Biblia comentată din secolul XV şi gramatica lui Manuzio de la Sighişoara, despre care se spune că erau cele mai scumpe tipărituri din acea epocă, vor fi restaurate printr-un proiect european

Cele mai vechi şi mai importante cărţi vechi aflate în colecţia specială a Bibliotecii „Zaharia Boiu” din Sighişoara, între care se regăseşte Biblia comentată din secolul XV şi gramatica lui Aldo Manuzio din secolul al XVI-lea, despre care se spune că erau cele mai scumpe tipărituri din acea epocă, vor fi evaluate şi vor fi restaurate în cadrul unui proiect european, care urmăreşte recuperarea poveştilor din trecut, transmite Agerpres.

„În cadrul proiectului ‘Restory – Recuperarea pentru viitor a poveştilor din trecut: o abordare sinergică a moştenirii textuale şi orale a comunităţilor mici’, încerc, poate chiar săptămâna viitoare, să revin la Sighişoara însoţit de un restaurator profesionist, care vine de la Muzeul Unirii din Alba Iulia, să facem o evaluare a celor mai importante monumente librare, a celor mai importante cărţi vechi, care au nevoie de o intervenţie stringentă în vederea prezervării şi restaurării. Una dintre ţintele prioritare ar fi tocmai ediţia în patru volume mari a Bibliei comentate. E o tipăritură extrem de rară, de la sfârşitul secolului al XV-lea care, după părerea mea, pe baza unor argumente ştiinţifice, pare să provină din biblioteca Conventului Dominican din Sighişoara. O ediţie în patru volume, în trei volume în momentul de faţă, aici, care este într-o stare destul de proastă de păstrare şi care ar avea nevoie de o restaurare profesionistă”, a declarat, pentru AGERPRES, conferenţiar doctor Adinel Ciprian Dincă, coordonatorul proiectului şi cadru didactic la Departamentul de Istorie Medievală, Premodernă şi Istoria Artei a Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB).

Proiectul „Restory – Recuperarea pentru viitor a poveştilor din trecut: o abordare sinergică a moştenirii textuale şi orale a comunităţilor mici” a fost accesat de UBB şi implementat în 12 ţări europene şi urmăreşte revitalizarea unor tradiţii prin iniţiative antreprenoriale.

În cadrul cercetării efectuate la Biblioteca „Zaharia Boiu” din Sighişoara, Adinel Ciprian Dincă a descoperit şi două cărţi de gramatică ale lui Aldo Manuzio (Aldus Manutius în latină), care a fost un editor, gramatician şi umanist italian, considerat unul dintre cei mai importanţi editori din toate timpurile, cel căruia îi este atribuită şi introducerea tiparului cursiv sau italic.

„Mai vedem două cărţi de gramatică de la începutul secolului al XVI-lea, două cărţi de gramatică foarte moderne, foarte scumpe, ale acelui moment, tipărite la Veneţia de Aldo Manuzio. Sunt două exemplare aproape identice, erau printre tipăriturile din secolul al XVI-lea şi reprezentau unele din cele mai scumpe cărţi care puteau fi cumpărate în acel moment. Biblioteca locală avea cel puţin două exemplare. Cărţile şcolare reprezintă realităţi în toată lumea, în toată Europa, din motive foarte simple: erau cărţi de utilitate frecventă, intrau pe mâna unor copii care le distrugeau. Faptul că noi avem astfel de cărţi păstrate arată o forţă deosebită a bibliotecii şcolare a acelor vremuri. Sunt două cărţi de inspiraţie umanistă, erau nişte cărţi de învăţare a limbii latine – apropo de discuţiile recente privind eliminarea limbii latine din curricumul-ul actual”, a precizat Dincă.

Potrivit profesorului, aceste lucrări se presupune că fac parte din fosta bibliotecă a Conventului Dominican din Sighişoara, despre care există date că deţinea o colecţie impresionantă.

„Conventul Dominican din Sighişoara era un excepţional facilitator cultural, din punctul meu de vedere. În cadrul Conventului Dominican îşi găseau refugiul, mai ales într-o fază mai târzie a vieţii, numeroşi oameni, numeroşi bărbaţi cu educaţie universitară, foşti preoţi parohi. Aici funcţiona o bibliotecă pe care o putem intui ca fiind destul de extinsă, care beneficia de donaţii testamentare, de exemplu una din 1502. Avem un inel metalic cu un lanţ, care avea rolul de a lega volumul de un pupitru. Erau nişte cărţi înălţuite, aşa-numitele libri catenati, care aveau rolul de a asigura păstrarea cărţilor în spaţiul care era desemnat. Asta este o dovadă directă materială a existenţei unei biblioteci cu acces public. Ştim şi din alte surse, referitoare la Braşov, despre modul de funcţionare a acestor biblioteci dominicane, destinate cel puţin clerului local, dar şi tuturor celor care erau capabili să scrie şi să citească din acea epocă”, a afirmat Adinel Dincă.

