G4Media.ro

Cele mai mari universităţi din ţară intră în grevă japoneză. Protest faţă…

Cele mai mari universităţi din ţară intră în grevă japoneză. Protest faţă de Ministerul Educaţiei

Studenţii celor mai mari patru universităţi din România (Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara) au anunţat că declanşează greva japoneză, în semn de protest faţă de decizia Ministerului Educaţiei de a scădea cifrele de şcolarizare pentru anul universitar 2018-2019.

Senatul Universității din București a votat miercuri în unanimitate o declarație de poziție referitoare la decizia Ministerului Educației şi susținerea inițiativei comunității universitare a UB de a intra în grevă japoneză, începând de joi, 19 aprilie 2018, potrivit unui comunicat de presă.

De asemenea, studenții Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, reprezentați de colegii lor din structurile de conducere și asociațiile studențești din cadrul UAIC, intră în grevă japoneză timp de două zile începând cu data de 19.04.2018 şi solicită Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN) reanalizarea alocării locurilor bugetate pentru anul universitar 2018-2019, arată un comunicat al Ligii Studenţilor.

La Cluj, zeci de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) au organizat un flash-mob, în timpul căruia şi-au pus pe braţe banderole albe, semn al grevei japoneze declanşate, scrie Agerpres. Studenţii de la Universitatea de Vest Timişoara au anunţat că declanşează şi ei greva japoneză.

Foto: Liga Studenţilor Iaşi

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

1 comentariu

  1. Educatia universitara in Romania a decazut in ultimii ani. Din pacate, mentalitatea bizantina (autocrata si bazileica) se regaseste si in mediul academic. Putini mai sunt cei care intr-adevar merita sa fie numiti „profesori” sau „studenti” (poate in jur de 1/3). In plus, se recomanda reducerea nr. de locuri dar mai ales trierea studentilor… De ce?

    1/ Acceptarea la nivel BA, MA sau PhD fara vreo forma scrisa sau orala/interviu. Ceea ce inseamna ca toti cei cu note mari la liceu, fie ca sunt din mediul rural sau oras, pot intra la universitate. Consecinta este scaderea nivelului de predare, a mediocritatii studentilor si a blazarii profilor.

    Unul de la tara nu se compara cu un altul de la un liceu teoretic urban cu greutate. Un „7” in oras face cat un „10” la tara. Si astfel, cel de la tara intra la buget, pe baza dosarului si a mediei liceale, iar cel de la oras trebuie sa plateasca taxa. Profii, saracii, o iau razna cand vad nulitatile din grupele existente. Cca 2/3 din studenti sunt nuli adica nu au pregatirea necesara de a face fata la nivel universitar.

    2/ Clicile sau castele pe verticala si orizontal existente; daca nu apartii vreunui grup, cu un profesor-„guru” in centru, ramaii pe dinafara si devii un „paria academic”. Astfel, esti tolerat INSA nu faci parte din „structurile paralele si perpendiculare” din facultate.

    Mai mult, studentul devine un „iobag academic” care face o parte din munca profului conducator (de licenta, masterat sau doctorat). FIe ca traduci sau citesti si scrii referate, proful conducator preia cele scrise sau traduse, pune semnatura sa si le publica in numele lui. Mai mult, unii profesori, spre ex. de la FEAA, procedeaza la proiecte de cercetare, marketing, etc. prin intermediul studentilor, acestia din urma primesc o nota iar profii fac analize bazate pe munca studentilor „in teren” si obtin bani colaborand cu cei interesati de asemenea analize. „Follow the money”.

    3/ Exista multe si diverse abuzuri academice. De la interzicerea studentilor non-FEEA (care pot avea acces doar pe baza unei cereri care poate fi aprobata de decan/pro-decan) la infrastructura facultatii pana la calcarea drepturilor studentilor chiar daca se ajunge la Comisia de Etica a Universitatii. Sunt, astfel, facultati stat in stat precum cea de mai sus, care fac ce vor. Se pretind „particulare” caci taxeaza studentii insa facultatea ramane parte integranta a Universitatii dar este „stat in stat”. Nimeni nu poate schimba ceva, de fapt nu se doreste asa ceva. Toti se acopera unii pe altii.

    4/ Mentalitatea unor profi ramane toxica. Exista foarte multe „fosile academice” cu pretentii universitare. Spre ex. la Filosofie si Stiinte Politice diversi profi intretin o atmosfera de „iobagie academica” iar altii predau dupa carti din anii 1960 (despre cum se structureaza o teza de doctorat).

    Studentul nu are dreptul sa contrazica profesorul chiar daca acestuia din urma i se aduce diverse argumente, cazuistica, etc. Profesorul ramane un autocrat universitar. In plus, se practica si intimidarea voalata cu fraze de genul „Poate veti avea nevoie de mai mult timp necesar pentru terminarea tezei…si va putem ajuta”.

