G4Media.ro

EXCLUSIV Gabriel Liiceanu a demisionat din Grupul pentru Dialog Social/ Cum își…

EXCLUSIV Gabriel Liiceanu a demisionat din Grupul pentru Dialog Social/ Cum își motivează gestul, într-o scrisoare devastatoare de 11 pagini și de ce îl numește Neo-Păturică pe senatorul USR, Vlad Alexandrescu

Gabriel Liiceanu a demisionat din Grupul pentru Dialog Social, explicându-și gestul într-o scrisoare transmisă marți noapte membrilor grupului. Din scrisoarea de demisie obținută de G4Media.ro, redactată în termeni foarte duri, rezultă că printre motivele demisiei se numără neînțelegerile cu noul președinte al GDS, Andrei Cornea, dar și o serie de nemulțumiri legate de modul de funcționare al GDS, cum ar fi nerespectarea criteriilor de intrare în Grup, așa cum au fost ele enunțate de Andrei Pleșu în 2012.

Liiceanu lansează o rafală de critici dure la adresa senatorului USR, Vlad Alexandrescu, despre care susține că ”de la el se va trage destrămarea Grupului” și îl numește ”un Dinu Păturică al vremilor noastre” sau ”Neo-Păturică”.

”Așa se face că, încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării.

În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca)”, le-a scris Liiceanu membrilor GDS.

Filozoful rezumă motivele demisiei sale în câteva cuvinte: ”Grupul pentru Dialog Social și-a pierdut idealitatea”.

”Prin această demisie, Grupul este ca și desființat, vor urma probabil și alte plecări”, a declarat pentru G4Media unul dintre membrii Grupului.

G4Media.ro prezintă integral scrisoarea de 11 pagini în care Gabriel Liiceanu își motivează gestul demisiei din GDS.

”Dragi colegi,

Dacă îmi iau totuși din timp pentru a comite rândurile de mai jos, într-un ceas în care timpul a devenit tot mai prețios pentru mine, e pentru că au rămas lucruri nespuse și care merită măcar o dată spuse până la capăt. Ceea ce mi-ați permis să spun vineri la sfârșitul întâlnirii noastre se cere rotunjit și completat.

Am afirmat atunci că supraviețuirea Grupului trebuie judecată după patru criterii: ideologic, administrativ, psihologic și etic. Despre criteriul ideologic a vorbit Horia pe larg la început. Într-adevăr, față de momentul întemeierii GDS și față de prima decadă de existență, astăzi nu ne mai unesc în mod spontan aceleași valori.

Am mai declarat, cu ocazia unei discuții „distante” cu Ionel Vianu în marginea statuii de la Trier că, dacă în ᾽89-᾽90 aș fi știut că urmează să intru într-un Grup în care mi se va explica cândva „importanța culturală” a lui Marx – adică a celui care a instilat în mentalul omenirii URA IMPERSONALĂ și necesitatea exterminării prin vini colective (ceea ce Lenin și urmașii lui de pretutindeni au pus în practică printr-o metodologie a crimei pe categorii umane) –, n-aș fi pus piciorul în GDS.

Dacă nu mă înșală memoria, în același context, Andrei Cornea ne-a explicat că nu putem trece peste o personalitate de asemenea rang, care face parte din marea cultură a Europei. Eu sunt de acord că face, dar face din cultura crimei și a întemeierii ei ideologice. Nu vi se pare ciudat că există oameni care dezvelesc pios „statuia chinezească” (ce bătaie de joc! sub Mao, chinezii au avut la activ 60 de milioane de morți) a unui personaj ce a făcut un rău infinit omenirii și că nu puțini sunt cei ce-o aplaudă?

Despre criteriul administrativ am vorbit pe larg la ședința din 14 mai a.c., reieșind atunci că GDS, în calitate de promotor al legalității și transparenței în România, fusese incapabil să absoarbă propriile lui exigențe în practica sa de funcționare. (Amintesc cu această ocazie că dna avocat Nicoleta Popescu n-a avut niciodată contract de colaborare cu Grupul, ci a răspuns doar unor solicitări pe spețe separate. Prin urmare, ideea de a o face răspunzătoare pentru haosul juridico-administrativ care ne-a însoțit de-a lungul anilor nu are nici o acoperire.)

Nimeni din vechiul comitet director n-a părut să simtă atunci nici măcar furnicătura vreunei căințe. Cu toții, deși se aflau în offside, s-au apărat cu o anume „ferocitate”, care a culminat cu replica memorabilă adresată lui Cristian Preda de Andrei Cornea: „OK, și-acum ce vreți? Să ne tăiați capul?”.

Nu, desigur, dar am fi meritat o explicație cât de mică, Andrei, despre cum de s-a ajuns, de pildă, să-i puneți în brațe cârciumei Macondo toată clădirea sediului nostru din Calea Victoriei. Toată! De fapt doar 95% din suprafața ei, căci camera secretariatului lui Tibi Czink n-a devenit încă bucătărie. (Când abordăm acest subiect, Magda devine nervoasă.)

În sfârșit, una peste alta, să dați toată clădirea, chiar și istorica sală de întâlniri a Grupului, bântuită de fantomele glorioase ale trecutului, înecate acum în miros de ciorbe și fripturi. (Am admirat, și în acest caz, replica plină de înțelepciune a lui Andrei, care ne-a explicat că e mai bine să suportăm parfum de mici decât să stăm cu mâna întinsă la nu știu ce partid. Să sperăm că acum, ales președinte, Andrei va negocia cu Macondo și poate se va îndura de GDS să-i dea sala de întâlniri înapoi.) Evident, tot ce s-a obținut la capătul acestor discuții a fost un soi de ură îndârjită la adresa celui care stârnise discuția.

Nu vă ascund că vineri, pe 20 septembrie a.c., la Adunarea pentru alegerea noului președinte al Grupului, m-am așteptat ca Andrei, după ce fusese propus, având încă proaspete în minte urmele trecerii sale păguboase prin vechiul comitet, într-un moment de onestitate, să se recuze.

Nu făcuse el oare parte din acel Conciliu care nu ținuse adunările generale cu anii, care nu-i radiase pe cei morți dintre cei vii, care-i lăsase pe membrii nou primiți în Grup să-și plătească cotizația și să voteze diverse hotărâri fără să fi fost înregistrați la judecătorie?

După toate năzbâtiile astea, președinta Grupului ar fi trebuit să fie exclusă din Grup, iar ceilați membri, printre care și Andrei, se cuvenea – minimă sancțiune – să nu mai fie eligibili într-un for de conducere. Andrei însă nu s-a recuzat, iar între timp, de vineri începând, el s-a dovedit a fi – împotriva faptelor dar potrivit votului – persoana cea mai calificată pentru actuala funcție de președinte al GDS. Așa o fi. Eu însă continui să mă îndoiesc că excepționala lui activitate publicistică la 22, stângăciile de comunicare și palmaresul de până acum în vechiul comitet director au vreo legătură cu abilitățile manageriale cerute de funcție.

Mă uitam consternat, din vizaviul lui, la bucuria de copil mare cu care a primit vestea. Îmi venea să-i strig: „Trezește-te, filozofule! Ai să ajungi să cari în spate, ca în povestea lui Zimmer, un cadavru pe care nu ai să fi în stare să-l învii!” Însă nu dădea semne că ceva din meseria de filozof ar fi trecut în metabolismul lui. Nimic nu părea să fi pus în acord exigențele rațiunii practice (învățate măcar din traducerea lui Platon) cu viața lui pur și simplu.

Parfumul unei funcții răscoapte, gâdilătura unei puteri de doi bani și a unei vanități pe măsură îl schimbaseră la față (în rău) pe cel pe care-l socotisem unul dintre primii umaniști ai țării. Desigur, ne înclinăm în fața majorității și așteptăm miraculoasa lui metanoie administrativă.

Despre criteriul psihologic am adus vorba în treacăt vineri, spunând că, din pricina vanității și a eului gonflat dificil de ținut în frâu, caracteristice intelectualului umanist, e tare greu de pus laolaltă inși de tipul nostru înlăuntrul unui proiect politico-social, de vreme ce, ca indivizi, vom sta necontenit, îndrăgostiți, cu eul nostru în brațe. De aceea, cauza comună pe care ne-am propus s-o slujim va rămâne mai tot timpul în planul doi. Mai ales când în prim plan apare deriva morală.

Și astfel ajung la criteriul etic. Aici – și în criteriul ideologic filtrat prost prin cel etic – se află hiba care a dus la dispariția GDS în forma în care a fost el inițial gândit. Politețea și colegialitatea, invocate în ultima vreme pentru a nu deteriora atmosfera Grupului și dulcea legănare pe valul lui „merge oricum”, sunt, desigur, elemente importante într-o adunare de oameni binecrescuți. Dar ambele au o limită.

Limita aceasta este adevărul despre noi și nevoia de a drege lucrurile stricate pe parcurs; chestiuni delicate, greu de acceptat și făcut, pentru că adevărurile sunt uneori extrem de incomode. Dar a nu le lua în seamă și a nu avea curajul de a le rosti ne fac să semănăm cu un bolnav care refuză să se ducă la medic, așteptând, politicos și „colegial”, să moară. În acest punct ne aflăm.

Voi trece așadar în revistă (așa cum am făcut-o și la întâlnirea din 14 mai a.c., devenind odios) câteva dintre aceste adevăruri incomode care, trecute sub tăcere, ar face să plutească deasupra noastră o rușinoasă vină colectivă. Nerostite, ele vor duce – ce spun eu? au dus deja – la neonorabila dispariție a ceea ce s-a vrut cândva un reper de inteligență și moralitate a societății române. Nu-mi fac iluzii că ceva din ce vă spun acum vă va mișca în vreun fel. Însuși tonul meu (rechizitorial și moralist) mă condamnă, așa încât nu mă îndoiesc că, după o lungă și dureroasă agonie, Grupul va muri astupându-și urechile.

Încep cu criteriile de primire în Grup. Au fost enunțate impecabil de Andrei Pleșu în scrisoarea din 2012 (o reanexez la capătul scrisorii mele) prin care spunea Grupului „adio”. Nimeni nu le-a luat de-atunci în seamă. Faptul că se va găsi oricând vreun prostănac care să le declare revolute (ca și cum morala lumii se schimbă o dată la opt ani!) n-are nici o importanță.

