G4Media.ro

Financial Times: „Liderii autoritari de la periferia putredă” pun în pericol valorile…

Financial Times: „Liderii autoritari de la periferia putredă” pun în pericol valorile Europei

Într-o epocă în care autocrația și corupția au pornit în marș, UE proclamă cu mândrie că ea apără democrația și statul de drept. Dar, în vreme ce mai toți cei 28 de membri ai blocului se pot lăuda cu același lucru fără a roși, un putregai antidemocratic s-a instalat la periferia lui, scrie Financial Times într-un editorial preluat de Rador. Dacă nu va fi tratată, putreziciunea se va întinde către centru – și ar putea în cele din urmă să distrugă pretenția UE de a fi o comunitate a valorilor, mai arată editorialistul FT.

Extrase din comentariul FT semnat de Gideon Rachman:

Cel mai evident pericol vine din Ungaria. Viktor Orban tocmai a câștigat din nou puterea, în urma unei mari victorii electorale. Însă premierul ungar a subminat deja alte instituții vitale pentru o societate liberă – independența justiției, libertatea presei și organizațiile nonguvernamentale, care pot trage guvernul la răspundere.

Ungaria nu e singura problemă. Guvernul Poloniei este investigat de Comisia Europeană pentru subminarea statului de drept. În Slovacia și Malta, jurnaliști de investigație care cercetau corupția la cele mai înalte niveluri ale guvernului au fost asasinați recent. Crimele nu au fost rezolvate în nici unul dintre cazuri – deși premierul slovac Robert Fico a demisionat.

Între timp, în Cehia vecină, premier este Andrej Babis, un miliardar și proprietarul a două dintre cele mai mari ziare ale țării,  este și el investigat sub suspiciunea de fraudă.

Înalți oficiali ai UE recunosc că Bulgaria, actuala deținătoare a președinției rotative a UE, are o problemă persistentă cu crima organizată.

Guvernul român s-a ciocnit cu Bruxelles-ul din cauza corupției.

Multe dintre aceste probleme cangrenează țări relativ mici, care nu figurează frecvent în presa internațională. Guvernele lor știu cum să joace jocul european, scoțând pe gură vorbele pioase așteptate de la ele. Dl Orban e un pic aparte, întrucât pare să-i facă plăcere să joace rolul tipului rău, autoritar. Opoziția gălăgioasă a conducătorului ungar față de imigranții musulmani i-a adus și o postură internațională, precum și un club de admiratori din rândurile dreptei populiste.

Însă motivul fundamental pentru care dl Orban constituie o amenințare la adresa UE nu rezidă în ostilitatea lui față de refugiați și nici măcar în retorica lui violentă. Este vorba despre modul în care guvernul său caută să controleze presa, universitățile, tribunalele și ONG-urile.

La o reuniune UE din 2015, dl Orban a fost întâmpinat de Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, cu un voios: „Salut, dictatorule!” Dar a avea un conducător autoritar așezat la masa UE nu este o chestiune amuzantă. Acest fapt are un efect imediat și dăunător asupra eforturilor UE de a-și proteja valorile și de a-și aplica regulile.

În consecință, eforturile UE de a cenzura Polonia pentru violarea statului de drept vor eșua probabil, fiindcă Ungaria va proteja Polonia și vice-versa. Propunerile de condiționare a profitabilelor plăți de la bugetul UE de respectarea statului de drept e probabil, de asemenea,  să fie respinse. Un bloc autoritar se formează în interiorul autoproclamatului club al democrațiilor.

Unii politicieni UE au tras semnalul de alarmă cu privire la evenimentele din Ungaria. Însă alții se fac complici. Partidul Fidesz al dlui Orban și-a păstrat statutul de membru al Partidului Popular European (PPE), gruparea dominantă din Parlamentul European (PE), iar acest lucru oferă Ungariei un valoros sprijin politic. Vorbiți cu Manfred Weber, șeful PPE și președintele PE, iar el vă va spune zâmbind că „Viktor” nu a încălcat încă nici o linie roșie. Aceasta este o poziție greu de împăcat cu recenta condamnare a Ungariei de către Consiliul Europei pentru „restricții ample asupra libertății de asociere, în contradicție cu standardele internaționale ale drepturilor omului”.