    Nu exista infrastructura si logistica proprie/adecvata de cercetare. Totul se recicleaza, de unde si frecventa plagiatelor. Fosti profi de marxism-leninism sau dialectica predau acum bine mersi relatii internationale, studii europene, etc. Si detin un gen de monopol pe o anumita „felie de „cunoastere” „. Chiar daca acest know-how este incomplet, perimat, foarte mult teoretizat, departe de realitate, etc.

    5/ Lipsa de comunicare si structura dintre administratie si profi. Cum era in anii 2000 la SNSPA. Cei din adiminstratie erau anuntati in ultimul moment sau nu stiau de diversele modificari aduse de profi. Mai mult, acestia din urma, la mijlocul semestrului, aduceau alti profesori „sateliti” care incepeau sa predea un curs de la inceput. In mijlocul semestrului! „Show me the money”!

    Atmosfera de tit-for-tat in cadrul SNSPA, caracterizata drept un „cuib de viespi”. Exista o profesoara cu o retorica bombastica, plina de fitze si orgolii academice, insa citita si comunicativa. Sotul sau, fost decan, plina de fitze si el, educat insa grobian in comportament. Infinge cutite in spate dar „is all smiles”. Curat bizantinism academic. Actualul, decan, un cunoscator al diverselor realitati paralele, manipuleaza la greu si dezinformeaza. S-a vazut si la TV.

    6/ Lipsa unei infrastructuri academice adecvate. Totul se recicleaza. Aceleasi idei sunt preluate de la unul la altul si astfel se scriu lucrari, referate si carti. Chiar daca diversele universitati din Romania au devenit „twin universities” cu surorile lor europene. In plus, lipsa de carti recente, a profilor practicanti nu numai teoreticieni , iobagia academica, blazarea, intr-un cuvant, intreaga structura academica sufera. Nu degeaba este o rusine sa faci doctoratul in Romania caci se stie ca se plagiaza. Cazurile de tip Ponta, Oprea, etc.

    Insa, exista cu siguranta si exceptii de la regula.

    Spre ex., Adrian Cioroianu si-a facut doctoratul in Canada despre Ceausescu. Nu in Romania. Unii politicieni, oameni cu stare, de afaceri, etc. aleg sa-si trimita odraslele in strainatate mai ales pt masterat sau doctorat. De ce? Din motivele enumerate mai sus, cel putin. Multe sunt cazurile unor actuali decidenti care au studiat post-universitar la diverse universitati occidentale. De ce nu in RO?

    In pofida aspectelor in marea lor parte negative, exista si „oaze” intra-universitare cu profi si studenti minunati. Insa acestea sunt putine comparativ cu restul structurii unviersitare si care trebuie sa lupte din rasputeri pt a functiona la „parametri normali” academici. In cele din urma acestea oaze raman marginalizate. Ca si in sistemul medical.

    Inainte de 89 exista admiterea la facultate. Foarte buna deoarece tria din start calitatea studentilor. Nivelul de predare era din start ridicat. Putinii care terminau erau pregatiti. Intr-adevar existau emotii uriase si unii ratau admiterea din cauza stresului. Insa, per total, calitatea absolventilor era ridicata. Chiar daca locurile de munca nu erau pe masura. Si nici infrastructura academica.

    Inca din anii 2000 se vorbea despre „Fordismul universitar”. Cohorte numeroase de studenti intra la facultate iar nivelul invatamenului scade.

    Cel putin in occident admiterea se face pe baza unui eseu, test de limba. Astfel, eseul reprezinta proba de foc pe baza careia comisia isi da seama de potentialului viitorului student. Daca exista, daca nu „vaya con Dios”.

    In RO admiterea se face pe baza dosarului. Nimic mai stupid. Astfel, cei din mediul rural cu 10 supraclaseaza pe unul de la oras care munceste din greu pentru un 7-8. Iar profii universitari se plang de mediocritatea studentilor, insa au salarii de mii euro pe luna.

    Se doreste reducerea locurilor la universitati? Foarte bine. Si e nevoie si de o forma de triere a celor intrati.

    Pana la urma, in centrele universitare traditionale precum cele trei din Romania, Iasi, Bucuresti si Cluj, „industria academica” ramane producatoare de profit in acelasi timp cu hiper-inflatia de absolventi de economie, drept, teologie.

    In Romania, din pacate nu exista facultati de elita. Nu exista o infrastructura de cercetare si dezvoltare (R&D) precum, spre exemplu, in Germania unde in anul 2007 guvernul federal a varsat cca 1.8 miliarde euro la 10-15 universitati de elita. E si normal ca Germania sa aiba numeroase avantaje competitive. Mai mult, Germania a alocat miliarde bune pentru pregatirea in domeniul lb. germane a refugitilor/imigrantilor.

    Din pacate, in Romania, mentalitatea bizantina (autocrata si bazileica) se regaseste si in mediul academic nu numai in politica, mediul de afaceri si social. Putini mai sunt cei care intr-adevar merita sa fie numiti „profesori” sau „studenti”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.