Dr. Codruța Chelmuș, dermatovenerolog MedLife: „Pielea are memorie – fiecare arsură solară, mai ales în copilărie sau adolescență, crește riscul de cancer de piele mai târziu în viață”

Pielea este un organ viu, care reflectă în mod direct stilul nostru de viață. Alimentația, somnul, igiena, stresul, expunerea la soare, fumatul sau consumul cronic de alcool pot influența profund starea pielii. Iar evoluția afecțiunilor dermatologice din ultimii 20 de ani o demonstrează.

Unele boli au devenit mai frecvente, altele au scăzut ca incidență, iar unele au căpătat forme atipice sau debuturi la vârste neobișnuite, spune dr. Codruța Chelmuș, medic primar dermatvenerolog la Hyperclinica MedLife Timișoara.

Cele mai frecvente patologii, în funcție de vârstă

E bine să știm că afecțiunile dermatologice variază în funcție de etapa vieții sau de anumite condiții speciale, cum ar fi sarcina sau îmbătrânirea. În plus, unele infecții transmise pe cale sexuală au și ele manifestări cutanate specifice. Recunoașterea acestor afecțiuni și prezentarea la medicul dermatolog din timp pot face o diferență semnificativă în diagnostic, tratament și calitatea vieții.

În copilărie, printre cele mai frecvente este dermatita atopică, o afecțiune inflamatorie cronică, care poate persista și la vârsta adultă. „Se pare că aerul poluat, curățenia excesivă și lipsa expunerii la microbi în primii ani de viață joacă un rol important”, explică dr. Chelmuș recurența acestei afecțiuni.

Alte patologii frecvente la vârstă mică sunt infecțiile bacteriene (precum impetigo-ul), scabia (râia), pediculoza (păduchii) și infecțiile virale precum molluscum contagiosum.

Dermatita atopică se manifestă prin uscăciune, roșeață, descuamare și mâncărime intensă, adesea insuportabilă. Practic, pielea nu mai reține apa și permite pătrunderea alergenilor și irintaților. Boala evoluează în pusee, alternând perioade de acalmie cu episoade de agravare.

Localizarea leziunilor variază în funcție de vârstă. La sugari, ele apar în principal pe obraji, frunte, scalp, trunchi; la copii – pe coate, genunchi, gât, la încheieturi, pe mâini, iar la adulți – gât, zona ochilor, mâini, degete.

Tratamentul presupune hidratare zilnică riguroasă, evitarea factorilor iritanți, creme antiinflamatoare și, în formele severe, fototerapie sau tratamente sistemice moderne, precum anticorpii monoclonali.

La adulți, cele mai frecvente afecțiuni sunt: acneea (în creștere, din cauza stresului, a dezechilibrelor hormonale, a folosirii excesive a produselor cosmetice, a consumului de alimente cu indice glicemic mare și lactatelor în exces, dar și din lipsa somnului), dermatita seboreică, psoriazisul, eczemele de contact, rozaceea și infecțiile fungice (precum ciupercile unghiei sau ale pielii).

Pentru că multe dintre acestea sunt influențate și de stilul de viață, prevenția lor presupune o alimentație antiinflamatorie (mediteraneeană), o rutină de somn regulată, controlul greutății, igienă blândă (nu agresivă), și, nu în ultimul rând, echilibru psiho-emoțional.

„Psoriazisul – o boală autoimună cronică – a avut o exacerbare notabilă în pandemie”, remarcă dr. Chelmuș. „Multe cazuri în remisie au recidivat sau s-au agravat, probabil din cauza stresului, a infecției SARS-CoV-2 și suspendării tratamentelor biologice din lipsa accesului medical. Stresul, obezitatea, fumatul și alcoolul sunt factori care pot agrava psoriazisul.”

Bolile cu transmitere sexuală au adesea manifestări cutanate vizibile care intră în sfera dermatovenerologiei. Printre cele mai întâlnite sunt: herpesul genital, verucile genitale cauzate de HPV, sifilisul (cu ulcerații și erupții specifice), gonoreea, chlamydia și infecția cu HIV.

Unele dintre aceste boli se manifestă nu doar la nivel genital, ci și pe alte zone ale corpului sau mucoaselor, iar recunoașterea lor timpurie este importantă pentru evitarea complicațiilor și transmiterii către alte persoane. „Se observă o revenire alarmantă a sifilisului și altor boli cu transmitere sexuală”, afirmă dr. Chelmuș, „mai ales în rândul tinerilor activi sexual, cu parteneri multipli”.

La vârstnici, pielea devine mai uscată, mai subțire și mai sensibilă, ceea ce duce la xeroză (uscăciune extremă) și prurit. Sunt des întâlnite dermatita de stază (asociată cu circulația deficitară), ulcerele de gambă, cheratozele actinice (leziuni precanceroase), dar și diverse forme de cancer de piele.

Cancerele de piele – mai frecvente, dar și mai ușor de prevenit

Carcinoamele și melanomul sunt forme de cancer cutanat care s-au înmulțit, în special din cauza expunerii excesive la soare, fără protecție UV, și a folosirii solarului, atrage atenția medicul: „Pielea are memorie – fiecare arsură solară, mai ales în copilărie sau adolescență, crește riscul de cancer de piele mai târziu în viață. Mai exact, cumulul de radiații UV determină mutații la nivelul ADN-ului melanocitelor”.