Ele sunt criterii de adecvare (recte neadecvare) de apartenență la Grup. Fără asemenea criterii, substanța Grupului se diluează, virând lucrurile către coterie și port de insignă. Nu credeți oare că Grupul se va destrăma de la sine dacă în el sunt admise persoane fără nici o relevanță civică, necoapte la minte, când nu de-a dreptul nocive? Am îngropat deja sub politețea noastră – cu gândul să nu ne contrariem colegii, nu întotdeauna inspirați în propunerea de noi membri – o grămadă de lucruri neplăcute care ne făceau, acceptându-le, să tresărim pe tăcute.

Așa se face că, încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării.

În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca).

N-ar fi nimic dacă, prin jocul fericit al hazardului, am avea de-a face cu un clan hăruit integral cu vocație civică. Din păcate lucrurile stau exact pe dos: cu excepția lui Ionel Vianu, ceilalți membri ai clanului nu acoperă „criteriile Pleșu”, răstălmăcite și contestate vehement la ultima noastră întâlnire de Vlad Alexandrescu, devenit faimos în ultimele săptămâni printre noi pentru că, podidit de admirație de sine și otrăvit de bietul său eu, s-a autointitulat „membru marcant al opoziției”.

Raluca, soția lui, este o încântătoare și grațioasă doamnă, care scrie articole citibile pe sărite și a cărei relevanță publică e nesemnificativă. Are meritul, deloc neglijabil că, în adunările Grupului, păstrează tăcerea. Lui Ștefan, având și el micile neajunsuri ale verișoarei prin alianță, îi lipsește în schimb această calitate: e gureș, și decibelii pe care-i emite la fiecare luare intempestivă de cuvânt pun la grea încercare neuronii celor de față.

Ca să nu mai spun că, repezit cum e, scoate nu de puține ori pe gură prostii („Păi să votăm, să votăm pe loc, că eu cred că nimeni de aici nu are ceva împotrivă ca președintele Grupului să primească indemnizație!” Ba eu am, dragă Ștefan, căci nici un membru al GDS nu-și face meseria de cetățean pe bani, ca revoluționarii lui Iliescu. Și-apoi de unde să primească? Din cotizația membrilor de 100 de lei pe an?)

Despre membrul-marcant-Vlad-Alexandrescu s-ar putea scrie un eseu. Sau un roman despre un Dinu Păturică al vremilor noastre. (Vă mai amintiți cum îl introduce Filimon în scenă? „… avea un nas cam ridicat în sus, ce-i indica ambiția și mândria grosolană”.) Ceva îmi spune, pornind de la felul în care se poartă (pus pe harțag, zâzanii și obrăznicii), că de la el se va trage destrămarea Grupului. El, și complezența iresponsabilă a câtorva dintre noi, întrețin aprins focul dihoniei.

Căci dihonia a pătruns în Grup la ședința din luna mai, nu atât din pricina urletului meu exasperat din deschidere, cât zădărelii și comediei juridice pe care a jucat-o de față cu toți Neo-Păturică, explicându-ne, cu competența lui juridică de doi bani, că avem cvorum, când de fapt nu aveam, că membrii neînregistrați sunt membri cu drepturi depline, când de fapt nu erau, că ce dacă nu ne-am ținut adunările generale de ani de zile… Pe scurt, sabotând exigența de legalitate a Grupului.

Acest mic contorsionist, ajuns și în organul legislativ al țării a cărui menire este de a cântări și vota legi bune, ne explica de zor că noi, gedesiștii, suntem mai presus de reguli și de „stupida birocrație”. (Ce strategie vicleană are! Face câteva lucruri bune – Copiii lui Irod, organizarea unei vizite cu colegii useriști la arhivele CNSAS – iar apoi, la adăpostul unui capital public astfel câștigat, își eliberează în cerc restrâns veninurile.)

Trec peste prestația „membrului marcant” din vremea ministeriatului cultural, terminat în scandalul legat de negocierea cu succesorii Cumințeniei Pământului a lui Brâncuși și cu zavera de la Operă. Dacă mai țineți minte, după ce a fost demis din guvernul Cioloș, ne-a adresat o scrisoare de justificare (de fapt, scrisoarea nu ne privea defel), ajunsă apoi în mod miraculos, prin trambulina Grupului, în toată presa. (Cine oare dintre noi o fi trimis-o? Cine oare?)
Trec și peste obrăzniciile marcantului membru.

Obrăznicia fiind, după cum știe toată lumea, „acel ceva” practicat prin adresarea de jos în sus, prin vorbirea și purtarea celui care înlocuiește respectul cuvenit cu mojicia și injuria. În mod normal, obraznicul este sancționat ca obraznic de cei din jur și pus în banca lui.

Ceea ce la noi nu s-a întâmplat. Trec, așadar, și peste faptul că bravii mei colegi din comitetul director nu s-au grăbit să-l pună la punct pe „marcantul membru” pentru felul în care se sumețea la unul sau altul dintre noi. Trec peste toate acestea ca fiind manifestările „originale” ale unui ins care, când a fost primit în Grup, nu părea dus în halul ăsta cu pluta trufiei. Și mă opresc la cei care i-au îngăduit și îi îngăduie în molcomă tăcere alaiul de bădărănii. Și mă întreb (ca Elena Udrea pe vremuri): unde oare ne erau bărbații din Grup, care au asistat în liniște la felul în care „membrul marcant” a adresat mojicii unor doamne, mai întâi „în plen” și continuate apoi în varianta epistolară pe site-ul Grupului?

De ce nici măcar feministele noastre de serviciu nu au reacționat? De ce nu ai sărit, Magda, să le aperi?
Dragi colegi, nu credeți că ne lipsește un consiliu etic menit să judece aceste derapaje dezgustătoare? Uneori, în aparență, fleacuri. Căci pare un fleac să-ți promovezi isprăvile culturale pe site-ul Grupului sau să aduci în Grup un personaj care, în scandalul cu concursurile dedicate de la Filozofie, face elogiul impostorilor din facultate cu gândul că dl. rector (ca membru al Grupului pe-atunci) va citi și va aprecia?

De fapt, ce-am vrut să spun, se rezumă la un singur lucru: Grupul pentru Dialog Social și-a pierdut idealitatea. El s-a născut, cel puțin în mintea câtorva dintre noi, în jurul unor valori care treceau dincolo de ideologii și partide, pe acestea urmând doar să le modeleze. În dorința noastră de a ne spăla de jegul moral în care trăiserăm înainte de 1990, am vrut să umplem vidul lăsat în urmă de căderea comunismului, nu pornind de la împărţirea între „dreapta“ şi „stânga“, ci de la împărţirea între adevăr şi minciună. Și asta pentru că o gândire politică de anvergură nu e, în miezul ei, de dreapta sau de stânga, ci e doar inteligentă, adevărată şi dreaptă.

Credeam în vorba lui Ricoeur cum că „politicul prelungește eticul oferindu-i un spațiu de exercitare.“ Voiam, pe scurt, să suprimăm „prăpastia care separă idealismul moral de realismul politic“. Noi gândeam atunci – și eu, depășit de vremi, continui să gândesc așa – în categorii etice, cele care, vorba lui Horia, îți garantează claritatea morală. Numai în jurul clarității morale se naște idealitatea.

Or, din tot ce am descris mai sus, din felul în care acum ne mulțumim să jonglăm cu categoriile morale sau le băgăm sub preș, rezultă că idealitatea noastră a murit. Așa cum a ajuns să arate acum, Grupul nu mai beneficiază, statistic vorbind, de calitatea umană aptă să genereze un ideal. Astăzi i-a rămas să defileze în lume doar cu mica lui impostură civică. Din cauza asta, nu mai am ce căuta aici.

Îmi pare rău pentru cei pe care i-am îndemnat în ultima vreme să intre în GDS, oameni curați și „ființe alese”, cum îi plăcea lui Noica să spună, care ar fi garantat la o adică regenerarea Gupului. Cred însă că avem printre noi personaje atât de toxice, încât nu mai văd cu putință dregerea imaginii noastre publice doar cu o mână de oameni. De ce mi se pare tot mai mult că la noi tot ce începe nobil sfârșește în precar și degradare?

Închei aici. Mă despart de câteva decenii din viață cu tristețea cuvenită, dar și cu stenica senzație de liniște că am părăsit un loc urât. Plec plin de drag pentru cei care-mi vor rămâne prieteni și de azi înainte, adică de când am devenit – semnez! – un fost membru al Grupului pentru Dialog Social.

Gabriel Liiceanu
1 octombrie 2019

Context.

Grupul pentru Dialog Social s-a constituit la 31 decembrie 1989 și este prima organizație a societății civile constituită legal după căderea comunismului. ONG-ul și-a propus să apere și să promoveze valorile democrației, libertățile și drepturile omului, iar de-a lungul anilor a fost o voce importantă în semnalarea derapajelor democratice, organizând întâlniri, mese rotunde, simpozioane având ca teme conflictele sociale, inițiativele legislative, libertatea presei și a televiziunii, minorități, alegeri locale și generale, scrie Digi24.ro

Conform statutului, Grupul pentru Dialog Social își propune să fie un laborator în care economiști, politologi, istorici, juriști, sociologi, filosofi, urbaniști, scriitori, teologi etc să caute și să găsească împreună strategiile și soluțiile de care societatea românească are nevoie în prezent și în viitor. Membrii săi sunt personalități ale vieții culturale și publice din România, mulți dintre ei disidenți ai regimului comunist. Noii membri sunt aleși dintre personalitățile remarcate pentru desfășurarea unor activități în sensul dezideratelor GDS.

Sursa: Inquam Photos/ Autor: Bogdan Buda

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

66 comentarii

  1. Hai ca fu tare… Liiceanu, Presedinte!

    • Măcar daca profita de ocazie sa spuna ceva nașpa despre Iohannis. Orice.
      Nici mie nu-mi place de Alexandrescu de la USR dar tor il votez pe BARNA in turul întâi

    • aceeasi tehnica se practica de ani buni (cel mai recent este pdl-izarea pnl-ului)

      niste smecheri patrund intr-o organizatie, apoi atrag noi membri (asemenea lor), pana cand detin majoritatea si apoi pun mana pe putere

      alte exemple: penetrarea serviciilor secrete, penetrarea politiei (o parte dintre civilii care sunt angajati direct in politie sunt de fapt oamenii mafiei)

      cei care au vazut filmul THE DEPARTED poate fac declick-ul de rigoare

      e mult mai greu sa introduci o „conserva” in sistemele de forta (pe calea clasica a inscrierii intr-o scoala militara), caci exista riscul sa se desconspire

  2. Am vărsat o lacrimă pentru marele maculatorist, Liicheanu.

    • as varsa mai multe lacrimi pt un idiot ca tine ,,si milioane ca tine de valori rincede care si se mai exprima..daca Liiceanu e un nimeni,,atunci dute si apreciaza,diletantismul grupului din care faci parte,,al PSD-ului,,,niste jeguri ordinare si analfabete in comparatie cu Liiceanu

    • Doar oamenii marunti si neevoluati folosesc porecle in loc de argument.