„În cadrul proiectului, încercăm să facem chiar şi o restaurare a acestor volume aflate într-o stare avansată de deteriorare (…). Din păcate, pe parcursul timpului, această bibliotecă dominicană s-a pierdut, s-a risipit, probabil urme ale volumelor respective mai sunt acum în custodia parohiilor luterane, dar se păstrează indirect şi sub forma unor fragmente reciclate pe foi de pergament. Sunt zeci de astfel de piese în cadrul bibliotecii oraşului Sighişoara. Şi prin studierea acestor urme reciclate, refolosite, de coli de pergament, utilizate ca învelitori ale unor cărţi mai recente, putem practic să facem o reconstituire virtuală a conţinutului educaţional intelectual sighişorean de dinainte de reformă”, a mai precizat coordonatorul proiectului „Restory.

În cadrul cercetării unor documente vechi, conferenţiarul a mai descoperit ceva inedit: că Sighişoara avea un festival încă din anul 1579.

„În socotelile oraşului din 1579 aflăm pentru prima dată despre existenţa unor reprezentaţii de artă organizate de studenţi sau elevi, urmând exemplul unor reprezentanţii similare ale elevilor din Braşov din 1542 – probabil cel mai îndepărtat antecesor al festivalului medieval ca act al reprezentărilor din Sighişoara 1579”, a susţinut Adinel Ciprian Dincă.

Deşi cartea veche românească din această bibliotecă este redusă ca număr, volumele deţinute au o adevărată valoare istorică: „Cântece câmpeneşti cu glasuri româneşti”, „Acatist”, tipărit la Râmnic în 1784, un „Acatist” apărut la Blaj, în 1791, un „Catavasier” apărut la Râmnic în 1750, un „Catehism” tipărit la Sâmbăta Mare în anul 1726, „Bucoavna” lui Petru Pavel Aron apărută la Blaj în 1759 şi „Gramatica Românească” editată de Radu Tempea, apărută la Sibiu în 1797.

Colecţia de cărţi rare găzduită la secţia documentară a Bibliotecii municipale a luat naştere în anul 1684 şi include volume vechi şi importante, peste 30.000 titluri, cea mai veche carte datând din anul 1474. Colecţia are caracter enciclopedic şi deţine lucrări de medicină, teologie, istorie, geografie, literatură şi o arhivă valoroasă de ziare vechi.

Această colecţie de cărţi şi documente vechi este destinată exclusiv cercetătorilor, publicul larg neavând acces.

Biblioteca păstrează în secţia ei documentară un vechi şi valoros fond de carte care provine din vechea bibliotecă a Liceului „Georg Daniel Deutsch” din localitate. Înfiinţată iniţial ca bibliotecă la îndemâna cadrelor didactice şi a elevilor gimnaziului sighişorean, colecţia a luat naştere la data de 16 septembrie 1684, din iniţiativa rectorului de atunci, Martin Kelpius sau Kelp.

Biblioteca Municipală „Zaharia Boiu” din Sighişoara, sub forma ei actuală, a luat fiinţă în anul 1968, având ca nucleu colecţia din anul 1684, a lui Martin Kelpius, iar între rarităţi putem reaminti nouă incunabule, printre care „Papa Pius al II-lea” şi „Elemente” a lui Euclid.

„Această colecţie a constituit nucleul bibliotecii moderne, care s-a îmbogăţit treptat de-a lungul timpului, acum alcătuind cea mai valoroasă secţie din cadrul acesteia. Prin vechimea şi raritatea lor, exemplarele reprezintă veritabile izvoare de cercetare istorică. Printre cele mai valoroase dintre acestea se numără nouă incunabule din secolul al XV-lea, precum şi şase calendare tipărite în anul 1486. Un alt moment important pentru bibliotecă este sfârşitul secolului al XVIII-lea, când începe procesul de reorganizare, catalogare şi aranjare după format a cărţilor. Aceste acţiuni au avut la bază iniţiativa rectorilor Georg Muller şi Martin Schuster, care au acordat o atenţie specială bibliotecii. În anul 1836 exista deja un fond de peste 600 de florini, destinat achiziţionării de cărţi. Pe lângă secţia de carte veche, Biblioteca ‘Zaharia Boiu’ are două secţii distincte: secţia pentru adulţi şi secţia pentru copii, fiecare având sală proprie de lectură. Din anul 1968, cele două secţii îşi au sediul în clădirea care se află în centrul oraşului, pe str. Hermann Oberth nr. 22. Aici se află 13  încăperi din care 7 sunt depozite. În aceste încăperi există un fond de carte de peste 120.000 de  volume”, se menţionează pe site-ul Bibliotecii Municipale „Zaharia Boiu”.

În 1968, fondul de carte deosebit de valoros al secţiei documentare a bibliotecii a fost mutat din clădirea gimnaziului, la etajul superior al clădirii situate în Piaţa Cetăţii, unde i-au fost atribuite patru încăperi spaţioase, dintre care una serveşte ca sală de lectură.