Fostul președinte Nicolas Sarkozy va merge la închisoare / Care vor fi efectele politice pentru Franța

Sentința pronunțată de tribunalul penal din Paris a căzut ca o lovitură de trăsnet: cinci ani de închisoare cu executare pentru fostul președinte al Franței (2007 – 2012), găsit vinovat pentru grup infracțional organizat în vederea finanțării ilegale a campaniei sale electorale prezidențiale prin intermediul fostului dictator libian, Muammar Kadhafi.

„Dacă vor neapărat să dorm în închisoare, voi dormi în închisoare, dar cu capul sus.” La ieșirea din sala de judecată a Tribunalului Penal din Paris, Nicolas Sarkozy a avut cuvinte dure pentru a contesta condamnarea sa. „Ceea ce s-a întâmplat astăzi în această sală de judecată din Paris este extrem de grav pentru statul de drept”, a declarat pe un ton grav fostul președinte, care a anunțat că va face apel.

Sarkozy, acum în vârstă de 70 de ani, nu va merge imediat la închisoare, ci a fost convocat pe 13 octombrie de către instanță pentru a i se fixa detaliile încarcerării. El a fost deja condamnat la un an de închisoare, dintre care șase luni cu executare pentru finanțarea campaniei sale din 2012, când a fost învins de Francois Hollande. El a executat pedeapsa prin arest la domiciliu și brățară electronică la picior. Fostul președinte a depus apel împotriva acelei sentințe.

Trebuie remarcat că deși nu a depus încă apel, sentința este executorie. Acest lucru a provocat imediat critici. “Dincolo de persoana fostului președinte Nicolas Sarkozy, negarea dublei instanțe de judecată prin generalizarea executării provizorii de către anumite instanțe reprezintă un mare pericol, având în vedere principiile fundamentale ale dreptului nostru, printre care se numără în primul rând prezumția de nevinovăție.” a declarat lidera grupului parlamentar din Adunarea Națională al partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă), Marine Le Pen, și ea condamnată în aprilie anul acesta la cinci ani închisoare și cinci ani de ineligibilitate în funcții publice, fiind găsită vinovată de deturnare de fonduri în calitate de lideră a euro-deputaților Frontului Național (predecesorul RN).

Le Pen a depus apel, ceea ce a suspendat executarea pedepsei cu închisoarea, nu și ineligibilitatea. Apelul va fi judecat în începutul anului 2026 și în caz de câștig lidera RN va putea candida în alegerile prezidențiale din 2027.

Colegii din partidul Republicanii (LR, centru dreapta) ai lui Sarkozy au fost solidari cu fostul șef de stat. Renaud Muselier, președintele Regiunii Sud, cu o populație de peste cinci milioane de locuitori, a exprimat o reacție cu care majoritatea partidului ar fi de acord. A declarat că „îi pare rău pentru Nicolas Sarkozy” și că este „nefericit pentru Franța. Discreditarea clasei politice prin căi judiciare reprezintă o adevărată problemă democratică”.

La stânga, reacția este contrară: Dreapta lui Retailleau (liderul RN, n. red.) și extrema dreaptă a lui Le Pen și Bolloré (magnat al presei de dreapta, n. red.) se aliază pentru a-l apăra pe Nicolas Sarkozy, condamnat astăzi de justiție pentru asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni.

Aceiași oameni nu au de obicei cuvinte suficient de dure pentru a denunța așa-numita laxitate a justiției și pentru a solicita condamnări ferme. L-am văzut chiar pe liderul partidului fondat de domnul Sarkozy pretinzând că apără „Franța oamenilor cinstiți”, iar pe doamna Le Pen începându-și cariera mediatică cu diatribe aprinse împotriva aleșilor necinstiți.

De ce această schimbare de discurs atunci când ei și prietenii lor sunt judecați vinovați de justiție? De ce această dublă măsură? Cerința de onestitate și respectarea legii nu este rezervată poporului. Se aplică și celor puternici, în ciuda puterii și a relațiilor lor mediatice.” a scris pe X liderul partidului Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală/extremă).

La ora actuală, prim ministrul Sebastien Lecornu, al cincilea în trei ani numit de președintele Emmanuel Macron, se căznește să formeze un guvern viabil care să prezinte proiectul de buget, într-o Franța aflată în situație financiară precară, dacă nu dezastruoasă, cu un deficit bugetar de peste 6% din Produsul Intern Brut și datorie publică ce depășește 110% din PIB. Guvernul se bazează pe un sprijin minoritar al “Soclului Central” – confederația centristă pro-prezidențială + LR. Șansele ca un astfel de guvern să reziste, confruntat de ostilitatea RN și a stângii erau oricum minore, iar condamnarea lui Sarkozy (primul președinte din istoria Franței condamnat la închisoare), cu care se solidarizează colegii din LR, nu aranjează deloc lucrurile, eufemistic vorbind. Iar pe planul general, imaginea politicienilor francezi, deja foarte proastă, a mai luat o lovitură, într-o situație de criză politică, economică și socială fără precedent în ultimii 60 de ani.