    • @arcacaturian: Iar eu vars un clei virtual printre dintii tai. Doar virtual pentru ca daca ar fi fost real, as fi luat de la tine flora si fauna cat pentru un tratat de dermatovenerologie.

    • @zoro, N-am spus că liiceanu e un nimeni, am spus doar că e un zero barat.

  3. Ai tacut malc cand Iohannis l-a aparat pe procurorul comunist de la Aiud, Augustin Lazar. Ar fi bine sa taci in continuare.

    • aoleo, i-auzi, era comunist? ca sa vezi chestie, vreo 3/4 din parlament e comunist, daca ma uit in spate cu atentie. in romania nu e legea lustratiei.

    • @Andrei: Liiceanu nu trebuie sa tina cont de nici o lege a lustratiei. Liiceanu trebuia doar sa zica ca e imoral ce face Iohannis. Si vezi tu, Aiud nu era chiar cea mai simpla inchisoare din Romania. Era acolo in top cu Gherla si Sigetu’.

      Ma mira ca un anticomunist ca tine, vede problema atat de impaciuitor fata de calaii nostri.

    • Chiar îți stă în gât Augustin Lazăr? Dar de Veorica a lui drainea (tel.) ce zici bre?

    • sandokan e postac psdist infect, o relicva din era draknea, nu va bateti capul cu el, de joi incolo moare de foame!

    • @amicacatu: banuiesc ca dispretul tau se datoreaza faptului ca tu ai supt mai cu folos si mai de jos!

      Chestia asta cu „procuror comunist” identifica mancatorii de rahat gen haznaua 3, luju, simona ionescu zisa yoni (daca nu stiti ce inseamna, cautati in wikipedia) si alti curnalisti de 30 de arginti pesedisti.

  4. A ajuns și el la perdeluță, ca idolul Petrov-Băsescu

    • Probabil ca profitorului i s-a inchis calea spre profit asa ca a demisionat. Licheleanu asta a supt la diverse tite, ca intelectualul subtire ce e, asa in tacere, din 1990 si pina mai azi.

    • Doi semianalfabeti ca voi nici ghetele n-ati fi in stare sa i le faceti, radu10 si amicu!

  5. Poporul roman e bolnav, bolnav sufleteste si moral. Indiferent din ce motiv, nu despre asta vorbesc.
    PSD e doar un simptom. Chiar daca se desfiinteaza PSD, dupa putina vreme infectia si puroiul vor aparea in alta parte sub alt nume si forma. Pina nu ne insanatosim ca popor nu avem sanse.

  6. Focile useriste s-au apucat sa vanture cu kk

    • Sunt mai rai si mai agresivi ca pesedistii. Sper sa nu ajunga la putere ca vor face ravagii.

    • Tot zice Caramitru ca le confisca averile ce nu pot fi justificate… ce stat bogat o sa avem… vom mari salarii si pensii… vom face o nava spatiala la capatul tunelului de sub Sfinx.
      Ce trolli!

    • Cloudfare, nu e nici o diferență ,ca rezultat final, intre un troll si un fanatic – tot aia apare aici: va susțineți favoriții si criticati si înjurați pe oricine altcineva. Aia o țin pe a lor, tu pe a ta! Nu mai vedeți nici unul in stânga si-n dreapta, le dați dracu’ de nuanțe!

    • Normal, ghinion
      cum ar spune Iohannis
      până la urma pe un functionar public îl ajuta capul ala sa respecte constitutia?
      Tu stiai ca ăia depun juramant la investire in functia de … functionar.
      Ce fanatici?!

    • cloudfare, pe bune, aici e un articol despre Gabriel Liiceanu si un gds esuat, un gds devenit ”de cumetrie”, nu despre Iohannis, ori motive noi de-a-l injura, am bagat de seama ca ai turbat de prin 26 mai! Mai bine lasa-ne si tu, odata cu postacii psdisti, care de-abia mai respira!

  7. bingo, mana lunga a gastii estice actioneaza. urmariti conturile lor de socializare si veti vedea cine ce spune, si mai ales cine ce nu spune. conturile care vor ignora stirea vor fi de asemenea importante. sunt the deep connection.
    a bon entendeur, bonheur.

  8. ca la partid! ca la partid! nici-o deosebire!
    sa mananca toti cozonac!

    a aflat dom’e careva de ce a primit doru bushcu un milion de euro si casa de protocol de la partid ?

  9. Primii la comentarii, ca la orice astfel de material: trolii comunisti akturian, danteo, sandokan si compania.
    Ce inseamna propaganda bolsevica bine facuta: toti tampitii se cred egalii regelui.
    Sa ne traiti sa ridicati toata leafa baieti, am senzatia ca in cateva luni ori va reprofilati, ori dispareti cu totul.

    • @provest
      Am vrut sa scriu si eu un comentariu dar nu mai e nevoie. Ati subliniat exact ce am vrut sa scriu.
      Deci subscriu.

  10. Când am văzut titlul, rapid m-a dus păcătosul gând la supoziția că-și dă demisia din cauza realizarii de ultim ceas că a susținut Prostește un turnător ca președinte de țară. L-a susținut până-n pânzele albe. Nu cunosc să se fi dezis de el nici acum. Dragul lui turnător, Petrov…

    • Chiar daca activitatea /opera dv nu este foarte cunoscuta , este evident ca dv sunteti o persoana mult mai inteligenta & morala decat domnul Liiceanu .
      In speranta ca domnul Liiceanu s-ar putea reabilita – cat de cat – in fata dv , va recomand sa cititi pe https://www. contributors.ro / autori ( Gabriel Liiceanu ) textul cu pricina .
      Chiar daca domnul Liiceanu este usor pe langa Realitate in sustinerile sale , dv o sa fiti satisfacut .
      O sa aveti confirmarea capacitatii dv intelectuale iesite din comun .
      Si a superioritatii dv morale .
      Felicitari !

  11. Liiceanu nu spune de unde pana unde s-au trezit cu ăștia în GDS. L-am ascultat pe Alexandrescu vorbind un minut la un vernisaj, imediat după Colectiv, după ce tocmai se trezise ministrul culturii si mi-a venit să iau o sculptură de acolo și să i-o sparg în cap, când l-am auzit spunând că e el este „reprezentantul celor care au murit acolo”. Cum a putut Liiceanu sa accepte prezenta unui asemenea neispravit atata vreme, ca de abia după ani de zile să spună lucrurilor pe nume? Si să-i spună lui Cornea ca e filosof!? Cornea are un IQ cu doua cifre dintre care doar în zilele lui bune prima e mai mare de 7.
    Liiceanu nu a fost împresurat peste noapte de jigodiile astea proaste, el le-a promovat și legitimat. Iar acum pleacă în turnul lui de fildeș si societatea rămâne cu ele pe cap.

    • I s-a intamplat acelasi lucru (cu cutionarea imposturii) si la Facultatea de Filosofie. Cine nu invata din greseli … parca n-ar trebui sa se planga, totusi.

  12. Hai ca se cearta naparcile pe bani!

  13. Respect Domnule Liiceanu!

  14. Cam penibiluț Liiceanu. Un mesaj cu foarte multe derapaje de logică, pentru un gânditor de talia sa. Dovadă că interesul îi subminează inteligența. Imbatraneste urat, foarte urât.

    • Tu, bai reptila, te gasisi sa ne luminezi, auzi cine stie si pricepe, nene, nu-i de colea un ganditor reptilian, cine n-are, sa-si cumpere, tu cat iei pe mesaje infecte de soiul astuia?

  15. Cum e şi ziua lui Goma, e iminentă desfiinţarea celui mai reprezentativ intelectual rămas în Ţară, ţâşnită de la postaci şi de la cine nici nu te aştepţi!
    Sfârşit de Epocă Iliescu-Dăncilă.

  16. Interesant.
    Când ăia de la Filozofie îi explicau că toate concursurile au fost legale și că protejații săi nu pot sări anumite etape, acolo era vorba de un rector ticălos și birocrat care nu înțelege valorile neamului.
    Aici, dacă dl. Vlad Alexandrescu face pichou pe ele de reguli formale și birocratice, în numele unei presupuse genialități, e Neo Păturicos.
    Ajuns la o vârstă venerabilă, dl. Liiceanu ar trebui să se hotărască odată ce punct de vedere apără. Cel legalist sau cel genialist. După cum are dânsul chef, nu prea merge.

    • Papagal trist, lasa judecatile de valoare indoielnica si analiza lingvistica inalta, nu te prind! Auzi obraznicie, sa va inchipuiti, tu si alti papagali, ca sunteti capabili sa va trageti de bracinari cu Gabriel Liiceanu!

  17. GDS s-a manifestat totdeauna ca un aparator al dreptei politice si prin ea a capitalismului nostru salbatic. Vorbeste despre morala, dar nu a impus politicului legea moralitatii in politica. Asadar… GDS a fost un fas iar Liiceanu un filozof care emite principii de dragul emiterii si nu pentru insusirea acestora de intreg corpul de elita al intelectualitatii romanesti. Il identific ca pe un personaj inteligent capabil, ca orice personaj inteligent, sa isi argumenteze credibil ideile personale, idei care pot sustina cu aceeasi forta comunismul, extremismul, pacea sau razboiul. Citesc Liiceanu doar din curiozitate lingvistica sa gasesc nuante ale filozofiei sale, pentru a le pune in balanta atunci cand fac alegeri zilnice. Deja am argumente ca filozofia despre capitalism este total proasta.

    • Mai badie, tu esti ”un fas” de gandire si judecata, nu GDS, ai tu habar de ce a insemnat in ’90 GDS? Habar n-ai, dar vii sa comentezi prost si mandru de ineptiile pe care le evacuezi din mintea-ti seaca!

