ARTmania: 20 de ani de rock în inima Sibiului / „Nu cred că am evoluat foarte mult ca societate” / Un dialog sincer despre muzică, public, politică, bani și cultură cu Codruța Vulcu, fondatoarea ARTmania (Parteneriat)

Codruța Vulcu, o tânără studentă la Facultatea de Arte din București, organiza în 2006, în Sibiul natal, un festival rock. I-a spus ”ARTmania”, pentru a celebra arta în general, nu doar muzica, iar primii bani puși pentru organizare i-a primit de la bunică. Era una din primele pete de culoare într-un oraș gri, dintr-o Românie la fel de gri.

După aproape 20 de ani, ARTmania aduce în Piața Mare a Sibiului o trupă simbol, precum Dream Theatre, în timp ce orașul din Transilvania și întreaga țară e pictată cu „flagelul gratuității„. O mulțime de evenimente culturale gratuite, finanțate cu bani publici, îmbuibă o societate care nu mai e capabilă să discearnă calitatea.

ARTmania Festival 2025 se desfășoară în acest sfârșit de săptămână, 25-26 iulie, în Piața Mare din Sibiu.

Să o luăm cu începutul: de ce te-ai apucat de ARTmania, în primul rând, și de ce în Sibiu neapărat?

Codruța Vulcu: ARTmania anul acesta sărbătorește a 18-a ediție, dar evenimentul a început acum 20 de ani. Dacă nu ar fi fost perioada COVID, am fi sărbătorit acum a 20-a ediție.

Eu sunt sibiancă și eram încă studentă la București, și-mi doream foarte mult să fac un eveniment înapoi în oraș, în centrul orașului.

Tu erai studentă și ai organizat un festival Rock în Sibiu?

Exact, eram studentă. Terminam Facultatea de arte vizuală din București.
Am plecat din Sibiu și am studiat acolo, în București, și mi-a dorit foarte mult să fac ARTmania, pentru că ARTmania pleacă practic de la mania pentru artă. Pentru că nu e doar despre muzică, sunt și lansări de carte, este dedicat artei în general. Da, muzica joacă un rol esențial

Te-ai gândit acum 20 de ani că vei ajunge la punctul ăsta sau nu aveai planurile așa cum le-a făcut timpul?

Da, cu siguranță n-aveam neapărat un plan foarte clar și o strategie. Eram totuși studentă la arte.

Din ce bani ai făcut prima ediție?

Din nebunie, fără niciun ban. Am împrumutat bani de la bunica.

Mulți?

Nu mulți, erau chiar puțini atunci. Am și spus, ”Buna, te rog frumos să-mi dai și mie niște bani, că am nevoie să fac un festival”. Mi-a dat, dar mi-a zis ”să nu-i zici lui tata!”

”NU CRED CĂ AM EVOLUAT NOI FOARTE MULT CA SOCIETATE”

 

De unde aveai atunci, în România din acele vremuri, fără bani, ideea și relațiile de a face un festival de muzică? Adică noi avem un model atunci, ”vreau să fac ca în Cluj”, de exemplu.

Nu, atunci în perioada respectivă, în 2006, în România, nu se întâmpla prea multe lucruri.

Nici în Sibiu.

În Sibiu, cu atât mai mult. Eram înainte de Capitala Culturală, eram înainte de ca România să intre în Uniunea Europeană. Erau cu totul și cu totul alte vremuri, dar cred că, nu știu, mergeam cu rucsacul și cu cortul la festivalurile europene și doream cumva să facem ceva similar și aici. Am avut suficientă nebunie, încât să mă apuc de asta. Cu siguranță nu a existat un plan structurat.
Acum, când mă uit în spate, încep să mă gândesc, ”doamne, ce om fi avut noi în cap atunci”, dar uite, suntem 20 de ani mai târziu, a ieșit. Cred că am fost foarte multă muncă și pasiune și cred că ce am reușit atunci, cumva, în ziua de astăzi, în același mod. Nu cred că am mai putea face lucrurile așa. Lucrurile s-au schimbat foarte, foarte mult și piața evoluat foarte, foarte mult.

Merită? Merită psihic, merită fizic, merită financiar?

