Cercetătorii analizează o bucată de gheață veche de 1,5 milioane de ani pentru indicii despre schimbările climatice

Un miez de gheață care ar putea avea peste 1,5 milioane de ani a ajuns în Regatul Unit, unde oamenii de știință îl vor topi pentru a descifra informații esențiale despre climatul Terrei.

Cilindrul sticlos – considerat cea mai veche gheață de pe planetă – a fost forat din străfundurile calotei glaciare antarctice. Înghețate în interiorul său se află mii de ani de date noi care, potrivit cercetătorilor, ar putea „revoluționa” cunoștințele noastre despre schimbările climatice.

BBC News a intrat în camera frigorifică de -23°C a British Antarctic Survey din Cambridge pentru a vedea cutiile prețioase de gheață.
„Aceasta este o perioadă complet necunoscută din istoria Pământului”, spune dr. Liz Thomas, șefa cercetării pe miezuri de gheață.

Lumini roșii de avertizare pâlpâie deasupra ușii, iar în interior există o trapă de urgență care duce spre un tunel, în caz că ceva nu merge bine. Regulile impun accesul pentru maximum 15 minute, cu salopete groase, cizme, căciuli și mănuși. Obiectivul camerei a înghețat, iar părul a început să trosnească înghețat.

Pe un blat de lucru, lângă cutiile cu miezuri, dr. Thomas arată către cele mai vechi mostre – care ar putea avea 1,5 milioane de ani. Sunt atât de clare, încât îți poți vedea mâna prin ele.

Timp de șapte săptămâni, echipa va topi lent gheața, eliberând praf antic, cenușă vulcanică și chiar alge marine microscopice (numite diatomee), prinse în apă în momentul înghețului. Aceste materiale pot dezvălui modele de vânt, temperaturi și niveluri ale mării din urmă cu peste un milion de ani.

Lichidul va fi condus prin tuburi spre un laborator alăturat – unul dintre puținele locuri din lume capabile să facă astfel de analize – unde va fi analizat cu un spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICPMS), pentru a identifica peste 20 de elemente și metale rare: săruri marine, urme de erupții vulcanice și chiar „amprente” ale oceanului.

Extragerea miezurilor din Antarctica, în apropierea bazei Concordia, a fost un efort internațional de proporții, care a costat milioane. Gheața a fost tăiată în blocuri de câte 1 metru și transportată cu vaporul și apoi cu o dubă frigorifică până la Cambridge.

Inginerul James Veale, implicat în foraj, povestește: „Să țin în mâinile mele, cu grijă, o secțiune din cea mai veche gheață de pe Pământ – a fost un sentiment incredibil”.

Două instituții din Germania și Elveția au primit și ele secțiuni ale miezului de 2,8 km lungime.

Echipele de cercetători ar putea găsi dovezi ale unei perioade de acum peste 800.000 de ani, când concentrațiile de CO₂ ar fi putut fi la fel de ridicate sau chiar mai mari decât cele din prezent, spune dr. Thomas. Acest lucru ar putea oferi indicii despre cum ar putea evolua planeta în fața acumulării rapide de gaze cu efect de seră.

„Sistemul climatic al Terrei a trecut prin multe schimbări. Avem nevoie să înțelegem aceste procese și puncte critice trecute ca să înțelegem mai bine ce ne așteaptă”, adaugă ea.

Diferența față de epocile anterioare cu concentrații mari de gaze este că acum omul este responsabil pentru această creștere accelerată, în doar 150 de ani. Ne aflăm astfel într-un teritoriu necunoscut, dar înregistrările din gheață ar putea oferi repere.

Printre obiectivele majore se numără înțelegerea tranziției Mid-Pleistocene, petrecută acum 800.000–1.2 milioane de ani, când ciclurile glaciare s-au schimbat: de la o perioadă de 41.000 de ani între glaciațiuni, s-a trecut brusc la cicluri de 100.000 de ani. Cauza acestui fenomen rămâne unul dintre cele „mai captivante mistere ale științei climatice”.

Miezurile ar putea conține și dovezi ale unor epoci în care nivelul mărilor era mult mai ridicat, iar calotele antarctice mult mai mici. Prezența prafului în gheață va ajuta la înțelegerea felului în care calotele s-au topit și au contribuit la creșterea nivelului mării – o temă extrem de actuală în secolul XXI.