Unii din Europa de Vest se lamentează acum pe tăcute din cauza deciziei de a extinde consistent blocul UE, prin admiterea de membri dintre foștii sateliți sovietici. Dar ar însemna să te culci pe-o ureche dacă ai crede că statele membre mai vechi sunt perfect sănătoase din punct de vedere politic.

În Spania peste 20 de politicieni catalani riscă pedepse lungi cu închisoarea pentru „rebeliune”. Guvernul spaniol insistă că tribunalele sale aplică statul de drept – din moment ce separatiștii catalani au violat constituția spaniolă. Dar ceva merge cu siguranță rău în orice țară democrată care se trezește că încarcerează politicieni aleși, non-violenți.

În Austria Partidul Libertății de extrema dreaptă se află în coaliția de guvernare și a fost acuzat de epurarea unei agenții guvernamentale. În Italia partidul Liga, de extrema dreaptă, va face probabil parte din guvern. Liderul lui, Matteo Salvini, este un admirator gălăgios atât al dlui Orban, cât și al lui Vladimir Putin  și se naște întrebarea dacă el va adopta aceeași abordare în privința justiției și a presei.

Sigur, oricine face aceste observații din Regatul Unit (cum le fac și eu) este vulnerabil la acuzații de rea credință. Deci, pentru a fi clar, eu nu cred că amenințările la adresa democrației și statului de drept din UE constituie un argument în favoarea Brexit-ului. Părăsirea pieței unice și a uniunii vamale ale UE rămâne un act de enormă automutilare al Regatului. Mai mult, distrugerea UE nu va îmbunătăți perspectivele democrației pe întreg continentul. Din contră, va îndepărta multe dintre constrângerile care încă au mai rămas împotriva unor indivizi cu instinct autoritar, cum e dl Orban.

Acesta este și motivul pentru care atât de mulți dintre conducătorii autoritari în curs de afirmare din UE sunt atât de gălăgioși în retorica lor anti-UE. Îngrijorarea este aceea că ei își sporesc influența – nu numai la ei în țară, dar și la Bruxelles.

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

4 comentarii

  1. E “democrație “ atâta vreme cât joci pe muzica cântată de la Berlin , Paris și Londra (deși Londra a ieșit din club). Cum are bietul Viktor o părere contra , carevasăzică e dizident, e ștampilat “diktator”, “naționalist” (ce-o fi rău in asta?) , “iliberal” (un cuvânt nou inventat de dl Prof. Univ. Naumescu de la Cluj, pe scurt un “nasol” care trebuie înlocuit cu orice preț . Nimeni nu-și pune întrebarea de ce totuși ungurii îl Votează ? Chiar nimeni ? A, da, știu răspunsul , sunt efectiv prostuți , vezi articolul dlui Naumescu de pe Contributors .. apropos : sunt de trei săptămâni la bai termale in Ungaria și invidiez țara asta : servicii impecabile , drumuri bune , oameni Civilizați .

    • Dar ti-ai pus vreodata problema ca Hitler a ajuns prin vot la putere? Da, oamenii sunt usor de manipulat. Stiri la 11.

      Daca esti impresionat de Ungaria si o invidiezi, insemna ca nu ai vazut ce inseamna o tara occidentala. E suficient sa mergi un pic mai la vest, in Austria. E o diferenta de la cer la pamant. Infrastructura din Ungaria e la pamant prin comparatie cu Austria.

      Bine, la noi infrastructura nu ca e la pamant, ci nu prea exista, dar daca votam „mandri ca suntem romani”, cand realist vorbind nu avem niciun motiv de mandrie, shit happens.

      Hai sa ne uitam la PIB / cap locuitor ca sa-ti faci o idee:

      Romania: 10.372 $
      Ungaria: 13.459 $
      Austria: 46.435 $

      Deci PIB-ul pe cap de locuitor din Ungaria este intr-adevar cu 30% mai mare decat cel din Romania. Nu ma mira de loc, ma asteptam la o diferenta chiar mai mare.

      Dar pe urma daca vei compara Ungaria cu Austria, PIB-ul pe cap de locuitor din Austria este cu 245% mai mare decat in Ungaria, o diferenta enorma.

      Ungaria are mult de recuperat fata de restul Europei, si nu se vede niciun semn de recuperare, economia stagneaza, ba chiar are o usoara tendinta de scadere. Valabil si la noi.

      Si asta conteaza, tendintele, nu situatia concreta, care depinde de „mostenirea glorioasa”. Si tendinta la ei nu arata bine de loc.

