Impozitarea progresivă: Cum a afectat economia Greciei când a fost implementată )Op-ed)

În timp ce greșelile aparatului politic în legătură cu statul român nu mai pot fi ascunse și încep să creeze efecte foarte negative, mai mulți experți, “experți” și unii politicieni vorbesc tot mai des despre introducerea “impozitării progresive”. Ei propun să aplicăm și în România un sistem de impozitare care, cu cât ai venituri mai mari, cu atât te va impozita mai mult. Exemplu:

• “Ai câștigat 10.000 de Euro? Plătești 10% impozit.
• Cu 20.000 de Euro plătești 15%
• Cu 30.000 de Euro plătești 25%
• Iar dacă ai depășit 40.000 de Euro venit anual, plătește și tu 40%, care este problema ta? Ai mulți bani, să dai și celor care nu au!”

• Exemplul de sus se aplică dacă ai afacerea ta.
• Dacă ești angajat, ca să iei 10.000 de Euro net pe an, costul total pentru angajator va fi de 17.500 de Euro și crește exponențial.
• Ca să iei 50.000 de Euro net pe an, costul pentru angajator va fi undeva la 120.000 de Euro. Efectul impozitării progresive…

Ca exemplu pentru legitimizarea acestui model de impozitare se prezintă țările vestice, unde cu adevărat, în majoritatea lor, impozitele sunt mari și unele dintre ele sunt și progresive. Ni se mai spune că asta este și sugestia OCDE-ului, unde România încearcă să adere, dar și a FMI-ului. Da, același FMI care spune și lucruri corecte, dar care în 2015 “și-a exprimat îngrijorarea pentru situația fiscală a țării”, în urma scăderii TVA-ului la alimente și în agricultură, de la 24% la 9%. În viața reală, această măsură + investițiile + impozitarea mică și stabilă + măsurile care au susținut IMM-urile (1% pe cifra de afaceri) au fost motorul care a dublat PIB-ul țării în numai 8 ani de zile, la fel și veniturile românilor!

Totuși, s-au adunat multe voci serioase care vorbesc despre impozitarea progresivă, ca și solutie magică pentru toate problemele României!

• Nu mai trebuie să reformăm statul român!
• Nu mai trebuie să unim comunele și să creăm mai puține primării, cu putere să execute proiecte serioase și fără surplus de angajați!
• Nu mai trebuie să reformăm sistemul de pensii (care generează pierderi colosale, plătind pensii date cu decizie politică, și nu pe baza contributivității).

Oare așa este? Sau, încă o dată, vrem să aplicăm în România o măsura importată din afară, însă fără să creăm mediul care există acolo și totuși să facem această măsură să funcționeze?

Hai să discutăm astăzi despre impozitarea progresivă, căutând, nu povești frumoase și teoretice, ci lucruri palpabile. Cum s-a întâmplat în Grecia, o altă țară precum România, când a încercat să implementeze acest proiect fără reforme…

“Să impozităm ca nemții, dar statul să ofere cetățenilor servicii de o calitate discutabilă”

În țările unde se aplică impozitarea progresivă, există practic un “contract social”, între cetățeni și stat: “Voi veți plăti impozite mari iar noi, cu banii aceștia, vă vom oferi: 

– Educație de calitate pentru copiii voștri, fără să fie nevoie să plătiți extra

– Servicii de sănătate de calitate pentru voi și pentru familia voastră

– O interacțiune bună și ușoară cu aparatul statului

– Soluții pentru problemele voastre

– Susținere pentru crearea de afaceri noi (pentru a vă lua bani din nou)

Cam așa stă treaba în majoritatea țărilor unde se aplică impozitarea progresivă. Cetățeanul știe că, în mare parte, are statul ca aliat, lângă el = plătește cu plăcere mai mult ca să aibă o viață mai ușoară.

