Cum se trăia în Sibiu, capitala Transilvaniei, în anul Unirii: servitorii nu aveau voie să meargă în centru în zilele de sărbătoare, alimentele se dădeau pe cartelă, iar vânzătorii care vindeau prea scump făceau închisoare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Servitorii nu aveau voie să circule în zilele de sărbătoare în Piaţa Mare, pe Promenada Bretter şi pe Calea Cisnădiei. Sunt în continuare interzise în public discuţiile în grupuri de mai mult de 3 persoane, sub pretextul împiedicării circulaţiei. S-au stabilit amenzi mari pentru cei care nu îşi curăţau trotuarul din faţa casei de zăpadă şi gheaţă. Trebuia să o facă de minim două ori pe zi. Restaurantele şi cafenelele se închideau seara la ora 21, iar berea este singura băutură alcoolică admisă. Se distribuia făina, untura, slănina, zahărul cartofii, săpunul și inclusiv pantofii pe cartelă.

Din 19 septembrie, comerţul cu porumb a fost interzis, iar calitatea făinii era tot mai proastă. Făina de pâine era probabil amestecată cu castane sălbatice sau tărâţe, scrie un ziar german al vremii. Primăria a decis să mai facă un nou împrumut: 3 milioane de coroane pentru aprovizionarea cu alimente.

Acesta era Sibiul anului 1918, înaintea unirii cu România, relatează Turnul Sfatului.

Sibiul a avut un rol important şi în pregătirea Unirii din 1918, iar imediat după proclamarea unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, Sibiul devine din nou capitala provinciei (după ce a mai fost în perioada 1692-1791 și 1849-1865) până la sfârşitul anului 1919, aici avându-şi sediul atât Consiliul Dirigent (Guvernul Transilvaniei), cât şi Marele Sfat (Parlamentul Transilvaniei).