Fiascoul budapestan demonstrează că presiunea asupra lui Putin funcționează – editorial Washington Post

Analiză Washington Post, via Rador: Colapsul negocierilor pare a fi fost declanșat de o discuție telefonică de luni între șefii diplomațiilor americană și rusă, Marco Rubio, respectiv Serghei Lavrov, la care ultimul a afirmat că Rusia refuză să accepte un armistițiu pe actuala linie a frontului.

Logica lui e grăitoare: „Înțelegi, dacă ne-am opri pur și simplu ar însemna că uităm cauzele fundamentale ale acestui conflict”, a afirmat Lavrov.

Iar respectivele „cauze fundamentale” constituie de fapt esența intransigenței ruse încă de la întâlnirea neproductivă din Alaska, de fapt încă de la declanșarea invaziei din 2022. Rusia nu vrea ca Ucraina să-și păstreze suveranitatea și nici să primească garanții funcționale de securitate din partea Vestului.

Se pare că Trump a mizat în Alaska pe concesii teritoriale în schimbul unor garanții de securitate robuste. Deși întâlnirea a fost tensionată, iar presa a apreciat că Trump era iritat de prelegerile interminabile ale lui Putin despre istoria veche, atât Trump cât și trimisul lui, Steve Witkoff, au plecat de la întâlnire optimiști în privința șanselor de pace pe baza unui asemenea model. Însă apoi rușii au refuzat brusc, astfel că negocierile n-au dus nicăieri.

După Alaska, Ucraina și-a întețit atacurile asupra infrastructurii petroliere și energetice rusești, ajutată de informațiile detaliate furnizate de SUA.

Campanie care a afectat palpabil producția rusă de petrol – într-un moment în care prețurile petrolului au atins minimul ultimilor cinci ani. Iar când Trump a început să vorbească de trimiterea de rachete Tomahawk în Ucraina, Putin și acoliții lui au început să transpire și să dea din colț în colț.

„Problema rachetelor Tomahawk constituie o preocupare extremă”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

Putin însuși a ținut să sublinieze gravitatea problemei, calificând-o drept o „nouă fază apreciabilă a escaladării”. Iar faptul că Putin a pus joi mâna pe telefon și l-a sunat pe Trump evidențiază încă o dată cât de mult s-a speriat primul de posibilitatea ca Ucraina să dețină abilitatea de a lovi cu precizie la 1.500 de kilometri distanță.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a reacționat la anularea întâlnirii de la Budapesta prin observația că Rusia „a devenit mai dezinteresată de diplomație” după ce opțiunea rachetelor Tomahawk devenise mai puțin probabilă.

„Acesta e un indiciu că tocmai această chestiune – chestiunea armamentului cu rază lună – ar putea constitui cheia indispensabilă a păcii”, a declarat Zelenski marți seară în discursul său zilnic către ucraineni. „Cu cât e mai mare capacitatea cu rază lungă a Ucrainei, cu atât mai dispusă va fi Rusia să încheie războiul.”

Concluzia e evidentă: presiunea asupra Rusiei funcționează. Republicanii din Congres ar trebui să-și accelereze adoptarea legii sancțiunilor pe care au acceptat să o suspende pe parcursul întrevederii de la Budapesta. Iar Trump ar putea și el să repună pe tapet chestiunea Tomahawk, alături de rachetele germane Taurus – și vom vedea atunci ce se va întâmpla.

Ofensiva de vară a Rusiei a eșuat în mod vădit. The Economist estimează că, în ritmul ei actual de înaintare, Rusia ar avea nevoie să lupte până în iunie 2030 pentru a cuceri toate teritoriile pe care deocamdată le-a anexat doar pe hârtie.

Însă bilanțul rușilor morți pe front se umflă cu fiecare lună.

Lucru care mai devreme sau mai târziu ar putea să aducă regimul Putin în fața instabilității interne. Acordul disponibil acum – oarece teritoriu pentru Rusia contra garanții solide de securitate pentru Ucraina – va rămâne și în continuare cel mai probabil deznodământ final, indiferent când s-ar termina războiul.

Dacă i s-ar zdruncina cușca mai mult, ar putea fi posibil ca Putin să se deștepte la realitate.

Traducere Rador: Andrei Suba