Imposibila despărțire: AUR și antisemitismul legionar

La 23 august 2023 în  timpul unei unei întâlniri cu ambasadorul statului Israel la Bucuresti, George Simion liderul AUR, a condamnat personal în mod “ferm” antisemitismul. Mai mult  un comunicat AUR  emis cu aceasta ocazie  „a condamnat cu putere antisemitismul” și a afirmat că AUR are „zero toleranță” pentru antisemitism.

Cum a făcut nu de puține ori, George Simion a mințit. În toamna anului 2023 Claudiu Târziu și Sorin Lavric pe atunci numărul doi respectiv numărul trei în ierarhia AUR participau la comemorările unor legionari notorii dintre care binecunoscutul antisemit Justin Pârvu. În 2024 George Simion s-a revendicat cu emfază de la moștenirea antisemitului Corneliu Vadim Tudor iar doi membri ai guvernului din umbra AUR erau persoane cunoscute pentru cultul public al criminalului de război  Ion Antonescu. Susținerea  fără rezerve în campania electorală a lui Călin Georgescu de către liderul AUR a demonstrat încă o dată faptul că acesta nu are nici cea mai mică intenție de a se delimita de luări de poziție antisemite și pro-legionare.

Sorin Lavric,  șeful senatorilor AUR,  pe care site-ul oficial al partidului îl indică ca fiind numărul doi atât la președinția cât și în biroul de conducere al partidului a lansat o serie de atacuri antisemite de o violență rar întâlnită  în România postcomunistă. Să amintim cum Claudiu Târziu, coordonatorul revistei pro legionare Rost și co-fondatorul AUR, a părăsit de curând partidul lăsând locul secund  lui Lavric.

Cităm de pe pagina de facebook a lui Lavric, cunoscut pentru cultul public sistematic al legionarilor,  pentru rasismul său anti-Roma si pentru misoginismul sau extrem:

„Institutul de represiune iudaică asupra valorilor de dreapta din România poartă numele unui impostor ordinar: Elie Wiesel. Acest cameleon nu a trecut o secundă pe la Auschwitz, dar și-a măsluit biografia până într-acolo încât a preluat identitatea unui alt Wiesel, ungur trecut într-adevăr pe acolo. Ba chiar mincinosul de Wiesel a scris o carte de memorii despre cât a suferit la vârsta copilăriei în lagărul morții.Atâta doar că adevăratul Wiesel l-a denunțat pe pușlama. Urmarea? Pușlamaua a luat premiul Nobel pentru Pace, devenind un simbol al concordiei universale”.

Liderul secund AUR a recidivat într-o scrisoare deschisă adresată primului ministru al României, afirmând  despre Institutul National pentru studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” si despre persoana laureatului Premiului Nobel pentru Pace următoarele:

„Numele pe care îl poartă [ Institutul Wiesel] este al unui impostor care nu a trecut o secundă pe la Auschwitz, detaliu care nu l-a împiedicat să-și măsluiască biografia până într-acolo încât, însușindu-și viața altui Wiesel, a pozat mereu într-o victimă a lagărului morții. Este o farsă macabră ca tocmai instituția menită să cerceteze Holocaustul să pună pe frontispiciul ei numele unui impostor dovedit. (Artemis, 30 iulie, 2025)”.

În spatele campaniei de denigrare a lui Elie Wiesel se afla o poveste tristă generata de un alt supraviețuitor de la Auschwitz, Miklos Gruner care a contestat trecutul de deținut la Auschwitz și Buchenwald a lui Elie (Lazar) Wiesel si faptul ca acesta ar fi scris romanul „The Night” susținând ca el l-a cunoscut pe adevăratul Elie Wiesel. Afirmațiile lui Gruner au fost preluate de negaționiștii Holocaustului, de militanți antisemiți din diverse tari.