Chiar și în Grecia, unde statul este poate și mai ostil decât cel român, în ultimii ani s-a implementat un portal informatic, unde poți face 1.567 (!) operațiuni cu statul, fără să mergi la ghișeu, totul în format electronic! De la declarații cu subsemnatul până la plăți și aplicații pentru N subiecte și sectoare, toate se pot face ușor pe platforma gov.gr/en! Dacă intri pe portal și navighezi un pic, vei rămâne “mască” cu ce poate rezolva un grec, cu telefonul lui mobil!

Există în România o parte a statului român unde se rezolvă totul bine, fără pile, relații și bani? Poate unele cazuri izolate din sectorul sănătății, învățământului, etc? 

Da, în Germania există impozitarea progresivă. Dar nemții plătesc cu plăcere, pentru că primesc de la statul lor tot felul de servicii! La noi, pe meleagurile românești, cum să ne așteptăm să plătească lumea cu plăcere, cât timp statul ne oferă servicii “de calitate discutabilă” (ca să fiu politicos)?

Deci, există impozitare progresivă, fără să știe cetățeanul că primește înapoi serviciile pe care le merită pe banii lui (mulți)?

Educația și exemplul liderilor. Există în afară și ajută la aplicarea impozitării. Aici?

În țările cu impozitare progresivă / foarte mare, există un sistem de educație care, mai mult sau mai puțin, promovează valori, te învață de mic că ești un cetățean (nu un lup singuratic, sau un “free rider” cu drepturi, fără obligații) și trebuie să îți asumi rasponsabilitățile tale civice. Primești, dar mai oferi și tu. (Poate ai observat că într-o țară, cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât țara aceasta este mai organizată, poporul realizează că numai așa poate supraviețui acolo).

În același timp, liderii țărilor respective nu sunt niște… “îngeri” (și acolo sunt scandaluri și furturi) dar încearcă să conducă prin exemplul lor. Încearcă să fie modești, să arate ca oamenii care, înainte de oricine altcineva, ei sunt primii care respectă legea! În țările unde se aplică impozitarea progresivă, politicienii demisionează pentru cazuri care, în România ar fi considerate ridicole! Ei au obligația și răspund în fața poporului, își asumă ce spun, nu răspund cu “să sperăm că” și cu “nu suntem de vină”.

În România avem ceva asemănător de unde ne putem inspira?

• Sistemul nostru de educație produce valori?
• Am făcut ceva pentru a opri expansiunea uriașă a sălilor de “păcănele”, a țigărilor și a drogurilor din rândul tinerilor?
• Am oferit în ultimii 20 de ani, exemple sănătoase de urmărit, sau numai “las-o, merge și așa” sau “fură, că se poate”?
• Avem lideri asumați care reprezintă un exemplu pentru societate, sau majoritatea se afla într-o competiție de iresponsabilitate și de cumulare de averi, fără să se ascundă deloc?
• (Personal, îl consider un lider asumat pe Dnul Isărescu și echipa lui).

Dacă mâine implementăm impozitarea progresivă în România, cine ne va inspira să o respectăm? Cine va convinge poporul român să devină asumat peste noapte? (Știm ambii răspunsul, și tu și eu…)

Ok, nu avem un stat performant, nici educație sau lideri exemplari. Dar măcar suntem în stare să colectăm aceste impozite progresive de la toată lumea?

Aici povestea începe să devină și mai tristă…

• Întreabă un contabil câte zile pe lună nu funcționează site-ul ANAF (iar când funcționează, câte probleme sunt)…
• Întreabă un angajat de la FISC, unul care pleacă în controale și nu este “șmecher”, despre cât de haotică este munca sa și cât de puține instrumente îi oferă statul român pentru a-și indeplini sarcina de a prinde evazioniștii.
• Întreabă un antreprenor despre cum se desfășoară astăzi majoritatea controalelor și cum este tratat în majoritatea cazurilor…
• Întreabă un politician de câte ori este invitat să “intervină” pentru a proteja pe unul “din ai lui”, un om pentru care regulile nu vor fi aplicate, pentru că “știe pe cine trebuie”.

