De la icoane la detectoare de aur: cum au evoluat delictele contra patrimoniului arheologic în România

Dacă în ‘sălbaticii’ ani ’90, bisericile și castelele au fost jefuite de hoți care au vândut în străinătate ”comorile” găsite aici, acum se folosesc în special detectoare de metale în căutarea unor obiecte de interes arheologic, pe care ulterior să le vândă online. Oricum, România rămâne o sursă importantă pentru piața neagră de antichități din Uniunea Europeană, porivit unei anchete realizate de BIRN / Sinopsis.

Potrivit declarațiilor comisarului de poliție Margareta Arsenescu, anii ’90 au fost pentru România ‘Evul Mediu întunecat‘. În urma sângeroasei revoluții din decembrie 1989, țara a scăpat de unul dintre cei mai duri dictatori comuniști din Europa. Libertatea a adus speranță, oportunități, dar și haos.

Multe legi comuniste, printre care și cea care proteja patrimoniul național, au fost abrogate, iar oportuniștii au profitat de libertatea recent câștigată ca să se îmbogățească prin înșelătorie și jaf. Numeroase biserici si castele vechi de secole le-au căzut pradă, se arată într-un reportaj Balkan Insight.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

“Au fost o mulțime de spargeri, mai ales în biserici și în vechile castele care, pe vremea comunismului, fuseseră naționalizate și folosite, de exemplu, drept cooperative“, spune comisarul Arsenescu, care lucrează în domeniul protecției patrimoniului României din anul 2003.

Hoții au profitat de ‘vidul legislativ’, dar și de faptul că obiectele prețioase vizate de ei nu erau inventariate, fiind, practic, imposibil de urmărit.

“Căutau obiecte decorative, mobilier în stil țărănesc și icoane, care au fost cumpărate, fără nicio rușine, la kilogram, au fost încărcate în camioane și transportate în Europa de Vest“, explică Arsenescu, ea adăugând că obiectele furate erau deseori cumpărate de străinii care veneau în România pentru afaceri sau de plăcere.

Lucrurile au început să se schimbe în a doua jumătate a deceniului, în parte, datorită scriitorului și ofițerului de poliție acum pensionat, Ion Anghel Mănăstire. În 1998, Anghel conducea departamentul de comunicare al Poliției Române.

Aflând din buletinele de știri interne câte obiecte de patrimoniu atât din România, cât și din străinătate sunt confiscate săptămânal de colegii săi, el a organizat o expoziție cu cele mai valoroase comori recuperate și a publicat primul album cu fotografii și informații legate de ele.

“Erau picturi, sculpturi, manuscrise, icoane și obiecte de cult din aur, care fuseseră furate, de exemplu, dintr-un muzeu evreiesc din Budapesta“, a declarat Anghel, care acum este pensionar. “În urma acestei inițiative, Poliția Română a înțeles că trebuie să creeze o structură specializată în recuperarea obiectelor furate și în combaterea acestui gen de delicte”, a adăugat el.

Aceasta structură a devenit realitate în 2001, când a intrat în vigoare o lege pentru protejarea patrimoniului național, lege care prevedea înființarea unei secții de poliție specială.

Treptat, România ieșea din ‘Evul Mediu întunecat‘. Statul preluase controlul asupra majorității clădirilor istorice, iar preoții deveneau conștienți de importanța bunurilor pe care le aveau în grijă. “Acum ei își inventariau proprietatea, știau ce aveau și dacă lipsea ceva“, afirmă comisarul Arsenescu.

Furtul direct din biserici și din castele nu mai era o soluție, astfel încât vânătorii clandestini de comori au devenit interesați de arheologie, ceea ce a dus la rezultate spectaculoase în fortăreața dacică de la Orăștie, o așezare pre-romană din centrul României.

Citește tot articolul pe Sinopsis