  18. Votez Usr-ul, dar îl iubesc pe Liiceanu ! Vlad Alexandrescu este un limbric în comparație cu el, ar fi trebuit să aibă bunul-simț să tacă.
    Văd mulți cretini care vorbesc despre Liiceanu fără să cunoască nimic despre el, nici macar ce scrie pe Wikipedia

  19. Domnule Liiceanu, în situația descrisă vă dau dreptate! Ați procedat corect!
    Toată stima pentru oamenii care nu fug de adevăr!

  20. Este un lucru trist, cumplit de trist esuarea GDS, ma doare sufletul, nu mai ramane decat Dilema Veche, si-atat!

  21. Din pacate scrisoarea d-nui Liiceanu este de fapt o radiografie a societatii romanesti. Pentru ca lipsa principiilor si a moralitatii este generalizata, iar generatiile care vin au tot mai putine modele de urmat. Plecarea lui Liiceanu si Macovei va duce oare la desfiintarea GDS ? A fost sabotata de fapt GDS din interior ?

    • Chiar ca nu mai au modele… „căci din politețe și colegialitate am închis ochii când (…)”

  22. Din nou Liiceanu prezintă trunchiat situația. M am uitat pe lista membrilor, avem acolo și soții Cioaba ea lingvist el filosof, doctorand a lui Liiceanu. Na, de ei nu se sesizează…

  23. Murdarul partid de stanga USR si marxistii care il populeaza isi arata adevaratele fete, de jigodii leftiste si fara scrupule! Mai prosti ca ei nu sunt decat aia care ii voteaza. UsrPlus si PSD sunt aceesi mizerie socialista.

  24. trecand peste conflictele personale, Liiceanu are dreptate.

    Dacă știam in anii 90 că Andrei Cornea o va da cu Marx l-as fi scuipat in față. Dar aici vine istoria familiei, faptul că Andrei Cornea vine dintr-o familie de comuniști privilegiați in faza de instalare a sistemului și prin urmare prima iubire nu se uită. Cornea e oportunist să o dea cuMarx la GDS – cine știe de unde vine GDS are aici toată măsura degradării acestui corp. Sper să plece toțioamenii autentici de acolo și să rămână noii politruci care vor să facă din GDS un fel de graviton al USr-ului neo-marxist. Să le fie rușine.

  25. Portretul facut de dl Liiceanu lui V. Alexandrescu e corect. E un ins arogant, lipsit de scrupule, cu un ego supradimensionat, sprijinit din pacate de multi sa urce treapta dupa treapta mai ales pentru ca era nepotul cuiva. Are deci stomac de politician…! A fost si ambasador – 5 anisori, in Luxemburg… Pacat de USR ca este infestat de asemenea indivizi!

  26. usrul asta arata din ce in ce mai mult a adunatura de jeguri oportuniste. I-am suspectat de cand au spus ca vor sa mearga pe barba lor. O sa vedem la locale, o asemenea strategie este ultrapaguboasa, pentru ca vom avea din nou majoritate psd si multi alde in primarii.
    Barna asta, pe langa lipsa totata de charisma politica, face gafa dupa gafa. Cum crede el ca o sa votez unul care infuleca excremente la antena3? Maine-poimaine o vad si pe garbovaran in usr! Sau pe terhes, mai ales ca ala initial cocheta cu dreapta. A fost in vizita in USA cu acelasi succes ca si dancila, s-a intalnit cu niste neica-nimeni. Acum, cu motiunea, a avut treburi mai importante decat sa fie la vot. Hai nea barna, lasa-ne! Poate aveti altul mai bun, ca cu tine m-am lamurit. Si poate va ganditi la un protocol de colaborare cu toata dreapta, ca daca mergeti singuri o veti lua in freza. Sunt convins ca si voi aveti 15000 de specialisti cum au avut altii mai demult!

    • Si ca sa zic doua vorbe si despre plus… L-am considerat pe Ciolos ca pe un custode cat a fost prim-ministru. A trebuit sa faca ciocu’ mic in fata unui parlament ostil, a facut colo si dincolo mici imbunatatiri, insa aproape nimic de esenta. Dar sunt oripilat de calitatea unora din cei pe care i-a avut in guvern, inclusiv acest alexandrescu. Au mai fost pasca-palmer, o neica-nimeni fara vocatie, cei doi ministri de la transporturi – primul un mincinos, al doilea un imbecil gomos care nu stia pe ce lume este, dar dadea interviuri televizate. A mai fost si achimas ala de la sanatate si alti cativa. Vreau sa vad niste oameni seriosi, competenti, de calitate daca este sa ii votez.
      Pana una-alta, la Prezidentiale din punctul meu de vedere singurii viabili sunt Iohannis si Paleologu. Deocamdata inclin catre primul, dar m-as lasa convins si de al doilea daca as vedea o schita de proiect de tara.

  27. Si-a luat jucariile si a plecat si acum scuipa in urma. Ca niste gandaci de bucatarie sau instalat dupa revolutie in casa Algiu 🙂 ..si acum este transformata in bodega…asta este valoarea reala a Grupului pentru Dialog Social ( suna pompos..nu?G.D.S. ) In realitate niste lichele :)..care atat au valoare, chiria de la o bodega…

  28. De la inceput Brucan a infiltrat oameni cu probleme.Unul a fost Teodoresecu ,care avea ca srcina sa-i tina sub supraveghere.

  29. CE PARERE ARE LIICEANU DESPRE PETROV? turnator dovedit sau despre printesa UDREA care a e lector la Dimitrie Cantemir cu Doctorat autentic? aici a pus dialogul social intre paranteze

    • Infractoarea Udrea nu are totusi un doctorat, esti in eroare…, plus ca nu mai e nici in cloaca aia de facultate privata. Toate privatele astea trebuie desfiintate, ca si cele din provincie care sint de acelasi calicru, rasarite ca ciupercile dupa ploaie.

  30. GRUPUL DE DIALOG SOCIAL (GDS), fondat de un agent sovietic și unul maghiar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu

    Motto: „După noi vom veni tot noi” – Walter Roman, “Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții”, Editura Politică, 1970.
    I

    Corupție la cel mai înalt nivel, trafic de influență, devalizare. Așa s-ar putea sintetiza azi constituirea Grupului pentru Dialog Social (GDS) dacă s-ar aplica grilele din manualul de anticorupție al DNA. Documentele pe care le publicăm în exclusivitate atestă mascarada independenței „anticomuniste” a fondatorilor GDS cât și modalitatea rapace prin care au intrat în posesia unor bunuri ale statului, între care impozantul sediu din Calea Victoriei 120. Clădirea istorică fusese pregătită și înzestrată de CC al UTC, sub umbrela unei fantomatice Asociații a tineretului român pentru Națiunile Unite, ca sediu de lux pentru Nicu Ceaușescu, când acesta venea la București. Sediu pus pe tavă activiștilor GDS de la cel mai înalt nivel al Frontului Salvării Naționale (FSN).
    Deși se proclamă drept „prima organizație a societății civile constituită legal după căderea comunismului” afișând ca dată 31 decembrie 1989, când fondatorii grupului organizat de interese s-au prezentat public la Hotelul Intercontinental, GDS s-a înregistrat legal abia pe 22 ianuarie 1990, având ca reprezentat al parchetului tocmai o tânără procuroare, Lacrima Ciorbea. Soțul ei, Victor Ciorbea, avea să devină peste puțin timp, din aceeași întâmplare prestabilită, președintele Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România, ulterior CNSLR – Frăția, în prezent sindicat-mamut afiliat Partidului Social Democrat (PSD).
    Silviu Brucan, eminența cenușie
    Dacă jurnaliști români și autori străini care au studiat îndeaproape evenimentele din 1989 (ca Burakowski Adam, Gubrynowicz Aleksander și Ukielski Paweł) susțin că ideologul bolșevic Silviu Brucan, considerat de presa britanică („The Times”) drept „eminența cenușie a FSN”, se număra printre membrii GDS încă de la înființare, actele publicate de Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic în perioada Guvernării Cioloș atestă indubitabil că fondatorii GDS au fost, într-adevăr: însuși Silviu Brucan, factotumul din executivul FSN, secondat de sociologul Alin Teodorescu, viitorul președinte al Fundației Soroș și cancelar PSD. Practic, doi agenți veritabili ai serviciilor de informații sovietice și maghiare.

    Peste numai 8 zile de la conferința de presă de la Intercontinental, Silviu Brucan, de data aceasta în calitate de membru al Consiliului FSN, îi aprobă colegului lui de constituire a GDS, cofondatorul Alin Teodorescu, alături de împuternicitul Gabriel Liiceanu, preluarea în patrimoniu, cu tot ceea ce se află în clădire, a sediului de lux al CC al UTC din Calea Victoriei 120. Și asta nu e tot. Aprobarea pentru înregistrare la Tribunal este dată de Andrei Pleșu, la rândul lui membru fondator al GDS, dar de data aceasta în calitate de Ministru al Culturii și, ca să ființeze mai bine, același ministru membru al GDS își acordă carevasăzică sieși și colegilor săi și o generoasă subvenție financiară. Documentele publicate în premieră vorbesc de la sine.
    Editura Politică, un cadou ca între prieteni
    Să mai amintim și că, peste alte câteva zile, Gabriel Liiceanu, colegul de GDS al ministrului Andrei Pleșu, primește de la prietenul său, prin ordin de ministru, și Editura Politică cu tot patrimoniul său.

