Atelierul ultimului tâmplar din Palermo, devenit punct turistic: „Mulțimi de turiști se opresc și intră. Sunt fascinați de executarea unei munci pe care nu au mai văzut-o niciodată”       

În Italia, se estimează că nu mai sunt decât trei sute de persoane care practică meseria de tâmplar. Giuseppe Vitrano, în vârstă de 54 de ani, este acum singurul rămas în oraș: „Suntem pe cale de dispariție”, spune el, citat de La Repubblica.

La un moment dat, tatăl său îl privise cu sprâncene încruntate, apoi rostise un fel de sentință definitivă: „Trebuie să înveți o meserie”.

Era Sicilia anilor 1990, mai precis Palermo, iar acea afirmație tăie aerul din bucătăria unde familia se adunase pentru prânz.

Masa era acoperită cu mâncare, schițe și creioane. Giuseppe Vitrano avea puțin peste douăzeci de ani.

Acum, la 54 de ani, este ultimul strungar din Palermo. Adică este ultimul supraviețuitor al unui meșteșug care implică prelucrarea lemnului în întregime manual, pe un strung. Ca în multe contexte similare, atelierul era atașat casei. Era un spațiu relativ îngust, de aproximativ cincizeci de metri pătrați, în care erau înghesuite unelte și obiecte care urmau să fie restaurate sau construite de la zero.

Bunicul său, Giuseppe, îl deschisese în 1905, apoi meseria a fost transmisă fiului său, Gioacchino, și apoi lui. De 120 de ani, acel loc nu s-a schimbat niciodată: familia Vitrano este mereu acolo, la numărul 42 din Via Bara all’Olivella.

Nu există un registru oficial în Italia, dar se estimează că nu sunt mai mult de trei sute de tâmplari. Este o profesie care dispare, reflectând o societate care a suferit schimbări profunde de-a lungul timpului.

„Odată, exista un gust mai rafinat pentru frumos. Casele locuitorilor din Palermo și ale italienilor în general erau pline de obiecte din lemn care se remarcau prin aurirea lor. Astăzi, generațiile tinere nu mai sunt atrase de acest gen de lucruri. Predomină mobilierul lăcuit în culori deschise sau închise, și atât”, spune ultimul tâmplar din Palermo.

De ceva timp are însă o mulțime de privitori.

„Atelierul nostru se află la o aruncătură de băț de Teatro Massimo, dar se pare că noi suntem atracția. În fiecare zi, mulțimi de turiști se opresc și intră. Sunt fascinați de executarea unei munci pe care nu au mai văzut-o niciodată, aproape hipnotizați de ritmul gesturilor. (…) Odată, această zonă era plină de artizani, dar acum suntem singurii rămași. Asta înseamnă că avem mult de lucru și trebuie să spun că și rețelele sociale ne-au ajutat să ne creștem vizibilitatea”, explică Giuseppe.

El postează regulat fotografii cu lucrările sale pe pagina de Facebook a atelierului.