Cum sunt lovite companiile româneşti de creşterea dobânzilor şi a inflaţiei. Majorarea ROBOR pe înţelesul tuturor

Actualizare (luni, ora 12.55). BNR a decis creşterea dobânzii-cheie de la 2,25% la 2,5%, o nouă măsură pentru descurajarea creditării.

Creșterea spectaculoasă a indicelui ROBOR la trei luni, în funcție de care se calculează costul creditelor în lei cu dobândă variabilă, este de fapt vârful unui iceberg care în final duce la scăderea profiturilor pentru companii. G4Media.ro a discutat cu antreprenori şi şefi de companii şi vă arată care este impactul inflaţiei şi al creşterii dobânzilor în economia reală.

• Informaţia pe scurt:
  Creșterea ROBOR lovește tocmai în companiile cu capital românesc, care se finanțează în lei
• Analiştii se tem că România va intra într-o spirală inflaționistă
• Companiile sunt supuse unei duble presiuni pe piața forței de muncă, ceea ce le afectează profitabilitatea
• CEO: Următorul motiv pentru o buclă în ciclul economic poate să fie lipsa forței de muncă

Intervenția din ultimele săptămâni a BNR, care a scos de pe piață lichidități, trebuie pusă în context. Promisiunile guvernului de a mări salariile au dus la creșterea consumului, de multe ori pe baza creditării. Banii ajunși în piață au generat creșterea importurilor, iar producția locală și exporturile nu au ținut pasul. A rezultat inflația, care în martie a avut cel mai înalt nivel din iunie 2013.

Pentru BNR, creșterea ROBOR este un instrument eficient în încercarea de a scădea inflația. Pe termen scurt, ea duce doar la scumpirea creditelor. Este o politică ce lovește tocmai în companiile cu capital românesc, care se finanțează în lei, avertizează analistul economic Cristian Tudorescu. Cele internaționale au acces la creditări intra-grup și nu sunt atât de afectate de ce se întâmplă acum pe piața monetară.

Inflația a scăzut puterea de cumpărare, a crescut costul vieții și a anulat practic creșterile salariale anunțate cu atât tam-tam. Inevitabil, vor urma din nou presiuni pentru creșterea salariilor. Aici este, de fapt, punctul vulnerabil al întregului iceberg pe o piață în care angajatul dictează. Companiile se confruntă cu o criză acută a forței de muncă, mai ales în zonele nișate. „Undeva lucrurile se vor rupe. Următorul motiv pentru o buclă în ciclul economic poate să plece de la lipsa forței de muncă și de la presiunea existentă,” spune Dragoș Dinu, CEO la Țiriac Holdings.

Practic, companiile sunt supuse unei duble presiuni pe piața forței de muncă, ceea ce le afectează profitabilitatea. Pe de o parte, vor fi forțate sa crească salariile pentru a acoperi inflația. Pe de alta, cum masa de resurse umane este la limită, luptă din greu pentru a-și atrage oameni specializați. Sunt zone în care deficitul e clar, cum ar fi domeniul mecanicilor auto, specialiștilor IT sau al personalului medical. „Bine nu e. Chiar sunt îngrijorat de ce se întâmplă. Încercam scăderea consumului de manoperă prin creșterea industrializării,” spune Mircea Bulboacă, proprietarul grupului de firme de construcții CON-A.

Este posibil să fim chiar în punctul culminant al crizei din piața forței de muncă. Sistemul bugetar, care a concurat puternic zona privată, are puține șanse să facă alte majorări salariale înainte de perioada alegerilor. Sectorul privat a arătat în 2017 că poate susține o creștere salarială de 7-8% pe an. Dacă însă presiunea politică și cea socială persistă, există riscul ca economia să nu mai poată ține pasul cu aceste majorări și să fim martorii unui tăvălug de creștere a inflației, a cursului de schimb și a dobânzilor. „Noi luăm în calcul inflația. Dar dacă inflația de prognoză e 3,5% și cea reală e 5%, evident că nu putem bugeta totul,” spune Dragoș Damian, director general la Terapia Ranbaxy.

Partea pozitivă a creșterii consumului este că firmele pot să-și sporească vânzările și, eventual, să reinvestească profitul în tehnologie pentru a fi mai puțin dependente de forța de muncă umană. Practic, veniturile suplimentare generate de majorarea prețului de vânzare sau de creșterea vânzărilor sunt anihilate de creșterile salariale indirecte impuse de guvern prin mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat și de creșterea costurilor de producție cauzată de inflație.

Cum era de așteptat, producția internă nu s-a putut adapta în timp real șocului generat de majorarea salariilor și de creșterea rapidă a consumului, ceea ce a dus la dezechilibre macroeconomice precum deficit bugetar, deficit comercial, inflație și deprecierea leului. Investițiile publice și fondurile europene ar putea compensa aceste dezechilibre și inflația, însă e greu de crezut că ele vor lua avânt în contextul politic actual. „Din păcate, România va intra într-o spirală inflaționistă care nu poate fi vindecată decât prin scăderea brutală a creșterii economice și implicit a nivelului de trai al populației și a profitabilității firmelor românești,” este de părere analistul economic Dragoș Cabat.

Era de așteptat să avem inflație având în vedere creșterile de salarii din sectorul de stat de anul trecut și liberalizările la care am asistat. Ciclic vorbind însă, în prima parte a acestui an am văzut impactul măsurilor luate anii trecuți, cum ar fi modificările consistente de TVA. De aceea analiștii și oamenii de afaceri se așteaptă la o scădere a inflației sub 4% către sfârșitul anului.

Teoretic, nivelul actual al ROBOR la 3 luni, de 2,5%, este suficient de ridicat pentru a micșora creditarea în ron și a scădea consumul. „Încă nu suntem în zona unor dezechilibre majore, iar această frână indusă de creșterea dobânzilor se poate dovedi oportună în a tempera avântul creditării,” spune Tudorescu. Efectele ei se vor vedea, însă, de-abia în următoarele șase-nouă luni, când am putea reveni către ritmuri sustenabile de creștere.

Preventiv, companiile ar trebui să-și creeze scenarii de risc în care să vadă cum ar reacționa financiar în cazul în care ROBOR ar crește la 3% sau chiar 4%. Simulările BNR arată că, la peste 4%, multe dintre firmele românești ar avea dificultăți în rambursarea datoriilor bancare.