    Ca și în cazul agentului KGB recunoscut Silviu Brucan, care aprobă, pe 8 ianuarie 1990, darea în folosință gratuită a sediului din Calea Victoriei propriei lui organizații care se va înființa legal pe 22 ianuarie, Gabriel Liiceanu a ajuns director al editurii PCR rebotezate Humanitas, începând cu data de 1 februarie 1990, printrun ordin dat de prietenul său, pe 20 februarie. Editură la care acestuia i se publică, de 29 de ani, toate volumașele de eseuri adunate din „Dilema”. „Dilema” care a funcționat din 1993, când a fost fondată de Pleșu, și până în 2003, tot din banii contribuabililor, atribuiți prin Fundația Culturală Română aflată la vremea respectivă sub patronajul președintelui României, care a fost, în două mandate, nimeni altul decât Ion Iliescu.
    Guvernul FSN – GDS
    Chiar dacă istoria vorbește despre această primă perioadă „de tranziție” ca fiind sub o guvernare FSN e bine să subliniem că, de fapt, cu doi miniștri în cabinet – Andrei Pleșu la Cultură și Mihai Șora la Învățământ – plus alți viceminiștri și secretari de stat, prima administrație fesenistă de după 1989 a fost, în realitate, un Guvern FSN-GDS. Guvern condus de Petre Roman din care nu și-au dat demisia la mineriada din iunie 1990 nici Andrei Pleșu nici Mihai Șora, în ciuda tuturor biografiilor falsificate pe care le flutură pe net.
    GDS și „Ciuma Roșie”
    Deși se pretinde un opozant al „ciumei roșii” Grupul pentru Dialog Social este legat indisolubil de tot ce a însemnat și înseamnă FSN, respectiv creatorii și excrescențele lui. „Forul moral” al „societății civile” este, probabil, cel mai tenebros grup organizat de trafic de influență și control a vieții politice și culturale din România. Ca să revenim la modalitatea prin care s-a înstăpânit pe un bun obținut ilegal, prin corupție la nivel înalt, ilegalitate perpetuată până azi, amintim că, la 23 septembrie 2004 apare Hotărârea Guvernului nr. 1551/2004 prin care se conferă Asociaţiei „Grupul pentru Dialog Social” statutul de „utilitate publică”. Practic, o mare parte din activitatea GDS-ului e plătită astfel din taxele noastre. Semnatar: penalul Adrian Năstase. Cine era „șef al Cancelariei Prim-Ministrului Adrian Nastase”? Alin Teodorescu, cofondatorul GDS și apoi deputat PSD – „ciuma roșie”, fost președinte al GDS (1990–1991) și, concomitent, al Fundației Soroș (1990–1996). Întâmplător și fost informator al Securității. Dar și, conform ultimului șef al UM 0110 „anti-KGB”, faimosul general Victor Neculicioiu, directorul Departamentului Contraspionaj «Ţări Socialiste», un dovedit agent al Ungariei.
    Niște spioni
    Sub prestare de jurământ, la data de 12 iunie 1994, ora 13.30, celebrul general de contraspionaj Victor Neculicioiu informează din nou, pentru a doua oară, membrii Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din 1989 că Alin Teodorescu a fost agent maghiar, documentat și prins în fapt, și că cel care a participat la recrutarea sa pentru serviciile ungare se numește Horvath Andor. Recrutarea s-a perfectat la Institutul de Economie Mondială. Cine este Horvath Andor? Pentru necunoscători, ne spune Andrei Pleșu: „vechiul meu prieten Andor Horváth (Bandi pentru prieteni) mi-a fost secretar de stat la Ministerul Culturii (1990-1991)” (Dilema veche, nr. 675, 26 ianuarie–1 februarie 2017). Și ce a mai fost, printre altele, traducătorul Horvath Andor? Nimic altceva decât membru fondator al Fundației Soroș, cu cel pe care l-a recrutat drept președinte. Și cine se mai număra printre primii angajați ai lui George Soroș în România? Întâmplător, o doamnă, Catrinel Pleșu, soția ministrului oengist Andrei Pleșu, fostă informatoare a DIE pe la 19 ani. Să mai amintim și că magnatul George Soroș sosește pe 5 ianuarie 1990 în România și este întâmpinat la sediul GDS de… Silviu Brucan.
    Români recrutați de unguri
    Un adjunct al lui Victor Neculicioiu, Ioan Rusan, colonel în rezervă al SRI, după ce a condus secția Sibiu, și fost șef al compartimentului „Anti-STASI” din UM 0110, adaugă: „Un cadru de informații al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul și cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundației Soroș și profesor la UBB Cluj), a realizat, în 1988, recrutarea sociologului Alin Teodorescu”. Victor Neculicioiu mai completează în revista „Vitralii” a rezerviștilor SRI: „Centrala de spionaj ungară a dispus recrutarea de români cu posibilităţi în exterior în susţinerea revendicărilor lor, plecând de la constatarea că vocile reţelei de naţionalitate nu dădeau efectul scontat. Pentru unul dintre aceştia, după 1990, un prim ministru român a insistat, după o vizită la Budapesta, să fie numit într-o funcţie înaltă în executiv (2002)”. Afirmația este întărită de generalul (r) Aurel I.Rogojan în cartea sa, „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” (Editura Compania, Bucureşti, 2011), cu mențiunea că Adrian Năstase a fost informat dar degeaba.

    După doi ani în postura de consilier personal al primului-ministru, pe 1 martie 2004, Alin Teodorescu devine oficial „Șeful Cancelariei Primului ministru”. După numai alte trei zile, pe 4 martie, în urma unei ședinte a Guvernului PSD-UDMR, Adrian Năstase aprobă reinstalarea la Arad a statuii celor 13 generali austro-ungari autori ai genocidului a peste 40.000 de țărani români. Statuia criminalilor fusese dezansamblată în urmă cu 80 de ani de Regele Ferdinand și Ionel I.C. Bratianu.

    În mai 2005, sub Călin Popescu Tăriceanu, cine se străduiește să-i păstreze GDS-ului sediul gratuit primit de la FSN? Ministrul Culturii, Mona Muscă. Întâmplător, și ea, informatoare a Securității. După 10 ani, când se apropie expirarea contractului de gratuitate de 10 ani și se ridică deja discuții publice despre implicarea politică a GDS-ului, cine îi reconfirma gratuitățile locative din buricul târgului pentru încă 10 ani? „Ciuma roșie” – Victor Viorel Ponta.
    Plagiatori și informatori
    La capitolul morală, vajnicii 22-iști dau de pământ cu „colaboratorii Securității” – chiar dacă nu sunt dovediți dar apar pe liste negre – dar și cu plagiatorii. Dar se uită că Andreea Pora, de exemplu, redactorul șef al organului, este o plagiatoare recunoscută. Ea a fost dată afară de la Hotnews după ce a plagiat din Cotidianul și Ziare.com fraze întregi, inclusiv cu o greșeală a colegilor plagiați. Peste ani, a repetat figura cu InPolitics, de data asta cu mai multă atenție dar, la fel, fără nici cea mai mică jenă. Dacă cazul Pora e, totuși, ridicol, cel al predecesoarei sale în funcție ne amintește de funie în casa spânzuraților.

    Gabriela Adameșteanu, membră a GDS din prima tranșă, a fost silită să renunțe la șefia 22- ului după ce, în urma campaniei „Voci curate în presa și societatea civilă din România”, CNSAS a furnizat oficial informația că scriitoarea a fost „sursă a UM 0544”, fosta Direcție de Informații Externe a Securității (DIE). Scriitorul și cercetătorul Mihai Pelin, coordonatorul volumului SRI „Cartea Albă a Securității” afirma că ea i-a fost bagată în pat disidentului Mihai Botez, pe care l-a talonat apoi toată viața.

    Primul redactor șef al 22 – și purtător de cuvânt al GDS – a fost Stelian Tănase, la data „revoluției” „instructor cultural” UTC la Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu”, cu părinți activiști PCR.
    Un caz trist
    Cezarul informatorilor, Alexandru Paleologu, la rândul lui membru co-fondator al GDS și ambasador al regimului FSN în Franța (până când s-a solidarizat cu „Golanii” din Piața Universității), oricât de simpatic a reușit să se facă public, datorită inteligenței lui vii, a fost o slujnică oribilă a Securității, ca să citez un cercetător CNSAS care i-a conspectat Dosarul. Așa simpatic cum era a semnat pentru eliberarea mahărului comunist Gogu Rădulescu arestat în lotul CPEx al CC al PCR. Recunoașterea colaborării sale cu Securitate nu îl absolvă de răul făcut, este de părere istoricul Adrian Majuru, care scrie destul de contontend cu privire la memoria bătrânului turnator și al „dinastiei” sale sterpe. „Alexandru Paleologu este asasinul moral al lui Mircea Vulcănescu. Dinastia Paleologu merge mai departe. Fiul său este deputat PDL şi se visează primar de sector”, scria istoricul literar Adrian Majuru, într-un serial din Cotidianul dedicat non-valorilor care ne sufocă. De la momentul scrierii lui Majuru, mini-Paleologu a ajuns ambasador şi chiar şi Ministru. Al Culturii!
    Din această poziție a îndrăznit să aprobe profanarea statuilor marilor repere ale culturii și învățământului României aflate la Universitate, așa cum tatăl său o făcea în scris pe vremuri. Dar să-i dăm cuvântul lui Adrian Majuru: „Şi în timp ce spurcăciunea de Alexandru Paleologu încasa purcoaie de bani prin Uniunea Scriitorilor de la Securitate pentru turnătoriile lui, victima sa, trădată şi ucisă, Mircea Vulcănescu, se stingea lent şi dureros la Aiud. Iar fiul acestui turnător asasin, imoral ca tatăl său şi cu uşor retard în imediat, Toader Paleologu, este în continuare în cărţile puterii şi visează la un fotoliu de primar. Această micro-dinastie Kim a României rămâne în cărţile serviciilor şi în defavoarea noastră.”
    Mircea Dinescu, în primele rânduri la constituirea GDS-ul
    Un alt liant între FSN și GDS, poetul Dinescu este ginerele profesorilor Elena Loghinvski (Ludmila Loghinovskaya) și Albert (Adalbert) Kovacs, fost bursier în URSS, cu doctoratul în filologie la Universitatea „M.V.Lomonosov” din Moscova și ulterior asistent la Catedra de filologie rusă a Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti, unde soția lui devine lector. Albert Kovacs l-a cunoscut în mod cert pe Ion Iliescu, cu care a studiat în URSS exact în aceeași perioadă. După cum se știe, la începutul anilor ’50, Ion Iliescu a fost secretarul „Sovietului unional al studenților și aspiranților români” aflați la studii în Uniunea Sovietică.

    La moartea lui Kovacs, în 2015, Uniunea Scriitorilor din România, condusă de Nicolae Manolescu a transmis un mesaj bizar: „Îl salutăm pe ultimul său drum fără să spunem să-i fie ţărâna uşoară, ci doar cerul de la Răsărit să-l lumineze!” Soacra lui Dinescu a fost teleportată după absolvirea Facultății de Filologie a Universităţii de Stat din Ural la București de unde își plătea cotizația la PCUS regulat, la sediul ambasadei URSS.
    Pe 11 mai 1988, Andrei Gromîko, președintele Sovietului Suprem, venit în vizită oficială la București, a comunicat o listă scurtă de invitați din domeniul culturii pentru o vizită de perfecționare în URSS. Pe ea, la loc de cinste, numele lui Mircea Dinescu. Astfel, Dinescu face turul URSS, monitorizat de agenți ai DSS (0110), până în Crimeea, unde i s-a pierdut urma pentru o perioadă mai lungă de timp.