Cu siguranță…

Sau este vorba de o mândrie foarte multă care te împinge de la spate?
Nu știu dacă este mândrie. Dacă vii din zona artei și vii mai ales din perioada în care în România nu se întâmplau prea multe lucruri și ești super pasionat de muzică…

Da, dar au trecut 20 de atunci, sigur nu mai ai energia de atunci.

Da, sigur nu mai ai energia de atunci, dar în continuare în România nu se întâmplă neapărat foarte multe lucruri în zona asta de muzică, de chitară, de muzică progresivă, de muzică, cum să spun, într-o zonă mai calitativă.

În România s-a dezvoltat foarte mult zona de entertainment, ceea ce e un lucru bun.

Gratis.

Asta e o zonă, da, dar sunt și festivaluri foarte mari, cum e Untold, este un festival foarte mare, un festival renumit, dar e un festival care are o componență foarte mare de entertainment, pe când festivalurile mai ”nișate”, cum spre exemplu suntem noi pe rock progresiv sau este Jazz in the Park, pe jazz,  sunt festivaluri ușor de nișă, care se adresează mai degrabă unui public ascultător de muzică, pasionat de muzică și unui public dintr-o zonă mai degrabă culturală, decât în într-o zonă de main-stream.

Aici nu cred că am evoluat noi foarte mult ca societate. Mi-ar plăcea mult ca odată cu zona de entertainment să crească în paralel și zona asta care are o adresabilitate mai degrabă pe zona culturală, pentru că ține de educație.

Ți se pare că publicul a evoluat ca număr, dar și calitativ sau nu?

Cred că am avut întotdeauna, și acum cred că avem ceva mai mulți oameni, care ascultă mult mai multă muzică, pentru că accesul la muzică este e mult mai facil.

În perioada respectivă, îmi aduc aminte când eram studentă la București, am avut norocul că stăteam în gazdă chiar lângă Cișmigiu, lângă Radio România.
Iar antena de la Radio România ecrana practic orice alt post comercial și am ascultat tot timpul numai teatru radiofonic, Radio România Cultural și, în același bloc, erau cunoscuți de-ai părinților și mă supravegheau într-un fel, să spunem așa, erau mari pasionați de rock și muzică progresivă și aveau o cameră plină numai cu casete și atunci eu aveam practic ce asculta.

Ulterior a venit perioada, nu știu dacă ți-o aduci aminte, atunci când se găseau CD-urile la Romană, CD-uri falsificate.

Deci din punctul ăsta de vedere acum accesul la muzică este mult mai facil, în schimb și diversitatea e mai mare. Cred că s-a pierdut în schimb lipsa de atenție pe care noi spre exemplu o acordăm unui album sau tinerii de atunci o acordau unui album.

Lipsa de atenție a modului în care un artist, spre exemplu, și-a structurat povestea pe care o spune într-un album. Acum, în general, suntem o societate, și nu numai aici, la muzică, o societate de consum. O societate de hituri.

Asta e un lucru trist.

FENOMENUL ”TURUL 2 ÎNAPOI”: ”TOȚI PARTENERII DIN ZONA PRIVATĂ AU STAT SĂ VADĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ, IAR PIAȚA EFECTIV A ÎNGHEȚAT”

De ce vreți să rămâneți în centrul orașului?

Pentru că ARTmania s-a construit în jurul acestei imagini, în jurul acestei Piețe Mari și am reușit în decursul anilor să aducem foarte, foarte multe formații mari, de exemplu anul trecut au fost cei de la Korn, acum vin cei de la Dream Theatre, a fost Nightwish și așa mai departe, grupuri care sunt cumva și atrase de zona asta și ne permitem în acest fel să avem formații mult mai mari față de capacitatea locației.
În același timp, avem și o adresabilitate pe zona asta muzicală către un public care preferă să stea la hotel și cred că atât de mult s-a legat brandul ARTmania de locație, încât la momentul ăsta este foarte dificil să o înlocuiești.

Este ARTmania o nișă pentru public, dar și pentru aceste trupe?

Este cu siguranță. În mod normal, o formație precum Korn nu cântă la o capacitate de 7.500 de locuri pe seară, ei cântă în general la 50, 60, 70.000, dar ținând cont de particularitatea locației și de vibe-ul și de renumele pe care festivalul l-a dezvoltat, formațiile vorbesc între ele și spun ”a fost super mergeți și voi”.