Numeroase documente din arhiva International Tracing Service (ITS) din Germania care conțin fișele de înregistrare a deținuților din lagărele de exterminare si concentrare din Germania nazistă demonstrează consistent că Elie (Lazar) Wiesel domiciliat în Sighet pa strada Grof Csaky Istvan nr. 1 născut la 4 octombrie 1928, înregistrat la Auschwitz cu o dată de naștere din 1913 pentru a nu fi exterminat la sosire (părinți Solomon si Feiga), a fost  deținut 4 săptămâni la Auschwitz, opt luni la Monowitz (sub-lagar al Auschwitz-ului) cu numărul  [A] 7713 și trei luni Buchenwald cu numărul 123565 unde a fost internat la infirmerie din cauza epuizării și unde tatăl său a murit.

Afirmațiile  lui Miklos Gruner pot avea  la bază o confuzie. Arhivele ITS conțin cel puțin numele a nouă deținuți cu numele de familie Wiesel dintre care doi s-au numit Lazar Wiesel find ambii din zona Sighet. Al doilea Lazar Wiesel născut la 20 mai 1892 în Saplonca-Sighet  era conform informațiilor din aceleași arhive un măcelar analfabet și el internat la Auschwitz și Buchenwald unde a și murit conform documentelor lagărului în urma unui raid aerian american la 9 februarie 1944. Este posibil ca acest al doilea Lazar Wiesel să fie cel pe care l-a cunoscut Miklos Gruner.

Dar antisemiții militanți si negaționiștii legionari ai Holocaustului nu sunt și nu vor fi interesați de adevărul istoric. Ei nu se dau înlături de la falsificări si insulte pentru a murdari memoria supraviețuitorilor marii tragedii a secolului XX. Lavric aparține acestei categorii. Liderul numărul doi al AUR a crezut oare că președinții succesivi ai SUA, Jimmy Carter, Ronald Reagan,  George H W Bush, Bill Clinton, George W Bush si Barack Obama  ar fi căutat compania și sfaturile unui impostor fără să fie preveniți de cele mai performante servicii de informații din lume?  A crezut el într-adevăr ca Elie Wiesel a mințit și fraudat obținând astfel un premiu Nobel pentru Pace? Desigur că nu! A fost vorba numai de o sălbatică ură antisemită.

Sorin Lavric are dreptate însă atunci când el scrie pe pagina sa de Facebook:

„Mă simt cu totul nedreptățit: Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru propagandă legionară, în timp ce asupra mea nu plutește nicio perspectivă de proces. Situația este insuportabilă: de ce doar el să poarte aura de martir și eu să fiu neglijat? …Protestez din toți rărunchii mei! Patru ani de zile i-am evocat pe legionari în Senatul României [subliniere RI] și, culmea nedreptății, laurii îi culege Călin Georgescu. Așa ceva nu se poate tolera! Superficialitatea pe care o dovedește justiția română este de-a dreptul dezgustătoare”.

Cu speranța că justiția română va rectifica aceasta serioasă omisiune revenim la responsabilitatea liderului numărul unu al AUR George Simion atunci când este vorba de antisemitism. Liderul AUR a încălcat  prin acțiunile antisemite repetate ale conducerii partidului său linia roșie a administrației federale de la Washington care indiferent de culoarea politică a leadership-ul nu tolerează antisemitismul. George  Simion știe foarte bine din comunicări oficiale americane că AUR a trecut această  linie  roșie și spera că tăcerea se va așterne peste aceste acțiuni ale colegilor săi apropiați. Se înșeală însă, astfel de grave manifestări nu trec neobservate nici la Casa Alba, nici la Departamentul de Stat care nu vor dialoga cu forțe politice care propaga ura față de evrei. Despărțirea publică de antisemiții din conducerea AUR ar fi un gest minim prin care George Simion ar putea demonstra că el mai crede în propriile sale afirmații.

*Acest text a fost scris de autor in calitate personală si nu reflectă neapărat punctul de vedere al instituțiilor la care acesta este asociat