„Au trăit sub un nor al fricii”: o istorie secretă a persoanelor gay din armata Statelor Unite

Comedia-dramă Boots, noul serial Netflix, aduce în prim-plan povestea unui adolescent gay care se înrolează în Corpul Pușcașilor Marini. Cu umor și vitalitate, producția explorează realitatea adesea ascunsă a recruților gay din armata americană – o lume definită, timp de secole, de două cuvinte: serviciu și secret, conform BBC.

Friedrich Wilhelm von Steuben, consilier de încredere al lui George Washington și considerat „părintele armatei americane moderne”, este descris de numeroși istorici drept gay, însă, asemenea multor militari care i-au urmat, nu a recunoscut niciodată public acest lucru. Timp de decenii, persoanele homosexuale au fost pedepsite și eliberate forțat din serviciul militar, iar chiar și în 1994, când s-a introdus politica “Don’t Ask, Don’t Tell” (nu întreba, nu spune), homosexualitatea rămânea un subiect interzis: membrii forțelor armate puteau servi doar dacă își ascundeau orientarea sexuală.

Abia în 2011, odată cu abrogarea acestei politici, persoanele LGB au fost acceptate oficial în armată. Iar în iunie 2024, președintele Joe Biden a semnat o amnistie generală pentru miile de veterani condamnați în baza articolului 125 din Codul Uniform al Justiției Militare (UCMJ), o lege controversată din 1951, abrogată abia în 2013, care interzicea „actele carnal-contrare naturii” între persoane de același sex. „Mulți foști militari au fost condamnați doar pentru că au fost ei înșiși”, a recunoscut Biden.

Istoricul cultural dr. Nathaniel Frank explică faptul că „șantajul era o vulnerabilitate constantă pentru militarii LGB”, deoarece orice relație ascunsă putea deveni o armă împotriva lor. Autor al volumului Unfriendly Fire: How the Gay Ban Undermines the Military and Weakens America (2009), Frank subliniază că un militar care trăia în secret „își risca salariul, pensia și întreaga carieră” dacă era demascat. „Unii ajungeau chiar și în închisorile militare doar pentru că aveau relații intime cu persoane de același sex”, adaugă el.

Politica „Don’t Ask, Don’t Tell”, introdusă de președintele Bill Clinton, ar fi trebuit să pună capăt „vânătorilor de vrăjitoare” din armată. În realitate, a avut efectul opus. „Prin aducerea subiectului în mijlocul unui război cultural național, numărul concedierilor din motive de orientare sexuală a crescut, nu a scăzut”, spune Frank. „Deși oficial nu aveai voie să întrebi dacă cineva e gay, regula era încălcată constant.”

Serialul Boots aduce un omagiu curajului și rezilienței acelor soldați care au ales să-și ascundă o parte esențială a identității pentru a putea servi. Creat de Andy Parker, cel care a semnat și adaptarea Netflix a seriei LGBT clasice Tales of the City, serialul este inspirat din volumul autobiografic al lui Greg Cope White – The Pink Marine (2016).

White descrie armata drept „marele egalizator”: „Îți rad capul, îți dau o uniformă de camuflaj, o armă și îți spun că sunteți toți la fel.” Totuși, pentru militarii LGBTQ+, egalitatea a fost adesea doar o iluzie.

Personajul principal, Cameron, interpretat de Miles Heizer, este un adolescent gay care se înrolează pentru a-și găsi locul într-o lume masculină ce îl respinge. Povestea sa, plasată în 1990, cu puțin timp înainte de adoptarea politicii „Don’t Ask, Don’t Tell”, explorează frica, rușinea și curajul de a fi diferit într-un sistem ce cere uniformitate totală.

„Personajul principal are un secret care îl poate distruge, dar fiecare dintre cei din jurul său ascunde ceva și acest lucru mi s-a părut fascinant de explorat”, explică Parker.

Deși nu lipsesc tensiunile homoerotice și accentele de absurd, serialul ilustrează o realitate istorică dureroasă. „Unii dintre foștii pușcași marini care au lucrat ca consultanți nu sunt gay, dar au considerat aceste politici la fel de absurde”, spune Parker.

Pentru Greg Cope White, cel mai greu moment al carierei militare a fost minciuna zilnică: „Armata e locul unde îți poți descoperi sinele autentic. Dar eu nu aveam voie să fiu autentic. Nu mai puteam continua să trăiesc o minciună printre oameni pe care îi respectam profund.”

Astfel, Boots devine mai mult decât o comedie cu accente nostalgice este o reconstituire tandră, dar curajoasă, a unei istorii ascunse, o poveste despre loialitate, rușine, curaj și, mai presus de toate, nevoia umană de a fi văzut și acceptat.