      Niciun investitor serios normal la cap nu o sa riste sa bage bani in Romania sau Ungaria, unde legile se schimba dupa cum bate vantul in functie de interesele politicienilor, si nu-ti poti face un plan de afaceri macar pe un an inainte, nu mai vorbim de ceva pe termen lung.

      De asta ai nevoie ca sa iti creasca economia si sa recuperezi decalajele, de increderea investitorilor, pentru ca economiile sunt sarace si nu pot creste semnificativ prin forte proprii, lucru mai important ca oricand dupa ce investitorii au fost speriati de criza din 2008.

      Si noi si ei avem avantajul major ca avem costurile cu forta de munca mult mai mici comparativ cu vestul. Dar dezavantajele legislatiei instabile, birocratiei, si infrastructurii deficitare sunt suficient de mari incat sa anuleze acest avantaj.

      Si cu politicieni ca la ei si ca la noi, slabe sanse sa se schimbe ceva pe termen scurt si mediu. Daca as fi cetatean ungar m-as gandi serios sa emigrez.

      De Romania nu mai vorbim, ca avem o migratie comparabila cu a tarilor distruse de razboi, ca Siria, macar aici le-am luat-o inainte 🙂

  2. Nu este o noutate ca Europa de est ramane o regiune „second-tier” in UE. Retardarea economica si politica (anii sub ocupatia sovietica) contribuie la aceasta trista realitate. In plus, autoritarismul ramane une dintre trasatorile istorice a acesteia. Nu este de mirare ca Orban se comporta asa. In plus, iredentismul ungar pare sa fie unul din jocurile politice ale ungurilor. De aici si problemele existente in Transilvania. Astfel, ungurii tot mai viseaza la o Ungarie Mare sau cel putin la cea ante-Trianon.

    Exista clar o linie de divizare intre grupul principal UE (tarile fondatoare, cele sase din anii 50) si fostele tari comuniste din est. Structura poiltica, economica si sociala a acesteia din urma a fost viciata vreme de cca 50 de ani, timp in care URSS au indoctrinat si inapoiat fostele tari din pactul CAER si Varsovia.

    Cu cat ne departam de miezul UE, pe o raza de pana la 1000-1500 de km dinspre Bruxelles, cu atat tendintele autocrate revin in forta. A se vedea aici si coruptia politica din tara noastra. Romania ramane poate singura tara in care un aparatchik notoriu, precum Iliescu & Co., revine la putere dupa o „lovilutie” in urma careia au fost impuscati mai mult de 1000 de persoane, cele mai multe dupa executia lui Ceausescu.

    Asta cand in alte tari fost comuniste precum Germania Democrata si Cehoslovacia un pastor din Dresda si un scriitor ajung presedinti, precum Joachim Gauck si Vaclav Havel. Dupa cum se afirma in diverse analize occidentale, Iliescu a dat mana cu Securitatea: el urma sa ajunga presedinte iar baietii din esaloanele superioare Secu (si din imensul aparat politic) vor prelua tot ceea ce era mai bun din fosta RSR. Silviu Brucan, aka Saul Bruckner, eminenta cenusie de la Scanteia RSR care in anii de crunta dictatura stalinista el calatorea bine mersi in SUA, scriia despre faptul ca ceea ce se numeste capitalism est-european s-a format prin devaluarea economiei si a actorilor economici. El vorbea despre sase directii prin intermediul carora s-a realizat aceste lucru. De aici si lipsa unei etici si morale minime capitaliste in Romania. Astfel, tara noastra cunoaste astazi un „capitalism autohton/original”, asa cum a cunoscut si un „comunism/socialism unic”.

    Practic Romania de astazi a fost fundamentata pe un asemenea pact. Sa ne mai miram ca acum, dupa aproape 30 de ani, situatia este dramatica in Romania?

    Intr-adevar, tarile devenite membre UE in 2007, cat si cele din 2004, sunt la periferia Europei, cel putin in privinta mentalitatii. De aici, pornim. Acelasi spirit corupt de „jmeker” politic sau in afaceri este valabil si astazi dupa trei decenii. Ceea ce dovedeste, de fapt, ca UE, prin preceptele, normele si valorile acesteia nu conteaza.