Tu știi cine va cânta anul viitor aici?
Suntem deja în discuții cu câteva formații pentru anul viitor. Nu sunt semnate contracte și vor fi anunțate după aceea. Suntem în discuții cu diverse formații.

Anul ăsta a fost însă un an mult mai dificil. În mod normal am mai fi avut un al 2-lea head-liner foarte mare, mult mai mare decât EXTREME din ziua de sâmbătă, dar toate confirmările ar fi trebuit să fie în luna decembrie, iar în luna decembrie, ținând cont de contextul politic și social de la noi…

V-a afectat atât de rău criza politică?
Absolut. Practic din final de noiembrie, până în luna mai nu am putut să facem nimic.

Este o chestie de stabilitate politică, economică a unui stat care-ți permite să poți să-ți faci niște investiții previzibile, ori noi practic din noiembrie până în luna mai, n-am mai avut nici un fel de predictibilitate, iar industria asta funcționează astfel încât în momentul în care am făcut un contract trebuie să-l și respecți, nu de alta, dar anul viitor nu mai ai cu cine să faci festivalul.

Și dincolo de asta, chiar dacă ei poate la nivel intelectual, emoțional ar înțelege care este situație, turneele sunt legate și pierzi fereastra în care ar putea ajunge în Sibiu. Iar noi, la momentul respectiv nu ne-am putut asuma ceva în plus față de ce contractasem, pentru că nimeni nu știa exact ce se va întâmpla în țară. Toți partenerii din zona privată au stat să vadă ce se întâmplă, iar piața efectiv a înghețat.

”DACĂ ÎN MOD NORMAL POȚI SĂ STAI LA HOTEL ÎN CENTRUL SIBIULUI CU 40-45 EURO ÎN TIMPUL ARTMANIA TE COSTĂ 145 DE EURO”

Care sunt principalele lecții pe care le-ai învățat tu din ARTmania?
Reziliență. Pentru că trebuie ca să ajungi la a 20-a ediție, trebuie să fii rezilient.

Eu cred că reziliența este totuși o calitate. Uneori poate primești lecții, poate primești lovituri și în loc să abandonezi și să mergi să spui, poate mi-e mult mai ușor să nu mai fac, să te adaptezi, să vezi că lumea se schimbă. Trebuie să te schimbi și tu cu lumea și să te reinventezi permanent.

Ați făcut vreodată vreun calcul economic cu ce înseamnă ARTmania pentru Sibiu? Poți calcula asta în bani?

Păi, uite, eu poți face un calcul foarte simplu, nici măcar nu-ți trebuie foarte multe studii. Anul trecut, la Korn, au fost 8.000 de oameni, 95% veniți în afara orașului.

Oamenii ăștia, vin, se cazează în oraș, își cumpără bilete la noi, noi plătim taxe mai departe. Plătești taxa locală pentru bilete, ei la hoteluri plătesc cazare, mănâncă și așa mai departe. Ori, în general, publicul consumă. Adică se cheltuie în oraș undeva un minim de 200-250 euro pentru un final de săptămână, de persoană. Pentru că ei vin aici, cazarea nu e tot mai ieftină, masa nu e tot mai ieftină și așa mai departe. Avem și un public care cheltuie destul de mult.

Ai sesizat că se scumpește cazarea pe timpul festivalului?

Cazările? Absolut! Dacă în mod normal poți să stai la hotel în centrul Sibiului cu 40-45 euro în timpul ARTmania te costă 145 de euro. Adică este de trei ori mai mult decât în restul perioadei.

Perioada de desfășurare se știe dinainte?

Da, din păcate da. Dar hai să zici că nu mergem pe 8.500 de oameni, mergem pe 5.000 de oameni, care dacă cheltuie fiecare 200 de euro pe weekend, vorbim practic de un milion de euro, bani care nu se duc la organizator, bani care se duc practic în economia acestei zone, ori asta e un beneficiu atât pentru primărie, cât și pentru operatorii locali și cred că ar fi nevoie de mult, mult mai multe evenimente precum ARTmania, nu neapărat în zona rock sau rock progresiv, dar evenimente care să aducă un public consumator, pentru că acel public vine țintit în oraș, știe de ce vine și este dispus să cheltuie pentru asta.