    În 1991 i-a fost amfitrion și conviv lui Soroș la București, chiar la Uniunea Scriitorilor, unde i-a lansat cartea „Pentru o transformare a sistemului sovietic”, proaspăt scoasă de Gabriel Liiceanu, din tipografia fostei Edituri Politice a PCR, acum Humanitas. Cuvântul înainte, asumat de „Humanitas”, pare scris de însuși Silviu Brucan, cel care l-a primit pe Soroș în România, chiar în primele zile ale lui ianuarie 1990: „Autorul cărții s-a implicat total, practic și teoretic, prin inițiative directe ca și prin elaborari abstracte, la procesele care au schimbat și vor mai schimba nu numai înfățișarea continentului nostru dar și destinul Statelor Unite”.

    II

    Unul dintre primii membri fondatori ai GDS deconspirați, despre care azi nu se mai vorbește și despre care nu mai e nici o referire pe saitul GDS, la rubrica dedicată, este Dan Oprescu. El a fost silit să se retragă din GDS numai după ce au apărut dovezi că a fost turnător, în 2002 – după 12 ani de dat lecții despre moralitate în politică și societatea civilă. Dezvăluirea nu l-a împiedicat să fie mai departe consilier superior în Guvernul Năstase – „ciumă penală roșie” -, la Agenția Națională pentru Romi.

    Un alt turnător select, Călin Anastasiu, fost membru fondator GDS, prieten la cataramă cu Alin Teodorescu și fost deputat al Partidului Alianța Civică, a tăcut până a fost deconspirat printr-un demers la CNSAS. De altfel, Anastasiu a fost cel cu care Alin Teodorescu a înființat prima (?!) companie de sondare a opiniei publice, IMAS. Anastasiu a fost folosit că sursă a Securității în perioada 1988- 1989, cu acordul PCR, și a avut numele de cod „Anghel”, după cum a relevat oficial CNSAS tocmai în 2010.

    Mihnea Berindei, fiul lui Dan Berindei și omul de legatură al GDS cu neo-kominternul european, a fost racolat de Securitate în 1968 și a avut două nume de cod: „Sandu” și „Mircea”, a demonstrat CNSAS. Cunoscută specialistă franceză în istorie recentă, Catherine Durandin, și, totodată, expertă a Ministerului Apărării Franței, a întărit această notă afirmând fără ocolișuri că a fost informată chiar de către serviciile speciale franceze că Mihnea Berindei a fost trimis de Securitate în Franța și a operat că agent al acesteia.

    Sorin Antohi, un alt caz răsunator, alias „Valentin”, a fost nu numai informator dar și doctor închipuit la Universitatea lui Soroș de la Budapesta cât și membru al Comisiei Tismăneanu. Un ministru de Externe voia să-l pună președinte al Fundației-clonă Gojdu, care urma să predea Ungariei oficial toată moștenirea marelui mecena Emanoil Gojdu. N-a fost să fie. Andrei Corbea-Hoisie, fost membru GDS și ulterior ambasador la Viena, și-a turnat prietenul, pe disidentul Dan Petrescu de la Iași.

    Din GDS au făcut parte și doi prelați (singurii), despre care se uită acum: Iustin Marchiș, turnător la Cozia și Nicolae Corneanu, membru al Comisiei Tismăneanu și turnător timp de peste 40 de ani, unul dintre cei mai prolifici informatori ai Securității, depășit poate doar de Dan Amedeo Lăzărescu sau Mircea Ionescu Quintus. Altă membră fondatoare a GDS, Smaranda Enache, fondatoare a Ligii Pro-Europa din Târgu Mureș, a fost, de asemenea, atât informatoare a Securității cât și activistă PCR.
    Rectorul Universității, Mircea Dumitru, alt „sifon”!
    Acum foarte vocalul Mircea Dumitru, la rândul lui membru GDS, a tăcut mâlc timp de 27 de ani pe tema relațiilor lui cu Securitatea. Fostul ministru al Educației cioloșiste, membru corespondent al Academiei Române, pe lângă faptul că a tradus din germană pe care nu o știa pe când era angajatul lui Liiceanu la Humanitas, „a fost recrutat de către Securitate în scopul încadrării informative a studenților din Facultatea de Filozofie din București și a semnat la dată de 23.10.1980 un Angajament, olograf, fiindu-i atribuit numele conspirativ Negulescu”, după cum a atestat CNSAS de abia în 2017 și a dezvăluit Evenimentul Zilei. Anterior acesta mințise că nu a colaborat niciodată cu Securitatea. Cu toate acestea, în prezent, fostul turnător e bine-mersi, rector al Universității București, de unde dă sinecuri tovarășilor săi de Grup, cum ar fi Vladimir Tismăneanu, co-autor al unui dicționar politic cu Virgil Măgureanu – în vechiul regim – și apoi al unui volum de dialoguri tovărășești cu Ion Iliescu.
    Voracii Pleșu și Liiceanu
    Despre cuplul Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, membri fondatori ai GDS și cei mai aprigi profitori ai tuturor regimurilor, e greu să mai adaugi ceva, dincolo de cadourile pe care și le-au făcut reciproc din averea statului, de la Editura Politică încoace. Poate, totuși, în comparație cu Ioan Aurel Pop, „colaboratorul Securității” pe linie externă, pentru „supravegherea diasporei” de la… Varna, ar fi cazul să amintim că, pe vremea odiosului regim comunist nu numai că au fost beneficiari ai unor burse cu repetiție la Heidelberg (Republica Federală Germania) când alții nici pașaport până la Ruse nu puteau să primească, dar au făcut zeci de vizite în Occident, sărbătorind chiar și Revelionul la Paris, în repetate rânduri, împreună cu familiile (soția sau copilul) și călătorind uneori cu mașinile proprietate personală. Nu o spune Securitatea cea rea ci chiar acum incinerata cu onoruri naționale Monica Lovinescu. Dovezile abundă în Jurnalele ei! Păcat că și soția lui A.Pleșu, Catrinel Pleșu, fosta directoare ICR, a fost, și ea, informatoare și referend a DIE.
    Patapievici, un mincinos!
    Un alt membru cunoscut al GDS este Horia Roman Patapievici. Emoționată, după prima întâlnire cu el, Monica Lovinescu avea să scrie în Jurnalul ei: „Descoperim un tânăr (are 35 de ani și pare cu vreo zece mai puțin) simplu, emoționant și emoționat, aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut”. După ani, Dosarele CNSAS care nu au putut fi făcute dispărute, au relevat faptul că Dionisie Patapievici nu a murit, săracul, fără să-i spună drama trăită de el în închisorile regimului comunist, ci a fost de fapt un ștab al regimului comunist, fost traducător al Armatei Roșii la Viena și un foarte interesant agent al NKVD, rezident la Banca Națională a României, unde acum lucrează pe post de consilieră soția lui Patapievici.
    Mircea Dinescu, fost membru GDS, dincolo de statutul lui vedetă de disident și ginere de cetățeni sovietici, a fost absolvent al Academiei de cadre a PCR „Ștefan Gheorghiu” și secretar UTC al USR cu armata la Securitate. Anul 1988 l-a petrecut întrun tur ghidat al URSS-ului.

    Cei trei, Pleșu, Patapievici și Dinescu au ocupat și funcții în Colegiul CNSAS neglijând filosofia, cultură și poezia în favoarea documentelor secrete pe care au reușit sau nu să le găsească și dosească.
    Moștenitorii lui Leonte Răutu
    Alți membri de vază ai GDS ar putea fi Anca Oroveanu, fiica lui Leonte Rautu, sinistrul șef ideologic al Partidului Comunist din România și a Nataliei Răutu, cea mai apropiată prietenă a Elenei Ceaușescu sau Andrei Oișteanu, fiului Bellei Iosovici și al lui Mihail Oigenstein, emigrat în 1954 din URSS împreună cu familia, care a fost plasată de unchiul membrului GDS, Leonte Răutu, pe strada Washington, în cartierul Dorobanți. Fratele său, Valery, s-a născut în Karaganda, cunoscutul lagăr al românilor deportați în RSS Kazahstan, unde tatăl său se află în misiune de propagandist și agent bolșevic chiar în lagărele de detenție, iar el în București.

    Mariana Celac, sora primului ministru de Externe al FSN, Sergiu Celac, fostul traducător al lui Ceaușescu și acum coordonator al FUMN, este fiica primului prefect comunist pus de sovietici în România, la Craiova, originar din Găgăuzia, ulterior responsabil în Comitetul de Stat al Planificării. Din păcate pentru „forul moral” al „societății civile” care este GDS a fost, și ea, titulară a unui dosar fond Rețea a Securității, în care se arată că a fost recrutată la dată de 01.11.1984, pentru completarea Rețelei informative pe linia Serviciului „F’. Nu știu ce înseamnă asta dar știu că, până la dată deconspirarii sale de către CNSAS, în 2010, în urmă aceleiași campanii Voci Curate, a tăcut chitic.

    Alt membru al Grupului trecut de la GDS la PSD este Sorin Ilieșiu; operator și fost propagandist PCR, împreuna cu Lucia Hossu Longin, la Festivalul „Cântarea României”. Membră GDS supranumită „tovarășa colonel”, Rodica Culcer, fostă „documentaristă” la „Ștefan Gheorghiu” și Secția Externă a CC al PCR a emigrat de la revista Era Socialistă tocmai până în Ambasada Statelor Unite ale Americii, iar asta pe vremea regimului comunist, pentru a ateriza apoi, prin deplasări de serviciu, în avioanele aceluiași „ciumă penală roșie” Adrian Năstase.

