BNR, o nouă respingere a acuzațiilor aduse de Consiliul Concurenței la adresa sistemului bancar. Csaba Balint (BNR): Evoluţia ROBOR pare coerentă cu cea a ratelor interbancare comparabile din regiune

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Evoluţia ROBOR este în concordanţă cu cadrul politicii monetare şi cu inflaţia, principalele repere economice care influenţează dobânzile de pe piaţa monetară, susţine Csaba Balint, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), într-un articol publicat joi pe blogul Opinii BNR, transmite Agerpres.

Poziționarea lui Csaba Balint e o nouă replică a BNR față de acuzațiile aduse de Consiliul Concurenței la adresa sistemului bancar privind stabilirea ROBOR.

„ROBOR poate părea simpatic sau antipatic, prea mare sau prea mic, în funcţie de poziţia din care este privit. Dar, dacă este analizat prin cele două repere fundamentale discutate aici – cadrul politicii monetare şi inflaţia -, evoluţia pare coerentă cu cea a ratelor interbancare comparabile din regiune”, a menţionat Csaba Balint, în articolul intitulat „ROBOR între dezbatere publică şi repere economice”.

Potrivit acestuia, „dobânzile de pe piaţa monetară – iar ROBOR, în mod special – pot fi privite din mai multe perspective”.

„Debitorii le privesc mai ales prin rata lunară. Băncile, prin costul finanţării. Juriştii, prin cadrul de reguli. Factorii de decizie publică, prin impactul social. Sunt doar câteva perspective posibile, dar fiecare este legitimă şi importantă”, a adăugat Csaba Balint.

Într-o dezbatere publică intensă, perspectivele diferite pot genera uşor impresii, emoţii şi etichete, consideră oficialul BNR.

„ROBOR ajunge astfel să fie perceput ca prea mare sau prea mic, uneori chiar ca simpatic ori antipatic. Dar aceste etichete spun mai mult despre felul în care ROBOR este resimţit decât despre factorii economici pe care ar trebui să îi reflecte. ROBOR rămâne, înainte de toate, un indicator al pieţei monetare. Întrebarea economică de pornire este una de coerenţă: în ce măsură reflectă reperele economice de bază? Dacă facem un pas înapoi şi revenim la logica de bază din manualele şi cursurile de economie, întrebarea devine mai clară”, a mai scris Csaba Balint.

În opinia sa, o dobândă de pe piaţa monetară nu poate fi citită în izolare, în condiţiile în care „ea reflectă, în bună măsură, costul banilor”.

„Acest cost depinde de multe principii economice, mecanisme de piaţă şi condiţii concrete – de la aşteptări, lichiditate şi riscuri până la contextul financiar mai larg. Dar, la nivelul celor mai simple repere economice, două elemente par esenţiale: cadrul politicii monetare şi evoluţia inflaţiei. Primul reper este cadrul politicii monetare. Într-o economie de piaţă, dobânzile interbancare trebuie să reacţioneze la orientarea politicii monetare”, susţine Csaba Balint.

Altfel, politica monetară nu se mai transmite corespunzător în economie. În termeni simpli, dobânzile interbancare ar trebui să se afle, de regulă, în apropierea dobânzilor stabilite de banca centrală, a adăugat oficialul BNR.

„Dacă ne uităm la nivelurile medii din perioada T4 2018 – T4 2025 (pentru care este disponibil şi IRCC), prima observaţie importantă este că toate ratele ROBOR şi ROBID s-au aflat în interiorul coridorului de politică monetară. Interesant este că media simplă a acestor rate indică un nivel aproape identic cu cel al ratei de politică monetară (4,22% vs. 4,26%). Se observă şi o uşoară pantă ascendentă a dobânzilor pe măsură ce scadenţa creşte. O astfel de pantă are mai multe explicaţii posibile. Cea mai simplă este prima de termen: o scadenţă mai lungă poate include o primă, la fel cum şi un depozit pe termen mai lung este, de regulă, remunerat cu o dobândă mai ridicată”, a mai spus Csaba Balint.

Potrivit acestuia, IRCC se află, la rândul său, „în linie cu dobânzile de pe segmentul scurt al pieţei”.

„Această poziţionare este coerentă cu modul în care este calculat indicatorul: pe baza tranzacţiilor efective, concentrate în principal pe scadenţe scurte. Al doilea reper este inflaţia. Lichiditatea, stresul financiar sau alţi factori pot conta, mai ales pe termen scurt. Dar, dacă ne uităm la niveluri medii pe o perioadă mai lungă, inflaţia este probabil prima variabilă macroeconomică de la care ar trebui să pornim”, consideră el.

Din această perspectivă, ROBOR a avut un comportament similar cu ratele interbancare din regiune. Pe scurt, datele sunt în linie cu logica economică de bază: acolo unde inflaţia este mai ridicată, dobânzile tind să fie şi ele mai ridicate, se mai precizează în document.

În opinia oficialului BNR, un detaliu interesant al graficului este că, în acest eşantion, „relaţia estimată este aproape unu-la-unu”. Cu alte cuvinte, în datele analizate, o inflaţie medie mai ridicată cu un punct procentual este asociată cu o dobândă medie mai ridicată cu aproximativ un punct procentual, a subliniat el.

„O altă observaţie este că, în medie, dobânzile au fost sub rata inflaţiei. Acest lucru poate fi înţeles în contextul naturii şocurilor inflaţioniste din acea perioadă. Nu doar în România, ci în întreaga regiune, inflaţia a fost alimentată în mare măsură de şocuri de ofertă: pandemia, blocajele din lanţurile de producţie, criza energetică şi tensiunile geopolitice majore, inclusiv războiul din Ucraina şi episoadele de tensiune din Orientul Mijlociu din perioada analizată. În concluzie, ROBOR poate părea simpatic sau antipatic, prea mare sau prea mic, în funcţie de poziţia din care este privit. Dar, dacă este analizat prin cele două repere fundamentale discutate aici – cadrul politicii monetare şi inflaţia -, evoluţia pare coerentă cu cea a ratelor interbancare comparabile din regiune”, a adăugat oficialul BNR.