Și asta se vede tot mai des în cabinet. Sunt tot mai multe persoane cu istoric de arsuri solare frecvente în copilărie sau adolescență, care sunt diagnosticate cu melanom, una dintre cele mai agresive forme de cancer de piele: „Expunerile intermitente, intense, urmate de arsuri, sunt cele mai periculoase, mai ales vara.” La mare risc sunt și unele profesii care presupun activitate în aer liber, precum agronomii, constructorii sau pescarii, punctează dr. Chelmuș.

Autoexaminarea periodică a alunițelor este esențială: o aluniță care își schimbă forma, culoarea, dimensiunea sau începe să sângereze trebuie văzută de dermatolog cât mai repede. Dr. Chelmuș explică regula ABCDE care ajută la identificarea leziunilor suspecte:

A – Asimetrie: o jumătate a aluniței nu seamănă cu cealaltă.

B – Borduri: contururi neregulate, neclare sau zimțate.

C – Culoare: mai multe nuanțe (maro, negru, roșu, alb, albastru) într-o singură leziune.

D – Diametru: mai mare de 6 mm sau în creștere (mai ales dacă e rapidă creșterea, în săptămâni sau luni).

E – Evoluție: modificări recente în dimensiune, culoare, formă sau apariția simptomelor (sângerare, prurit, inflamație).

Medicul va examina leziunile printr-o o metodă neinvazivă numită dermatoscopie, care îi permite să vadă și detalii invizibile cu ochiul liber și să decidă dacă leziunea este sigură sau necesită excizie. Cele mai la risc sunt persoanele cu peste 50 de nevi, piele deschisă la culoare și/sau istoric familial de melanom sau arsuri solare repetate. Ele ar trebui să facă screening dermatoscopic anual.

Dr. Chelmuș atenționează că peste 70% dintre melanoame nu se dezvoltă din alunițe preexistente, ci apar ca leziuni noi, care inițial arată ca o aluniță normală, dar care evoluează rapid, de aceea nu trebuie să ignorăm alunițele care apar „de novo”, adică pe piele anterior sănătoasă.

Vestea bună este că, dacă sunt depistate din timp, cele mai multe cancere de piele pot fi tratate cu succes.

Ce rol are componenta genetică în afecțiunile dermatologice

Componenta genetică este importantă în multe afecțiuni dermatologice, afirmă dr. Chelmuș, dar rareori acționează singură: „Vorbim despre predispoziții genetice, care necesită factori declanșatori de mediu pentru a duce la boală”.

Cele mai elocvente cazuri sunt psoriazisul și dermatita atopică.

În psoriazis, riscul crește dacă ai rude de gradul I afectate (părinte sau frate/soră), fiind de 10-20%. Ajunge până la 40-50% dacă ambii părinți sunt afectați. Genele implicate sunt HLA-Cw6 și s-a demonstrat că 60-70% dintre pacienții europeni cu psoriazis precoce sunt HLA-Cw6 pozitivi. Asta înseamnă un debut mai devreme al bolii (adesea în adolescență), forme mai extinse sau mai severe, explică medicul.

În dermatita atopică este responsabilă o mutație a genei FLG, care presupune tot un debut mai timpuriu și forme mai severe, dar și o predispoziție la infecții cutanate recurente, astm bronșic sau rinită alergică. Riscul este mai mare dacă unul sau ambii părinți au afecțiuni atopice. „Totuși, nu toți pacienții cu dermatită atopică au aceste mutații, iar prezența lor nu schimbă semnificativ tratamentul sau prognosticul”, observă medicul.

„Dermatita atopică apare în contextul unei predispoziții genetice, dar este puternic influențată de factori de mediu”, spune dr. Chelmuș, „precum poluarea, fumul de țigară, unii detergenți, praf, acarieni sau alergeni alimentari”. Aceștia din urmă afectează mai ales copiii mici: laptele de vacă, ouă, grâu, arahide.

În plus, aerul uscat, frigul iernii sau schimbările bruște de temperatură pot agrava simptomele, iar transpirația excesivă vara sau hainele din materiale iritante (ex: lână) pot declanșa pusee.

Ce teste genetice există

Pentru psoriazis și dermatită nu există teste genetice de rutină, iar managementul se bazează pe simptome și pe istoricul familial, nu pe screening genetic, spune dr. Chelmuș.

Există, în schimb, teste pentru melanom, mai ales pentru cel familial.

Dacă o persoană a avut melanom și are rude de gradul I cu același diagnostic sau alți factori de risc (precum apariția melanomului sub 40 de ani sau multiple leziuni pigmentare atipice), se pot recomanda testul de predispoziție ereditară (CDKN2A) sau un panel genetic extins care analizează 19 gene legate de risc familial de cancer de piele. Ambele sunt disponibile în laboratorul de genetică medicală MedLife.

Dacă testul este pozitiv, și rudele de gradul I sunt sfătuite să facă același test genetic, pentru a vedea dacă sunt purtătoare.

În general, dacă o mutație se confirmă, se schimbă semnificativ abordarea, explică medicul. De exemplu, în cazul melanomului, o anumită mutație a genei BRAF permite accesul la terapii țintite, mult mai eficiente decât chimioterapia clasică.

În plus, persoanele purtătoare de mutații pot beneficia de monitorizare dermatologică la 3-6 luni, inclusiv dermatoscopie digitală, de cartografiere dermatoscopică a întregului corp și chiar de consiliere genetică și psihologică, când e necesar.

Așadar, sănătatea pielii este strâns legată de moștenirea genetică, dar și de stil de viață și de prevenție. Vizitele regulate la dermatolog, o rutină adaptată și educația corectă pot face diferența între o leziune benignă și un diagnostic grav descoperit prea târziu.