proaste în evoluția lor școlară? Este etic să trecem elevii prin două posibile eșecuri la 14 ani, în condițiile în care 4 ani mai târziu pentru admiterea la cele mai multe facultăți ei susțin doar un tip de examen – Bacalaureatul?

• Ministerul Educației a mai aplicat o dată testarea dublă pentru admiterea la liceu, în 1999. Atunci, elevii au susținut la clasa a VIII-a examen de capacitate la română, matematică, istorie și geografie, iar după afișarea notelor au mai susținut examen de admitere la liceu. Același Minister al Educației a renunțat după doar un an la examenul suplimentar de admitere la liceu, argumentând oficial: este „o repetare inutilă a examenului de Capacitate și o supunere a elevului la eforturi suplimentare, nejustificate din punct de vedere pedagogic”.

• Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Csaba Asztalos, a avertizat public că dacă examenul dublu va permite o selecție mai bună a profilului și specializării, atunci pentru ceilalți 50% dintre copii „nu ne interesează dacă urmează specializarea care li se potrivește?”. Un astfel de examen dublu de admitere la liceu va polariza societatea nu pe baze valorice, ci pe o competiție inechitabilă a resurselor materiale: va conduce la crearea de clase „de falsă elită”, la care nu vor avea acces decât elevi care au trecut prin meditații masive la acea unică disciplină. În continuare, statul va pierde inteligența de la sat și din urbanul fără resurse, care nici măcar nu-și va susține copiii să se prezinte la un astfel de examen, în lipsa dresajului intensiv numit meditație.

• Care este coerența politicilor de examinare, pe termen mediu: de ce inventăm un nou examen cu care dublăm o Evaluare Națională multi-disciplinară, dacă ținta finală este ca notarea la clasă să elimine orice examinare la final de gimnaziu?

Lipsa soluțiilor explicite la toate problemele ridicate timp de 4 luni, ezitarea de a spune concret care sunt propunerile sale, precum și circumstanțierea permanentă a ideilor avansate trădează frica ministrului. O frică ce poate fi însă letală societal, în perspectiva următoarelor alegeri.

Realitatea pe care pare să o treacă cu vederea ministrul Daniel David este că se află într-unul din cele mai bune momente pentru schimbarea profundă a educației: societatea este obosită după 10 ani de dezbateri pe Legile Iohannis, este speriată de avântul extremismului și epuizată după cele mai tensionate alegeri din istoria țării. Și îi recunoaște autoritatea științifică. 

Și dacă din partea societății am văzut că are deschiderea pe care și-o poate dori un ministru reformist, conjunctura istorică face ca și noul președinte, Nicușor Dan, să fi anunțat deja că l-ar păstra ministru în noul guvern.

De ce ezită, atunci, ministrul Educației să anunțe concret și cu încredere politicile publice pe care le are în vedere pentru educarea atât de necesară a României? De ce nu folosește presiunea pusă în direcția corectă de societate în impunerea rapidă a măsurilor de curățare a educației?

Ce vedem în prima săptămână după alegeri? Pariul vag al lui Daniel David – accept funcția de ministru în noul guvern dacă executivul îmi acceptă planul! Planul de reformare nu este însă finalizat și îi lipsesc predicate cheie pentru că nu are aprobarea Guvernului.

În urmă cu doar 4 zile, România a reușit să depășească pericolul extremismului, cu un vot de 53% în favoarea unui președinte proeuropean. Victoria educației obținută la un scor atât de strâns în fața enormităților lansate de campania partidului extremist AUR vine cu o obligație majoră pe umerii dvs: să arătați urgent curaj pentru schimbare în slujba exclusivă a copiilor și profesorilor. De asta depinde supraviețuirea democratică a României și peste 5 ani.