Societatea românească cunoaște N exemple din ce ți-am descris, iar frustrarea multora și simțul nedreptății sunt deja înrădăcinate în sufletul majorității.

Ani de zile ne păcălim între noi și avem impresia că îi păcălim și pe straini (care se prefac că nu văd) despre faptul că în România se colectează mult mai puține impozite decât ar trebui.

• Cu impozitele actuale avem “găuri” de miliarde la capitolul încasare de TVA
• Avem magazine în centrele orașelor care nu dau bon fiscal (la țară nici vorbă …)
• N meseriași / profesori, etc care fac la fel, chiar dacă impozitele sunt mici.
• Cam jumătate din proprietari declară contractele de închiriere (înainte au fost și mai puțini)
• La fel sunt N cazuri de proprietari care nu plătesc impozit pentru imobilul lor la primărie, pentru că “cineva a făcut ceva și nu sunt declarate corespunzător”.

În același timp, nimeni nu controlează averile obținute ilegal, nimeni nu verifică cum, spre exemplu, un bugetar trăiește ca un rege, etc. Am citit că Fiscul Român a început să depună eforturi spre direcția respectivă, însă momentan nu prea am vazut și rezultate…

Hai să îți spun un secret: În toate țările cu impozitare progresivă, aproape toate subiectele de mai sus sunt inexistente. Au structuri fiscale performante și, în general, poporul simte că există dreptate în aplicarea impozitelor respective = de aceea le și plătesc!

Deci, nu primim înapoi ceva serios din partea statului, nu avem educație și lideri care să ne inspire, dar nici măcar nu suntem pregătiți să colectăm în mod cinstit impozitele mai mari…

Atunci, dacă România va aplica mâine măsura respectivă de impozitare, nu va avea rezultatele Germaniei, Franței, Suediei și Finlandei, dar cel mai probabil (sigur, zic eu) va avea rezultatele Greciei… Oare cum a mers în Grecia minunea de impozitare progresivă?

Grecia și România: 2 țări (și popoare) cu foarte multe lucruri în comun

Știu, iartă-mă. Îți stric imaginea de vis pe care o ai despre greci și despre Grecia. Îi vezi vara zâmbind și dansând și ai impresia că așa trăiesc ei tot anul… Dar hai să îți spun niște lucruri pe care le avem în comun, noi grecii, cu noi… românii (mă simt și grec și român după 20 de ani aici):

• Statul, în ambele țări, este total nereformat
• Statul, în ambele țări, nu oferă aproape nimic cetățenilor, mai ales în educație și sănătate. România stă mult mai bine la capitolul securității.
• Statul este “structurat” ca să risipească bani și să “rezolve treburile” celor cu “intrări politice”
• Educația, în ambele țări, “nu mai este ce a fost” și, din păcate, nu produce valori
• Politicienii, în ambele țări, nu sunt priviți ca “oameni care te pot inspira”
• Fiscul, în ambele țări, nu colectează câte impozite ar trebui (însă Grecia este mult mai avansată la capitolul acesta, tehnologic vorbind).
• Senzația și sentimentul de nedreptate este prezent în ambele țări
• (Totuși, în ultimii 15 ani Grecia, cu impozitarea sa progresivă, este în cădere, în timp ce România, cu impozitarea sa mica, a ieșit în evidență și s-a ridicat enorm de mult)

Mai este încă un aspect, despre care mulți știu, dar puțini par să realizeze: România se îndatorează cu un ritm alarmant, plătind găurile sistemului de pensii și cheltuielile statului (celui nereformat). Momentan, nu pare o problemă, pentru că și PIB-ul țării crește mult și datoria rămâne aproape la 50% din Produsul Intern Brut.

Cine a fost în trecut în aceeași postură? Grecia! Datorii uriașe, ascunse sub creșterea PIB-ului! Însă, când PIB-ul nu a mai crescut… totul s-a prăbușit.

