Atacul Iranului arată că politica de descurajare a Israelului este grav afectată, acuză criticii lui Netanyahu

Atacul din weekend al Iranului este un semn că politica defensivă cheie de descurajare a Israelului a fost grav afectată de acțiunile guvernului Netanyahu, afirmă liderul opoziției israeliene, analiști și foști oficiali israelieni, scrie The Guardian.

„Acest guvern, acest prim-ministru, au devenit o amenințare existențială pentru Israel. Ei au distrus descurajarea israeliană”, a declarat luni liderul opoziției, Yair Lapid.

Politica de descurajare a Israelului a fost mult timp o obsesie a cercurilor politice și militare ale țării și este considerată un pilon vital al securității sale. Termenul se referă la politicile militare – inclusiv la represaliile la atacurile anterioare și la menținerea capacităților – și la desfășurarea puterii soft și hard pentru a convinge inamicii că orice atac nu merită consecințele.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

„Dușmanii noștri se uită la acest guvern și simt mirosul slăbiciunii”, a declarat Lapid, făcând referire la un citat binecunoscut al premierului israelian, Benjamin Netanyahu.

Atacul Iranului asupra Israelului – blocat de apărarea aeriană a Israelului, ajutată de SUA, Marea Britanie și alți aliați – a fost primul atac asupra Israelului de către un stat străin în peste trei decenii. Alte semne că descurajarea a slăbit includ atacul Hamas din 7 octombrie, conflictul cu Hezbollah la granița de nord a Israelului și tentativele de atac cu drone ale rebelilor Houthis din Yemen.

Scriind în ziarul Ma’ariv în urma atacurilor iraniene, comentatorul Ben Caspit a rezumat starea de spirit a multora dintre criticii interni ai lui Netanyahu – care au citat subminarea descurajării israeliene ca dovadă a faptului că actualul premier nu este potrivit pentru funcție.

„Disuasiunea Israelului, care împiedicase Iranul să îl atace direct, s-a prăbușit”, a scris Caspit. „Cum a spus odată Netanyahu?”, a adăugat el, referindu-se la același citat ca și Lapid: „Când teroarea simte mirosul slăbiciunii, lovește”.

„Iranienii și-au pierdut simțul fricii. Nu mai există proxy-uri, agenți sub acoperire și atacuri teroriste sub acoperire. De acum încolo, este Iranul împotriva Israelului, în văzul tuturor. Descurajarea israeliană, care a făcut ca Iranul să-și înghită mândria de fiecare dată din nou și să nu atace direct Israelul, a fost acum spulberată.”

Postând pe blogul Institutului pentru Studii de Securitate Națională, Tamir Heyman, un fost șef al serviciilor de informații pentru Forțele de Apărare Israeliene, a descris o nouă și dificilă realitate strategică pentru Israel.

„Israelul și Statele Unite nu au reușit să descurajeze Iranul să atace”, a scris el. „Iranul a reușit să facă rău Israelului fără a obliga Statele Unite să atace ca răspuns la cooperarea cu Israelul”.

„Israelul a acționat pentru prima dată ca parte a unei coaliții. Acest lucru este eficient și important, dar limitează libertatea de acțiune ca răspuns”.

Michael Milshtein, de la Centrul Moshe Dayan pentru studii africane și din Orientul Mijlociu, un thinktank israelian, a declarat că, deși descurajarea Israelului a fost redusă, situația este complexă.

„Marele semn de întrebare dramatic a fost 7 octombrie, care nu numai că a fost momentul în care descurajarea de bază a Israelului a fost subminată, dar a fost clar că Hamas – contrar evaluărilor serviciilor de informații israeliene – nu a fost deloc descurajată.”

Dincolo de asta, a spus Milshtein, imaginea disuasiunii israeliene este mai relativă. „Cu Iranul și Hezbollah, întrebarea devine mai complicată. Descurajați de ce? Iranul ar fi putut ataca diverse ambasade. Hezbollah nu este descurajată de un conflict de uzură în curs de desfășurare în nord, dar este descurajată de o escaladare, dar în mare parte din cauza contextului din cadrul Libanului însuși.”

Prin faptul că a precizat că nu va susține un atac ofensiv al Israelului asupra Iranului, administrația Biden a definit clar limitele pe care Israelul se poate baza pentru sprijin extern, similar poziției Marii Britanii și altor aliați.

Alți experți au subliniat faptul că țările arabe care au cooperat cu Israelul în diverse moduri pentru a susține statul evreu în fața atacului iranian din weekend este foarte puțin probabil să ajute în cazul unui atac israelian împotriva Iranului, sugerând fragilitatea chiar și a acestei coaliții.

HA Hellyer, membru asociat senior al grupului de reflecție Royal United Services Institute, a declarat, de asemenea, că ne aflăm în fața unei imagini mai complicate.

„Când Iranul a atacat, a fost un atac masiv coregrafiat”, a spus el, referindu-se la faptul că atacul nu numai că a fost anunțat în avans, dar și că SUA și vecinii au fost avertizați.

„Dacă nu ar fi fost atât de bine coregrafiat, dacă ar fi fost o surpriză totală, cred că ar fi fost eliminate mai puține rachete și altele ar fi pătruns (prin apărarea antiaeriană a Israelului). Și cred că, deși este cu siguranță un clișeu să spui că Israelul este complet îndatorat și dependent de SUA, este de asemenea adevărat că, dacă SUA și alți aliați nu ar fi fost alături de Israel, am fi văzut un rezultat diferit”.

„Faptul că Israelul a trebuit să se bazeze pe o coaliție conține un mesaj: că nu vă puteți imagina că va fi mereu așa”.

„Nu cred că oamenii au înțeles asta cum trebuie până acum. Că, fără sprijinul american, Israelul chiar nu are cum să își mențină paradigma de securitate în modul în care a făcut-o.”