Viața de „bonă” în familiile super-bogaților din Milano: engleză perfectă, muncă în weekend, salariu de 4.000 de euro pe lună / Candidata ideală? Trebuie să știe să înoate și să schieze

Să fii bonă în Milano la familiile super bogate din capitala economică a Italiei ai nevoie de extrem de multe cunoștință și dispoziția de a renunța la viața personală.

Este dispusă să se mute la Saint Moritz două săptămâni și la Forte dei Marmi pentru vacanța de vară?, e una din întrebările standard pe care le primește  un intermediar de forță de muncă atunci când are de-a face cu acest tip de muncă, scrie Corriere della Sera.

Anna, un nume fictiv ales de jurnaliștii italieni, face parte dintr-o categorie aparte: bonele profesioniste ale elitei milaneze. Ea o numește „burghezia în sacouri croite”: aceștia vin târziu acasă și și doresc copii care să râdă bine, să doarmă repede, să vorbească engleza. Ea le păzește secretele, slăbiciunile, vanitățile mici și mari. De la începutul lunii octombrie, este din nou pe piață. A fost „urmărită” timp de o săptămână în căutarea unei noi familii.

Are 46 de ani și practică meseria de 20 de ani. Pas rapid, pantofi plați care nu cunosc scrupulozitatea. Nu vrea să fie confundată cu o menajeră: „Eu nu lustruiesc podele sau ferestre. Am grijă de copii, și numai de ei”.

Anna organizează activități adaptate vârstei, supraveghează înțărcarea, pune în ordine dormitoarele și dulapurile, stabilește ritmul somn-veghe. Oriunde merge, poartă cu ea un jurnal înflorat: nume, programe, înțărcare, alergii, notițe despre cântece de leagăn și cântece de grădiniță.

Și-a cumpărat recent un apartament cu două camere, dar nu locuiește în el: „Eu cresc copiii altora: înțelegerea este să trăiesc cu ei”, în lumi diferite.

Camere de joacă de mărimea unei școli. Dulapuri cu body-uri împăturite în funcție de culoare. Cărucioare duble cumpărate pentru un copil, „ca să doarmă mai bine”. Monitoare pentru bebeluși conectate la internet, care trimit notificări dacă lumina nu este la 30 la sută. Câini de 7.000 de euro dresați să nu se urce pe canapea și bunici care promit să aibă grijă de cei mici, dar apoi cheamă șoferul să îi ducă la restaurant.

Pentru o bonă, deplasarea înseamnă logistică și imaginație: să ajungi la timp și să poți citi casa. Cunoașterea cartierului. Farmacia care livrează, brutăria care face focaccia subțire, parcul cu baie curată. „Putem pune un AirTag în cărucior din motive de siguranță? Fără fotografii ale copiilor, fără etichete geolocalizate”, spune Letizia, manager al unei multinaționale olandeze cu sediul la Milano.

Are cinci copii, trei din căsătoriile anterioare.

Salariile variază foarte mult. „O bonă „live-in” începe de la 1.800 de euro pe lună; cu limbi străine, călătorii și responsabilități urcă la 4.000, chiar 5.000 pe lună”. Se plătește al 13-lea salariu, indemnizație de concediere, contribuții.