Deci, suntem aproape la fel, noi și … noi. Hai să vedem cum s-a desfășurat proiectul acesta, într-o țară al cărui popor este asemănător cu cel român…

Impozitarea progresivă în Grecia: Cum a distrus o țară întreagă și un popor…

Pasul unu: Introducerea impozitării progresive

• Experți și “experți” de toate felurile, calculau și explicau la TV faptul că “dacă astăzi colectăm 10 Euro, cu impozitarea progresivă vom colecta 20” (pentru că “experții” respectivi au fost siguri că poporul va plăti cu plăcere mai mult, dacă are venituri mai mari).
• Statul a introdus impozitarea progresivă iar societatea, la început, a fost împărțită. Cei cu bani / cei care lucrează la firmele mari, etc au simțit că “așa vom ajuta și pe cei mai săraci”, bugetarii și pensionarii au fost încântați, iar cei mai săraci au așteptat “mâna cerească” de la încasările supliementare… au fost mulți și cei care știau / preconizau ce urmează și au fost împotrivă…

Pasul doi: Aplicarea și primele efecte

• În primul an, încasările statului au crescut. Dar repede a început și o “discuție” în societatea grecească…
• În anul al doilea, încasările nu au mai crescut, pentru că deja au apărut mulți care “nu au fost dispuși să plătească o căruță de bani, contrinuind și pentru cei care nu vor să muncească / au avut alte argumente de genul acesta”.
• Răspunsul aparatului politic a fost să pună toată societatea să plătească cu impozitarea progresivă, introducând și angajații firmelor din sectorul public, și pensionarii și pe oricine avea venituri, de orice fel. Astfel, încasările au mai crescut încă un an…

Pasul al treilea: Schimbarea (infestarea?) mentalității

• Dar cât timp poți plăti multe impozite în timp ce te duci la spitalul public și, fără șpagă, ești lăsat să mori neoperat?
• Pas cu pas, toata societatea a început să caute soluții ca să nu declare veniturile suplimentare (ceva ce se întâmplă deja în România)
• Încasările statului elen au scăzut = Ministrul finanțelor a fost “obligat” să scoată Fiscul în piață, cu sarcina de a găsi bani “oricum se poate” = “plătește X, ca să nu ajungi în instanță si până la judecarea cazului tău, să devii falimentar”.
• S-au introdus impozite forfetare, pentru că “dacă tu declari venituri mici dar ai o mașină mare, sau o casă mare, înseamnă că ai și bani = plătește 3.000 de Euro pentru că ai o mașină cu peste 2.000 cc și încă 1.500 pentru că ai o casă cu peste 150 de mp. Ai și piscină? Poftim? Încă 4.000, cum adică, cum o întreții fără bani?”

• (Deja toți “experții” au tăcut din gură, acuzând poporul că a acționat în mod “iresponsabil” și au invitat pe toată lumea să fie drăguță și să plătească tot ce trebuie, “ca să evităm problemele”).

• Dar ce se întâmplă într-o societate când toată lumea încearcă să își ascundă veniturile? PIB-ul stagnează, scade… banii nu mai sunt declarați…

Pasul al patrulea: “Când începe scăderea, cu greu se oprește”. Falimentul țării

• Un cântec grecesc faimos zice “când încep să scad cu forță, nici Dumnezeu nu mă poate opri”. El vorbește despre iubirea unei femei pentru un barbat care nu o vrea … același lucru se întâmplă și cu economia…
• În societate au fost deja 2 prețuri pentru tot: Cu sau fără bon, iar pas cu pas, categorii întregi de oameni declarau “cât mai puțin posibil, pentru a nu fi inregistrați la impozitarea progresivă”.
• Cu impozitele progresive și forfetare introduse, prețul imobilelor a scăzut, mașinile scumpe au fost vândute ieftin și multă lume a încercat să ascundă piscinele, casele, etc, să nu declare, etc.
• Dacă poporul încearcă să ascundă = PIB-ul țării scade, în timp ce nevoile statului nereformat produc datorii enorme… (36 de miliarde de Euro a fost gaura bugetului în 2009, ca să nu fie afectate salariile bugetarilor și pensile uriașe. Pentru un singur an).
• Cu PIB-ul în scădere și datorii în creștere, Grecia a ajuns în… incapacitate de plată și la faliment tehnic…

