Doru Căstăian: Câteva gânduri pandemice cu miniştri, pixeli şi examene pascaliene

Fiecare dintre aceste gânduri s-ar fi putut desfăşura într-un articol separat, dar vă mărturisesc că, în ultimul moment, formula aceasta caleidoscopică mi s-a părut mai bună, aşa că le-am strâs aici în speranţa că ele vor veni undeva, cumva, în întâmpinarea tristeţilor sau speranţelor cuiva.

Ministrul Anisie şi covidul

Monica Anisie este cu siguranţă cel mai tipic profesor de preuniversitar ajuns după revoluţie ministru al Educaţiei. Mă bazez exclusiv pe datele publice şi pe intuiţie, aşa că puteţi lua ceea ce spun cum grano salis, însă doamna Anisie îmi pare integral un om al sistemului şi un profesor de carieră (ceea ce n-ar fi neaparat rău dacă sistemul ar avea criterii valabile de selecţie). Pe de o parte, toate poncifurile de cancelarie sunt reperabile în discursul dânsei, multe false explicaţii şi îngrijorări prost plasate.

Pe de alta, întrezărim şi bănuim toate etapele profesionale parcurse, toate comisiile bifate, toate funcţiile, toate olimpiadele şi concursurile, toţi cei zero şefi deranjaţi vreodată. Un om de dosar (pornit în mod ironic să taie hârtii), ajuns într-o funcţie care, evident, îl solicită mult prea mult. De când a început povestea pandemică, îmi pare că doamna ministru are efectiv o singură grijă: nu cumva să păţim ruşinea de a îngheţa anul şcolar (o soluţie care ar fi meritat măcar o dezbatere publică cinstită). La final, totul trebuie să pară în regulă. Da, am spus bine, să pară. Pentru că nimic din hârtiile oficiale nu va reflecta realitatea dezolantă din teren. Notele din cataloage vor fi puse, desigur, chiar dacă cel mai adesea nu vor avea legătură cu activitatea şi eforturile elevilor din acest semestru. Dacă înţeleg corect sugestia ministerială, toţi elevii vor promova, deopotrivă cei despre care nu mai ştim nimic de pe 13 martie (şi sunt mulţi), dar şi cei care şi-au rupt creierii şi ochii în faţa calculatoarelor, alături de profesorii lor. Toate salariile vor fi încasate, toate tresele vor rămâne pe umerii elitelor. Totul va fi bine în cea mai bună dintre lumile posibile şi probabil, pe termen lung, nimic nu se va schimba. Că impostorii reuşesc în orice vremuri va fi marea lecţie pe care o vor primi elevii noştri. Nu e nevoie de muncă, nu e nevoie de efort, nu e nevoie de seriozitate şi nici de demnitate. Domnii profesori vor fi îngăduitori şi se vor axa pe promovabilitate, se poate oricând da ceva de făcut, un referat, o  activitate, un proiect (citeşte ceva luat cu copy şi paste de pe net). În treacăt fie spus, depăşeşte puterea minţii mele indicaţia de a cere acordul părinţilor pentru nota elevului minor. Sunt un liberal convins în materie de evaluare. Elevii mei primesc baremul testelor pe care le dau, se autoevaluează şi primesc şansa de a-şi justifica nota şi chiar de a o negocia cu argumente. Dar nota finală, în condiţii de corectitudine şi transparenţă, este a mea. A profesorului. Greu se poate imagina un atentat mai lugubru la autoritatea profesională decât acesta.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Desigur, Monica Anisie nu putea face minuni. Nu avea cum să rezove o situaţie atât de complexă cu o formare pentru educaţia digitală aproape inexistentă, cu directori care n-au înţeles niciodată beneficiile digitalizării, cu elevi obişnuiţi să promoveze în orice condiţii, cu numeroşi părinţi deveniţi experţi în educaţie sub zodia Dunning-Kruger, cu statistici făcute pe genunchi de neprofesionişti şi probabil inutilizabile, cu evaluare făcută în lipsa unor standarde unice (ceea ce face imposibilă soluţia echivalării mediilor din şcoală cu notele de Bac). Ceea ce îi reproşez este mai degrabă faptul că ascunde în continuare gunoiul sub preş din spatele unui zâmbet publicitar. După părerea mea, acum este momentul să spunem lucrurilor pe nume. Acum e momentul să arătăm bubele sistemului şi să trecem apoi, cu stoicism curativ, la vindecarea lor. În schimb, ne prefacem că totul e sub control şi aşteptăm semne şi minuni digitale care nu au cum să se întâmple în atare condiţii.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Doru Căstăian, profesor de Filosofie la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, publicist și traducător