De ce se încrâncenează președintele Nicușor Dan împotriva legii combaterii extremismului?

Președintele Nicușor Dan persistă și semnează: după ce Curtea Constituțională a respins cu UNANIMITATE de voturi sesizarea sa împotriva Legii privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură, șeful statului va uza de o altă prerogativă constituțională: retrimiterea proiectului de lege în parlament pentru o nouă dezbatere.

Obiecția principală a președintelui Dan este neclaritatea termenului “legionar” în legătură cu sancționarea propagandei și a organizațiilor legionare. Propunerea legislativă aparține deputatului Federației Comunităților Evreiești din România, Silviu Vexler, și în fapt înăsprește pedepsele prevăzute de Ordonanța de Urgență 31/2002.

Curtea Constituțională a dat un răspuns foarte limpede obiecțiilor președintelui Dan la adresa neclarității legii: “Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că ideologia nazistă, fascistă și legionarismul sunt concepte istorice și politice care nu pot fi relativizate prin definiții juridice de drept pozitiv, întrucât ele reflectă realități sociale istorice care au fundamentat reale regimuri politice criminale care au eliminat fizic grupuri de oameni, practicând violența sistemică, asasinatele politice și antisemitismul. Prin finalitatea lor, aceste regimuri politice totalitare au încălcat principiile statului de drept, drepturile omului și democrația” se spune în comunicatul de presă publicat pe site-ul CCR pe 17 iulie.

De remarcat că doar cu o săptămână înainte, CCR respinsese o sesizare la aceeași lege înaintată de partidele calificate drept extremiste de dreapta din parlamentul Români: AUR, SOS și POT. CCR cu noua componență, între care și judecătorul Dacian Dragoș, desemnat de președintele Dan, pe care comentatorii o califică drept prima majoritar anti-PSD de la înființarea Curții în 1992.

OUG 31/2002 a fost adoptată de guvernul Adrian Năstase în perioada în care România era candidată la aderare la NATO și Uniunea Europeană, dar nu a fost niciodată o prioritate pentru autorități. În 2015, la inițiativa pe atunci senatorului PNL Crin Antonescu, legea a fost deja clarificată în privința propagandei legionare și a Holocaustului din România, incriminate alături de apologia criminalilor de război condamnați, ca fiind principalele infracțiuni prevăzute în textul OUG 31/2002. De asemenea interzisă este memorialistica legionară și fascistă, care interzice denumirea străzilor și a instituțiilor publice după criminali de război condamnați, printre alții Ion Antonescu, Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr.

Președintele Dan invocă neclaritatea textului și exprimă temerea că acest lucru ar putea duce la condamnarea unor persoane pentru apartenența la anumite organizații considerate ca legionare, fără a fi de fapt acest lucru. Sesizarea CCR a fost salutată, între alții, de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, o organizație de cinstire a memoriei legionarului ca același nume, care a condus o organizație de rezistență anti-comunistă după 1945 în regiunea Făgărașului, coincidență sau nu, locul de baștină al șefului statului.

Urmăresc de la apariție aplicarea (sau mai degrabă neaplicarea) OUG 31/2002 și până acum iar bilanțul este modest (ca să folosesc un eufemism): o singură condamnare pentru negarea Holocaustului – lt. col. rtg. SRI Vasile Zărnescu, 13 luni închisoare cu amânarea executării sentinței, transformată la apel în avertisment, nicio condamnare pentru propagandă sau organizații legionare, nicio condamnare pentru apologia criminalilor de război condamnați.

La ora actuală au dispărut străzile cu numele lui Ion Antonescu din România, dar autoritățile de la Cluj refuză să schimbe numele străzii Radu Gyr, iar consiliul local al sectorului 2 refuză să îndepărteze de pe teritoriul său un bust al lui Mircea Vulcănescu. Toate cele trei personalități au fost condamnate în temeiul decretului/lege 312/1945, o variantă românească a unor legi adoptate în toate țările europene pentru pedepsirea criminalilor de război naziști și a aliaților acestora. În toate cele trei cazuri au fost introduse apeluri după înlăturarea regimului comunist în 1989 și în toate cele trei cazuri instanțele a dictat hotărâri definitive de menținere a condamnărilor.