Pasul al cincea: Falimentul poporului…

• Grecia a intrat în faliment și soluția (de la FMI, OCDE, Comisia Europeană etc) a fost reformarea statului, sau introducerea și mai multor impozite! Ce au ales partidele, unul după altul? Și socialistul Papandreou, și conservatorul Samaras și comunistul / mincinosul Tsipras au ales să nu reformeze statul (clientela pentru voturi) ci să aplice impozite mai multe…
• Pas cu pas, controalele fiscului au început să “prindă” și mai mulți greci… afacerile nu mai funcționau… multă lume a ajuns la faliment personal…

“Stop, stop, Ilia. La fel s-a întâmplat și în România. De ce zici că impozitarea progresivă a fost problema Greciei?”

Pentru că în România impozitele au rămas mici și guvernul a ales să taie numai de la bugetari și pensionari = în 18 – 24 luni România a ieșit din criză, în 3-4 ani salariile bugetarilor și pensile au fost restituite și de atunci au crescut enorm de mult. În Grecia, impozitele uriașe nu le-au permis oamenilor să o ia de la capăt și, în afara turismului și a imobiliarelor, restul economiei rămâne în criză din 2010 încoace…

Pasul al șaselea: Situația actuală

• Astăzi, după ani de zile cu impozitarea progresivă, situația Greciei este la fel de dramatică cum a fost când a intrat în faliment în 2010… datorii uriașe (produse în continuare de cheltuielile statului nereformat și de “gaura” sistemului de pensii). Guvernul actual încearcă să stăpânească problema crescând PIB-ul mai repede decât datoriile, însă fără reforme și cu impozitarea progresivă este cam imposibil… În 2012 Grecia, a tăiat 100 de miliarde de Euro din datoriile sale, coborând la 260. Astăzi are din nou 360 + încă 45 “datorii interne”… la un PIB de 210 – 220 de miliarde… (România va ajunge la 325… de la 120 în 2010).

• După datele oficiale, 2 din 3 greci adulți au datorii la fiscul elen! Majoritatea dintre ei au datorii de sub 3.000 de Euro, dar nu au bani să le plătească și le plătesc în rate, care sunt extinse chiar și până la 240 – 480 (!) de luni… În total, este vorba despre aproape 110 de miliarde de Euro.
• Încă 40 de miliarde sunt datorate către “CASS-ul grecesc”, pentru diverse impozite de asigurare, majoritatea lor forfetare. În plus, la un moment dat, guvernul lui Tsipras a introdus impozitarea progresivă și pentru costul muncii, punând oamenii să plătească progresiv, pe baza veniturilor (!)
• Împreună cu cei care au datorii restante către băncile / fondurile de recupare (încă 100+ de miliarde), astăzi aproape 85% din greci au datorii la stat și la bănci… Înainte de impozitarea progresivă, procentul a fost sub 10%… ca și în România de astăzi…
• Iar dacă grecii au de plătit enorm de mult cu impozitarea progresivă, ce venituri anuale declară ei?
• Impozitarea progresivă în Grecia începe de la 10.000 de Euro pe an = 7 din 10 greci declară venituri sub pragul acesta. (Da, marilor experți, la fel se va întâmpla și în România. Cine se așteaptă ca cei care astăzi declară sume mari vor face asta și în viitor, plătind impozite multiple, pur și simplu inchide ochii în fața adevărului).
• Uite mai jos ultimele date pentru 2022, în greacă și în engleză:
• 9 din 10 greci declară venituri până la 20.000 de Euro, exact ca să evite impozitarea progresivă / să plătească numai pentru primul nivel! 

Citește tot articolul pe blogul lui Ilias Papageorgiadis