    Se afirma ca acest colos economic a acceptat extinderea spre tarile est-europene ca dauna morala pentru anii de comunism in care au trait acestea – sa nu uitam ca in memoriile sale Churchill recunoaste faptul ca la o intalnire cu Stalin din octombrie 1944 el a fost cel care a „daruit” dictatorului sovietic 90% din Romania, fara ca Stalin sa o ceara. Si atunci, sa ne mai miram ca nici dupa 30 de ani fostii sateliti sovietici se comporta in maniera autoritara? Pe langa faptul ca democratiile occidentale facusera pact cu diavolul?

    In plus, proximitatea Rusiei isi spune cuvantul. „Razboiul invizibil” se constituie si din atacuri asimetrice de genul celor de mai sus. Adica „soft” si nu neaparat „hard” precum, spre ex. cele din Siria sau Irak.

    Romania, din pacate ramane la intersectia dintre interesele SUA in zona si a Rusiei. Care totusi sunt interesele Romaniei? Si incotro va merge aceasta? Datorita incompetentei decidentilor politici tara noastra nu a stiut sa/si negocieze potentialul geo-politic. Si, ca atare, vor fi consecinte.

    Fareed Zakariah vorbea cu ani in urma despre acea „democratie iliberala” https://www.foreignaffairs.com/articles/1997-11-01/rise-illiberal-democracy. Naumescu nu a facut decat sa preia termenul. Astazi, dupa cei 21 de ani aceasta este in crestere.

    Pana la urma, fie in UE fie pe scena globala, fiecare guvern isi apara interesele nationale. Daca „Mutter Merkel” (http://www.spiegel.de/politik/ausland/angela-merkel-syrer-preisen-kanzlerin-fuer-aufnahme-von-fluechtlingen-a-1050243.html) a fost deschisa spre refugiatii din tarile afectate de razboi (fara vreun filtru), un gest de altfel umanitar, totusi multi dintre acestia au patruns in UE fara acte, documente, etc. In mass media occidentala s-a scris si despre existenta teroristilor in randul refugiatilor. De aici, si atacurile din tarile scandinave si Germania, cel putin, in care au fost implicati diversi refugiati.

    Si atunci, ce pot face acele tari care refuza „cota” de refugiati”? Unde este suveranitatea nationala?

    O problema sau un aspect poate fi oricum prezentat dintr-o singura perspectiva. Si de aici apare manipularea, dezinformarea, trunchierea realitatii.

  3. Hallo Herr Vlad,

    da, da, da Hitler a fost votat de cetățeni . Dar nu de 70%, nici măcar de 50%. Studiați un pic die Geschichte. I-a luat pe ăilalți la omor la propriu după ce a ajuns in Parlament partidul lui și astfel a ajuns baștan in Reichstag. Deci chestia cu votul e doar un adevăr parțial Adicătelea mai nasol decât o minciuna sfruntată (cum e la moda azi).

    Criza din 2008 care a pus investitorii pe fuga a început in Ungaria ? ? Parca nu.

    Nu contest ca PIB așa și pe dincolo , mai mare in Austria corect , dar acolo o casa costa câteva sute de mii de Coco iar in Ungaria câteva zeci de mii . La fel un vin bun sau un masaj. Nivelul de trai nu depinde numai de PIB in cifre absolute.

    Sofez cu Auto prin Ungaria de 16 ani și , da, ăștia sunt in urma Austriei la infrastructura dar nu cu o suta de ani moncher , poate cu vreo 20. Nu contest ca Viktor mai da la gioale dar asta fac toti politicienii . Și AfD in Germania e diabolizată pe nedrept de adversarii politici dar asa e politica, o albie de purcei .

    Una peste alta, dacă ar fi arătat și Rumänien ca Ungaria as fi împachetat chiloții și m-aș fi relocat rapid in patria muma . Eu nu văd nicio tendința in jos pe aci.

    Încă o propoziție : criminalul Hitler a construit in intervalul 1933-1941 peste 3600km de autostrada ( sursa: muzeul transporturilor Dresda). Presupun ca o autostrada e ceva mișto de care vrem toți sa avem. Desigur ca toate lucrurile bune pălesc in fata crimelor acestui nemernic dar e un adevăr ca “a făcut și ceva bun”. Păstrând proporția poate ca și nea Orbán (Viktor, nu Ludovic) a făcut vreun bine neamului din care se trage și drept rasplata a fost reales .