EXCLUSIV Armuri medievale și fantome couture: Jean Louie Castillo șochează cu o colecție mai aproape de recuzită decât de modă la London Fashion Week

Colecția prezentată de Jean Louie Castillo impresionează la prima vedere prin dramatismul vizual. Siluetele masive, inspirate de armuri medievale, măști de războinic și detalii gotice, creează un spectacol intens, care captează imediat privirea publicului. Machiajul alb-cadaveric și coafurile extreme accentuează atmosfera de film horror sau de performance teatral.

De la „armura” de carton vopsit și până la rochiile din fâșii negre lucioase care amintesc de plasticul ieftin, piesele dau impresia unor creații făcute în grabă, cu resurse reduse, mai degrabă pentru un spectacol tematic sau o petrecere de ultim moment. Texturile nu respiră lux, ci par fragile și artificiale, iar construcțiile sunt lipsite de precizie, cu linii nedefinite și volumetrii prost controlate.

Un alt minus evident este lipsa coerenței estetice. Un look evocă un cavaler medieval, altul un personaj gotic cu influențe horror, iar altul un soi de „fantomă” punk. Deși toate se învârt în jurul ideii de întuneric, monștri și creaturi stranii, nu există o viziune clară care să lege piesele într-un discurs unitar.

Totuși, trebuie menționat că show-ul are o componentă de entertainment: publicul este atras prin teatralitate, prin machiajul exagerat și prin dramatismul vizual. Dacă ar fi fost prezentată ca o colecție de costume pentru film, teatru sau festivaluri gotice, probabil ar fi fost primită cu mai multă indulgență. În contextul modei însă, colecția pare o improvizație, mai aproape de recuzită de închiriat decât de design vestimentar de lux.

Colecția șochează, dar nu convinge. Ea livrează mai degrabă kitsch și improvizație decât modă, un exercițiu de Halloween pe podium, dar nu o demonstrație de rafinament sau inovație vestimentară. Colecția lui Jean Louie Castillo funcționează ca spectacol vizual, dar eșuează ca modă.

Ea amintește mai degrabă de costumele pentru o paradă de Halloween sau pentru un film cu buget redus decât de o prezentare de fashion week. Este un exemplu al pericolului de a confunda teatralitatea cu designul vestimentar: impactul vizual există, dar lipsește substanța.