Așa încât temerea sau preocuparea președintelui Dan că cineva ar putea fi condamnat pe nedrept în temeiul acestei legi este exagerată (ca să folosesc alt eufemism). Legea are cu totul alt obiect decât organizații ca Fundația Ogoranu sau pedepsirea unor persoane care recită poezia antisemită și xenofobă Doina a lui Mihai Eminescu. Obiectul sunt organizațiile fasciste și legionare, apărute în prima jumătate  a secolului XX și prevenirea reînvierii lor prin asociere de persoane, propagandă, apologia liderilor condamnați și negarea Holocaustului. Când Călin Georgescu face apologia Mișcării legionare și a lui Antonescu și spune că după alegeri nu vor mai exista partide, când Diana Șoșoacă repetă în mod frecvent “Trăiască Legiunea și Căpitanul”, când la Tâncăbești se strâng anual pe 30 noiembrie simpatizanți legionari ca să-l comemoreze pe Corneliu Zelea Codreanu, când Zărnescu afirmă în mod repetat că Holocaustul nu a avut loc și că Auschwitz a fost lagăr de muncă și nu de exterminare, acestea reprezintă genul de infracțiuni descrise în OUG 31/2002.

Legi ca cea din România există în mai multe state europene, printre care Germania, Franța, Italia, Polonia, Austria, Lituania, Cehia, Ungaria, etc., iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin patru decizii (Garaudy contra Franța 2003, Williamson contra Germania 2019, M’Bla M’Bala contra Franța 2015 și Pastors contra Germania 2019) că negarea Holocaustului NU este protejată de dreptul la liberă exprimare întrucât constituie incitare la ură (hate speech). Iar deciziile CEDO fac parte din dreptul intern românesc și ca atare pot fi invocate în deciziile instanțelor românești. Negarea Holocaustului, un eveniment istoric confirmat și ultra-documentat, nu reprezintă căutarea adevărului istoric, ci este un act antisemit.

Recent procuratura din Polonia a început investigarea euro deputatului Gregor Braun care a afirmat că la Auschwitz camerele de gazare nu au existat și au fost construite după război, iar liderul partidului Alternativa pentru Germania (AfD) din Turingia, Bjorn Hocke, a fost condamnat de două ori pentru folosirea unor slogane naziste.

Dar dincolo de aspectul juridic al împotrivirii președintelui Dan la adoptarea acestei legi, se pune întrebarea ce-l mână în această luptă în care a fost dezavuat de Curtea Constituțională și foarte probabil va fi dezavuat și de parlament?

Gestul președintelui Dan este fără îndoială unul politic. El se declară fără echivoc un apărător al dreptului la liberă exprimare și consideră că OUG 31/2002 are un caracter diviziv într-o societate deja împărțită în două tabere, evidente la recentele alegeri din noiembrie/decembrie 2024 și mai 2025.

El se poate prezenta ca un președinte al tuturor cetățenilor români și fără îndoială că unii dintre cei care nu l-au votat în mai 2025 au aplaudat gestul său și poate îl vor vota la viitorul scrutin prezidențial. Președintele Dan are în antecedente tendințe conservatoare (demisia din USR cu ocazia referendumului pentru familie) și a avut deja un contencios cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului cu prilejul avizării clădirii destinate Muzeului Holocaustului din România.

Dar președintele Dan a luat-o pe un drum foarte riscant. Pe 18 mai 2025 el a fost ales președinte în bună măsură pentru a evita accesul la putere al forțelor de extremă dreapta reprezentate de George Simion. Anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 câștigat de Călin Georgescu a fost un alt prilej cu care proverbialul glonț a trecut pe la urechea românilor.

Legionarii nu sunt doar în istorie, datorită lui Georgescu și gorilelor sale mercenare au devenit forțe înarmate care amenință siguranța statului, datorită lui Simion și începuturilor sale politice prin cercurile legionare din Dobrogea, prin incitarea la ură și provocările Dianei Șoșoacă, prin propaganda antisemită virulentă și negaționistă a unui Zărnescu sau prin negaționismul rudimentar al pseudo-istoricului Gică Manole și exemplele pot continua.

Gesturile sale politice de contestare a OUG 31/2002 (pe care o consider cea mai neaplicată lege din România la ora actuală) nu vor face decât să dea apă la moară extremei drepte din România, să încurajeze atitudinile legionaroide care deja au luat proporții pe internet și nu în ultimul rând dau un semnal magistraților a căror panică în aplicarea mai cu zel a legii după recentele alegeri riscă să se transforme din nou în complezență și chiar complicitate în neaplicarea legii.

Nu mă îndoiesc că președintele Dan este un democrat, mă îndoiesc însă că persistența (ca să nu spun încăpățânarea) în a se opune la adoptarea legii (în fapt amendare OUG 31/2002, prin majorarea pedepselor) va avea un rezultat pozitiv. Nu știu cât de mult interes a avut până acum politicianul Nicușor Dar pentru OUG 31/2002, dar este cert că neaplicarea acestui act normativ a contribuit la situația politică de azi din România.