    Andrei Cornea, editorialist 22 și membru GDS, este fiul celui supranumit satrapul ideologic proletcultist al educației românești, Paul Cornea, secretar CC al UTM și sovietizator al culturii române. Desigur, fiul său n-are nici o vină.
    „Acuzatorii publici”
    După cum spune și reputatul analist poltic și militar Valerian Stan, fondator al CADA în anii ’90, GDS a fost creat în oglindă de FSN, ca partener în jocul de maskirovka practicat cu profesionalism de manipulatorii opiniei publice de peste 29 de ani. Mai precis chiar din 22 decembrie 1989, de când s-a pus la cale fondarea GDS și a revistei 22, care avea să poarte acest nume ca simbol al reinstaurarii la putere a celor veniți cu tancurile sovietice în 1944: a Ciumei Roșii. Pentru că fondatorul nu numai de facto dar și de jure, în acte, al Grupului pentru Dialog Social a fost nimeni altul decât Silviu Brucan, împreună cu informatorul Securității și agentul Ungariei Alin Teodorescu. Silviu Brucan, care, dacă ar fi trăit azi, ar fi trebuit să se afle în cătușe, alături de Ion Iliescu și ceilalți ucigași ai românilor din 1989. Același Silviu Brucan care-și avea soția, Alexandra Sidorovici, ea însăși agentă CEKA și apoi NKVD/KGB, la fel că soțul ei, plasată în pozițiacheie de „acuzatoare publică” în marile procese politice ale elitei românești. Același Silviu Brucan care, începând în septembrie 1944, în calitate de secretar general de redacţie al ziarului de partid „Scînteia”, cerea condamnarea la moarte a marilor oameni politici și jurnaliști români. Cum e oare să dai lecții de morală de pe podiumul pe care te-a pus un agent KGB care a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I.Brătianu și Corneliu Coposu?
    Ilegaliștii PCdR din GDS
    Un membru cu greutate al Grupului, „trecut în neființă”, după cum se scrie pe saitul 22, a fost Pavel Câmpeanu, considerat de scriitorul și sociologul Petre Anghel drept un fel supraveghetor bolșevic lăsat de Brucan la datorie între emulii lor de la GDS. Spre deosebire de colegii săi mai tineri, el nu a fost informator al Securității ci doar ilegalist al Partidului Comunist din România (PCdR). În februarie 1990, era publicat în New York Review of Books cu amintirile lui despre dictatorul sângeros Ceaușescu, cu care se ținuse pe vremuri de mână în închisorile Jilava și Caransebeș.

    La fel, Mihai Șora, moșulică cel simpatic din Piață #Rezist și membru GDS încă de dinainte fondării organizației, a fost angajatul Anei Pauker în mandatul acesteia de ministru al Externelor bolșevice, redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă între 1959 şi 1969 – anii marilor epurări -, şef de secţie între 1951 şi 1954 la Editura pentru limbi străine şi a apoi primul ministru al Învăţământului în Guvernul FSN Roman-Iliescu. Dan Andronic a publicat în Evenimentul Istoric o foarte interesantă Notă Secretă pozitivă a unui ofițer de Securitate care i-a propus colaborarea cu „organele”. De notat, a fost, la fel că Alin Teodorescu, membru fondator și la Fundația Soroș – România.

    În cele din urmă poate e demn de amintit că însuși președintele îndelungat al GDS, dizidentul Radu Filipescu, este nepotul lui Petru Groza, prim-ministru al regimului sovietic comunist. Și ultimul pe lista această, ignorată de Mădălin Hodor, membrul GDS-ului lui Brucan și al IRR-ului lui Iliescu, este, cu voia dvs., celebrul Volodea Tismăneanu, fiul tatălui lui, la rândul lui și el un biet propagandist la Ștefan Gheorghiu, co-autor de Mici Dicționare Social-Politice pentru Tineret, la editura Politică a PCR, alături de nu mai puțin celebrul Virgil Măgureanu, și, conform documentelor existente la CNSAS, plantat în Occident chiar cu acordul infamei Securități. Dar lista poate continuă…
    UTC-iștii de ieri, GDS-iștii de azi
    Din aceeași categorie de fiu de propagandist comunist face parte și Teodor Baconsky, fiul poetului proletcultist Anatol E.Baconsky („Afară neaua a-ngheţat/Şi viscolele-n zbor străbat/Şi undeva-n Kremlin o rază de fereastră luminează/O văd mineri, soldaţi, colhoznici, vreun activist îndepărtat/Acolo Stalin rând pe rând/Căi noi spre comunism croieşte/Şi ceas cu ceas îşi împlineşte/Cutezătorul jurământ/O, nencetat voi aştepta/Pe Lenin – când să-l pot vedea,/Să-i spun că razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare,/s-aprind arzând mereu mai tare şi luminează-n ţara mea!”). Căzut din PDL până sub linia de plutire, el a fost reactivat în ultima perioada pe zona “alternativei de dreapta”. Mai puțin talentat decât tatăl său, teologul Baconsky este cunoscut și pentru incursiunile sale prin jacuzziurile lumii.

    Tovarășul său de „dreapta”, Cristian Preda, a devenit membru al PCR în 1987, în anul doi de facultate, când muncitorii revoltei anticomuniste de la Brașov erau măcelăriți și torturați de forțele regimului pe care el se pregătea sârguincios să îl servească. Cristian Preda a fost membru al Comisiei de Cenzori a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România (UASCR) și responsabil de organizarea Conferinței Naționale a UASCR din 1988.

    La Concursul profesional-științific studențesc de științe sociale, Secțiunea „Materialism dialectic și istoric”, a obținut 20 de puncte. Pe urmele lui Lucian Boia, lucrarea să era o odă la al XIV-lea Congres al PCR și 45 de ani de la „revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944“. Concursul a fost aprobat de tovarășa Elena Ceaușescu. Temele la care Cristian Preda s-a dovedit eminent: „Concepţia PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceauşescu, la sedinţa Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice şi a organizaţiilor de masă şi obsteşti din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea şi etapele procesului revoluționar în țară noastră, despre marile transformări revoluționare ce constituie conținutul și definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape“; „Ce este partidul revoluţionar al clasei muncitoare?“; „Dialectica contradicţiilor în viață socială. Concepția PCR a Secretarului sau General, tovaraşul Nicolae Ceauşescu, despre cunoaşterea și soluţionarea contradicţiilor în socialism“.

    După ce a ajuns europarlamentar pe spezele PDL și ale Elenei Udrea a început să o înjure birjărește, la fel ca Baconsky pe „coruptă”, deși au petrecut momente de neuitat pe plajă prezidențială de la Neptun, sub ochiul de ciclop al lui Băsescu și țevile automatelor subacvatice al SPP.
    Alt UTC-ist tomnatic, Alexandru Lăzescu, proțăpit de GDS la TVR pe vremea lui Băsescu, a fost vicepreședinte al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Politehnică Iași responsabil de „problemele cultural-educaționale”, adică de propagandă. Într-un interviu din 1979 apărut în „Flacăra Iașilor”, „Andi” Lăzescu afirmă: „Suntem comuniști sau viitori comuniști, și în orice moment trebuie să ne comportăm că atare, să privim în viitor, care este AL NOSTRU”. Corect. A știut bine. Alexandru „Andi” Lăzescu, unul dintre coloneii ilegali ai lui Gabriel Oprea. În 1990, simultan, era coordonator al GDS și Fundației Soroș la Iași.
    Despre Monica Macovei, membră GDS din tată în fiica, ați auzit probabil că anti-corupția a învățat-o de mică, din familie, cât și de la serviciul ei de dinainte de 1989, pe când activa că procuroare comunistă.

  31. ligeanu a luat teapa si cu Filosofia ,unde nu a putut sa-si impuna argatii, dar si cu Antonesei caruia i-a cerut 1000000 de euro pt calomnie.Nu e decat un alt diletant rafinat,care ne-a tot bombardat 30 de ani cu noica si dragomir

  32. Pentru, scuze eram si eu pe aici.. Am citit de 2ori articolul tău pentru că nu mi-a venit să cred până unde se întinde caracatița asta… Bine bine dar cine face curățenie???? Trebuie extirpat cancerul ăsta si făcut curățenie la toate funcțiile astea…. Meritocratie???? Când??

    • Ultima poezie scrisă în agonie de Adrian Păunescu și transmisă în e-mail unui amic din diaspora pe 4.11.2010:

      (In Țara Lui nu avea loc…de atâția critici literari)
      Eu recunosc ca am făcut greșeala
      De a slavi prea mult conducătorul
      Făcând-i ode și îndemnând chiar sala (să cânte):
      Partidul, Ceaușescu și Poporul.

      Dar nu uitați că tot eu sunt cel care
      L-am criticat și-am insuflat dorința
      De libertate, bunăstare și schimbare
      Subtil, necenzurându-mi conștiința.

      Am făcut și mult bine-n stânga-n dreapta
      Atât cât s-a putut, fără să-mi pese
      Periclitându-mi starea, familia și casa
      Dar toate s-au uitat și-s fapte șterse.

      De-aceea spun că ultima dorință
      Să mă iertați de v-am greșit vreodată
      Și-mi fac adânc proces de conștiință
      Căci nu e om pe lume fără pată.

      As vrea ca să rămân în mintea voastră
      Doar un poet ce și-a iubit mult țara
      Ce a descoperit și șlefuit talente
      Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.

      Trecutul mi-l asum și nu mi-e teamă
      Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o să-mi fie
      Nu m-am dezis de clasa proletară
      Și am simțit că am o datorie,

      De a stârni în mintea tuturora
      Și mai ales în suflete de tineri
      Că nu suntem o țară oarecare
      Și-avem destin măreț și vom fi liberi.

      Când noi cântam în sălile-arhipline
      Și recitam pe voci de milioane
      Visam la Marea noastră Românie
      Și vă-ndemnam: Treceți batalioane!

      Un dor aș mai fi-avut, dar ce păcat
      Că n-am putut opri din cale vremea
      Să văd autostradă prin Carpați
      Din Chișinău-Arad cu via Țebea.

      Sunt unii care mă lovesc și-acuma

      Când m-am urcat la ceruri, ce oroare!

      Cuvinte grele-aruncă, nesimțire
      Și toți vor ca să cadă în picioare.

      Eu vă privesc de-aici de sus, cu milă
      Aș vrea să fiți mai buni, dar nu se poate
      Se răsucește Ștefan în morminte
      De-atâta ură, pizmă, nedreptate.

      Îmi este jenă, silă….chiar mă bucur
      Că am plecat de-acolo, dar mă doare
      Când vad valori, talente, caractere
      Ce-și fac familiile peste hotare.

      Ce să vă spun, românii mei de bine
      Ce-aveți sfială, bun simț și onoare
      Poporul nostru-i cel mai bun din lume!

