Chile va rămâne fără gheţari care ar putea atenua o nouă megasecetă până la sfârşitul secolului

Gheţarii, ultima linie de apărare a Republicii Chile împotriva secetelor recurente, vor contribui până în 2100 cu numai jumătate din apa pe care o furnizează în prezent, pierzându-şi astfel capacitatea de atenuare dacă ţara va suferi o altă megasecetă precum cea care durează de 15 ani, potrivit unui studiu publicat marţi şi citat de agenția de știri EFE, informație preluată de Agerpres.

„Creşterea temperaturilor proiectată pentru acest secol va face ca gheţarii să piardă mai multă masă decât câştigă. Cu alte cuvinte, se vor retrage constant pe parcursul secolului”, a explicat pentru EFE Alvaro Ayala de la Institutul Federal Elveţian pentru Cercetarea Pădurilor, Zăpezii şi Peisajului (WSL).

Acest centru, Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie din Austria (ISTA), şi Centrul pentru Studii Avansate în Zonele Aride din Chile, au ajuns la concluzia că, dacă o secetă precum cea actuală va afecta ţara în 2100, marii gheţari din sudul Anzilor, centrul Chile şi din Argentina vor putea contribui doar cu jumătate din apa pe care o furnizează în prezent, pierzând între 50 şi 80% din volumul lor actual.

Situaţia gheţarilor mai mici, care nu sunt incluşi în acest studiu, va fi probabil şi mai gravă, iar aceştia vor fi dispărut complet.

Chiar şi fără a lua în considerare modul în care va evolua consumul de apă, înjumătăţirea aportului de apă din partea gheţarilor va fi o problemă suplimentară semnificativă, avertizează Ayala.

Acest inginer civil chilian explică faptul că studiul, publicat în revista „Communications Earth & Environment”, porneşte de la întrebarea ce s-ar întâmpla dacă o megasecetă precum cea actuală ar afecta aceeaşi zonă la sfârşitul secolului, când gheţarii vor fi mult mai mici.

Ultima rezervă

„Am constatat că aportul hidric al gheţarilor în timpul verii va fi de aproximativ jumătate din cel din ultimii ani”, avertizează acest expert în hidrologie.

Ayala subliniază că, odată consumată ce apa provenită din ninsorile de iarnă, precum şi apa stocată în subteran, „gheţarii sunt ca o ultimă rezervă a naturii”, a cărei contribuţie este deosebit de vizibilă la sfârşitul verii, când debitul râurilor de munte este deja la minimum.

Expertul indică faptul că actuala megasecetă din Chile „a venit ca o surpriză” într-o ţară cu episoade periodice, dar mai scurte, de deficit de apă.

Această situaţie a fost agravată de faptul că nu a existat aproape nicio schimbare în felul de utilizare a apei şi deoarece nu există politici suficiente pentru economisirea sau gestionarea consumului.

Francesca Pellicciotti, inginer de mediu, subliniază într-o declaraţie a ISTA că climatologii şi-au dat seama de severitatea actualei perioade de secetă abia în 2015.

„Megaseceta chiliană nu a fost niciodată prognozată în niciun model climatic”, notează ea în articol, în care se întreabă totodată dacă oamenii sunt pregătiţi pentru viitoare dezastre climatice.

Ayala reaminteşte că studiile circulă de ani de zile despre o deşertificare progresivă de la nord la sud în Chile.

Mai mult, studiul megasecetei din Chile, cu coautor precum chilianul Eduardo Munoz-Castro, dar şi alţi cercetători din Chile, Austria şi Elveţia, a servit drept punct de plecare pentru analizarea în Europa acestui fenomen încă insuficient studiat.

Deşi Ayala subliniază că nu se poate spune cu certitudine că Alpii vor ajunge să semene cu cei mai arizi munţi din sudul Europei, el indică totuşi că există proiecţii de scădere a precipitaţiilor şi creştere a temperaturilor care indică faptul că lucrurile se îndreaptă în această direcţie.