      Nu lăsați țara călcată în picioare.

      Nu plecați capul, țineți pieptu-n față
      Cu fruntea sus, să n-o coboare nimeni
      Să vă clădiți cu toții altă viață
      Mesaj către românii de pretutindeni!

      Să iei aminte țara mea de suflet
      Ia atitudine și dă răul afară
      Unde s-a dus Grânarul Europei
      Banala țară-industrial-agrară.

      Să iei aminte țara mea de glorii
      Cu patimă îți spun din neființă
      Clădește-ți viitorul pe trei sfinte
      Pe muncă, educație, credință.

      În timp ce vă îmbărbătez de-aicea
      Din ceruri și din sfere tutelare
      Văd iarăși vorbe grele prin ziare
      Pe forumuri, pe la televizoare.

      N-am omorât pe nimeni niciodată
      Nici când murim nu ni se mai dă pace
      La toți găsiți cusururi și reproșuri
      Nu mai lăsați pe nimeni să se-mpace.

      Nu-mi stă în caracter, dar mă doboară
      Limbaju-ascuns al poeziei mele
      Mă rog să piară din această țară
      Oamenii falși și clica de lichele.

  33. Fiind anotimpul potrivit, e seducător a vorbi de toamna vrajbei noastre, dar toamna asta a început deja de mult, fără legătură cu calendarul: pesediștii își scot ochii unii altora de câțiva ani, gedesiștii își aruncă sudălmi frumos împachetate stilistic, useriștii se păruiesc între ei dar și cu Iohannis și aliații din PLUS, șefa CSM se păruiește cu „ministra” justiției, câte un apucat dă afară 400000 de mii de bugetari (adică absolut toate autoritățile publice inclusiv armata și poliția), securiștii îl dau în gât pe îndelung protejatul și bine acoperitul Băsescu (președintele unora de prin GDS, că tot veni vorba de ei), Casa Regală evacuează muzeul Ministerului Culturii din Castelul Peleș, violatorii și criminalii își fac de cap nestingheriți, ministerele nu mai au miniștri nici măcar interimari. Ca să fie tacâmul complet, peste ocean democrații și republicanii zici c-au învățat politică de la noi: suspendări, anchete, acuzații de trădare. Parcă s-a dat cu prafuri!

  34. ? După ce citiți toată postarea să comentați cu propriul vostru CREIER!!!
    „Nea Ioane, tu ai un kilogram de aur în curte și ți-l scot eu, iar pentru asta o să primești 60 de grame de aur redevență. E lucru simplu: ceea ce ai nu vinzi, dai în concesiune, e un contract ferm, la noi e multă seriozitate. Şi, uite, dacă mă ajuți să scoatem în 20 de ani, îți dau și de muncă, cu un salariu de 5 grame pe an. Da fapt, contribuția mea e minimă. Eu îți pun la dispoziție logistica, aparatele, instrumentele necesare, iar tu faci tot, iar la urmă vei primi o distincție europeană, ca să înțelegi că Europa nu uită niciodată să-și recompenseze truditorii. Nea Ioane, într-un timp bine definit trebuie să facem curățenie în curtea matale. Ascultă-mă bine! Vom săpa, tu vei săpa!, și ce vei găsi, îmi vei raporta. Eu cam știu ce vei găsi și îți spun de pe-acum ca să știi la ce să te-aștepți: vei găsi bolovanul de aur despre care ți-am explicat cum stă treaba. Vei găsi multe alte resurse pe care nu știi să le scoți,Santorelvăța. Ești înapoiat, asta e, nu trebuie să deznădăjduiești. Eu pentru asta am venit la tine: pentru a te încuraja. Îți redau speranța, dacă promiți că ești un elev docil și asculți de profesorul tău care îți vrea binele și numai binele. În fine, vei găsi în acel pământ din curtea casei tale oase. Da, ai auzit bine: oase. Acele oase sunt istoria ta, care vezi limpede că nu te ajută cu nimic. Un șir nesfârșit de războaie pentru apărarea unui pământ în care îți vor zăcea oasele în cele din urmă. Eu îți vorbesc de pace, nu de război. Vreau ca tu să fii un om care să nu se mai împotrivească la orice cuvânt, chiar dacă acel cuvânt înseamnă deposedare, delegitimare, desființare. E clar? Nea Ioane, eu tocmai ți-am predat un curs european de toleranţă şi consider că ești unul dintre absolvenții pe care pot să mă bazez și care are în faţă tot viitorul plin de promisiuni și strălucire.Un lucru mai am să-ți precizez. Fă bine și aruncă icoana pe care o ții pe perete, fiindcă din cauza ei nu se dărâmă peretele casei. E lucru ciudat! Cercetătorii noștri, vreau să spun cei mai titrați, cei din centrele de prestigiu, au găsit o explicație științifică oarecum bizară. ei susțin că nu peretele ține icoana, deși noi asta vedem și așa am văzut secole de-a rândul. Cel puțin dinspre vest așa se vede. Deci nu peretele ține icoana, ci icoana ține peretele ăsta blestemat de lut care te apără de tot felul de intemperii. tu trebuie să dai frumușel icoana jos ca să pice dracului odată șandramaua asta, că în Europa nu ai cum să intri cu pământ și paie, ci cu material nou, așa cum îți voi vinde eu la un preț pe care o să-l plătească nepoții și strănepoții tăi, fiindcă tu n-ai să poți niciodată să acoperi cheltuiala pe care am să ți-o pun în cârcă. Cu Dumnezeu din icoana matale nu știu ce voi face… Vorba vine că nu știu… Eu știu tot. Te urmăresc dintotdeauna. Ia uită-te pe ecranul ăsta! Ce vezi? Exact. Ești tu de ieri, de acum o sută de ani, de acum două mii de ani, ești tu, care te trezești dimineața și îți faci cruce și săruți pământul ţării tale. Dar dacă icoana nu-i pe perete, la ce să te mai închini? Şi dacă pământul nu e al tău, la ce să-l săruți? Nea Ioane, uită-te la mine! Cine ești tu? Tu nu ești Ion! zi după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Repetă-ți tot timpul lucrul ăsta, e foarte important. O să scapi de povara injustă a identității naționale. Când ai ezitări, cheamă-mă și eu îți voi aduce aminte lecția. Memoria nu este bună, creează obsesii. Şi n-aș vrea ca tocmai tu să fii catalogat ca având obsesii naționaliste, religioase. Trăim într-o epocă în care pe mine mă interesează ce ai, nu cine ești. Zi încă o dată după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Foarte bine! Mai zi odată! Vezi câtă muncă e ca să distrugi un popor?” ?

  35. Zoro,
    Niste jeguri abominabile fara nevoia de a recurge la termeni de comparatie . O boala letala denumita ciuma la care trebuie sa adaugam si culoarea rosie desigur ca nu ideologica ci ca genealogie conceta. . Dar cu dl Liiceanu am totusi o problema : ce cauta Marx in Grupul vostru? Ce cauta?

  36. @O constatare: Adrian Paunescu a mai scris o poezie (probabil tot în agonie!), iat-o:

    Adio, mamă Patrie, adio!

    Probabil mâine-aici va fi pustiu
    Și toți în pribegie vom porni-o.
    Drum bum, popor pierdut la un pariu!
    Adio, mamă Patrie, adio!

    În loc să fim o țară numai frați
    suntem în noua epocă barbară,
    C-am fost în viața noastră blestemați
    S-ajungem chiriași la noi în țară.

    Din tot ce facem nu avem nimic,
    Ne macină străine interese.
    Făina noastră n-are spor nici pic,
    Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

    Traim același tragic simțământ,
    Sub politicieni și sub contabili.
    Că noi ca neam avem destinul frânt
    Și suntem de prisos și nerentabili.

    Umili, ne cerem scuze de la toți,
    Că nu ne-am chinuit destul în viață.
    Și ne conduc niște fanarioți
    Ce pe cei mici trădarea îi invață

    Poet nebun, ce vorbe mai ăndrugi
    Când am ajuns în țara noastră slugi
    Și suntem cerșetori la noi acasă.
    Și vii și morți amestecați acum
    Dispuși să emigreze se arată.
    Mormintele se pregătesc de drum
    ÎnRomânia deromânizată.

    Suspușii nu mai au nimica sfânt,
    Ca pe cravate jurământu-și cghimbă.
    Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
    Vorbim și limba noastră-n altă limbă.

    Și-acum s-aude clopotul final.
    Vin vremuri de urgie și de grindini
    Și este seara ultimului bal.
    Din zori vom fi români de pretutindeni.

    Probabil mâine-aici va fi pustiu
    Și toți în pribegie vom porni-o.
    Drum bun popor pierdut la un pariu!
    Adio, mamă Patrie, adio!

    Și replica unui internaut (MZM):

    Dar când în comunism, sub bici,
    Trudeam în frig și-n sărăcie,
    Atunci n-ai vrut să te ridici,
    Atunci îți era bine ție!

    Când lăudai pe Agramat
    Și pe Savanta lui, neroadă,
    Atunce nu te-a deranjat
    Că stăteam zile-ntregi la coadă!

    Ai cam uitat ce vremuri am trăit,
    Când tu, desigur, o duceai prea bine
    Și sufletul ne era cătrănit
    C-aveam poeți pupincuriști ca tine!

    N-ai pregetat să ne prostești,
    Pentru a-ți încasa simbria.
    Strigai lozinci făr-să roșești:
    „Partidul, Ceausescu, România!”.

    Jignind și Patrie și Neam,
    Tu, traficant de sentimente,
    Strigoi ce te arăți la geam,
    Cerșind, slinos, Bene Merenti!

    Te înțeleg, îți este greu să taci,
    După ce-ai lins atâta scârnăvie
    De la Savantă și de la Cârmaci
    Că-i prețuia-i ma mult ca apa vie!

    Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi
    Și până unde duci nemernicia
    Să spui că suntem un popor de slugi
    Ce părăsește-n grabă România?!

    Stai cumințel în iadu-n care zaci,
    Indiferent pe unde vom porni-o
    Și nu mai smiorcăi după Cârmaci!
    Adio, dar, Jigodie, adio!

  37. Traiasca intelectualismul de cumatrie dambovitean ! Toti neomarxistii de cariera si gramscistii cu epoleti viseaza scaune caldute !!! prosxxxxxx trebuie condusa doar de intelectuali decretati de familie !!! Traiasca noua scoala de gandire damboviteana …

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.