”MI-AȘ DORI FOARTE MULT CA SIBIANUL SĂ APRECIEZE MAI MULT CE ARE ÎN ORAȘ”

Care e cel mai mare vis al tău, legat de ARTmania?

Mi-ar plăcea să reușim să ne întoarcem la mai multe scene. În trecut, pe aceste scene secundare aduceam în general formații foarte culte dintr-o nișă muzicală de elită. Doar că acele scene costă enorm de mult, noi neavând finanțări de la stat, practic toată presiunea se pune pe scena mare și pe încasările de la scena mare și cumva, să supraviețuim anilor de după pandemie cel puțin sectorului nostru a fost incredibil greu.

Mi-ar plăcea ca în timp să reușim să reintroducem aceste scene pentru că ele la nivel cultural aduc o plus-valoare mai ales pentru ascultătorii de muzică, pentru că sunt niște nume foarte mari, care chiar merită văzute.

Al doilea vis, mi-ar plăcea, eu, sibiancă fiind, mi-aș dori foarte mult ca sibianul să aprecieze mai mult ce are în oraș, pentru că țin minte când eram tânără studentă, mergeam cu cortul la festivaluri și la evenimente europene să văd formații pe care le ascultam pe casete sau pe CD-uri luate de la colț, de ”la coloane”, din Romană, iar în Sibiu, în ultimii 20 de ani, au venit formații legendare. Vin mult prea puțin sibieni să vadă niște nume atât de mari.

De ce crezi că se întâmplă asta?

Aici cred că ține și de politica publică. Aici poate ar fi singura direcție în care noi nu mergem în aceeași direcție cu Primăria Sibiu.

În general, educația publicului se face printr-o politică publică coerentă, iar gratuitatea la evenimente culturale nu este neapărat un mod de a crea educație, adică de a crea educație muzicală.

Să nu ne înțelegem greșit, sunt absolut pentru a avea în fiecare oraș ”zilele orașului” sau evenimente cu acces gratuit în care tu, printr-un eveniment de acest tip, stabilești momente de celebrare. Festivalurile cultural, istoric vorbind era un moment în care se  marcau diverse puncte de respiro în viața comunității.
Și aceste puncte sunt esențiale pentru că ele dau un sens vieții și civilizației pe care noi am creat-o. Dacă în schimb aceste puncte de întâlnire devin regula zilei, ele de fapt devin o banalitate și ele nu-și mai joacă rolul în comunitate, rol pe care îl aveau chiar ancestral.

Pentru că și momentul în care tu banalizezi actul cultural, actul de întâlnire, actul de celebrare, el își pierde semnificația atât pentru fiecare individ din parte cât și  pentru comunitate și atunci el devine ”la și altele”.

Ce compromisuri a trebuit să faci pentru a ajunge aici?

Cred că orice persoană care lucrează în industria asta, nu doar la nivelul ARTmania, ci oricine de la orice eveniment, poate să spună că principalele compromisuri sunt cele personale, pentru că trăim în valuri, din eveniment în eveniment.

Există viața normală și există perioada de vară, în care nu ești niciodată acasă. Asta e cel mai dificil lucru pe care trebuie să ți-l asumi și pe care copiii celor din industrie sau partenerii de viață trebuie să-l înțeleagă.

Ce va fi anul viitor?

Anul viitor vom aduce mult mai multe formații noi, pentru că începe o perioadă de ascensiune a lor. Sunt foarte interesați cei de la Maneskin, spre exemplu, super trupă, mi se pare o trupă care are un potențial enorm. Sunt câteva formații pe care le urmărim, chiar credem că o să ajungă departe.

Revine la această ediție de festival aici una dintre cele mai bune trupe de rock progresiv, legendara DREAM THEATER cu Mike Portnoy la tobe, dar și EXTREME, cu hitul lor atemporal „More Than Words”.

Alături de headlineri vor urca pe scenă trupa franceză VESTIGE, EIHWAR, SYLVAINE și SIVERT HØYEM, solistul formației norvegiene Madrugada.

Pe lângă concerte și artiști, Festivalul ARTMania continuă programul Rock Talk-Școala de Rock prin care își propune să aducă acest gen muzical mai aproape de tinerele generații, să încurajeze dialogul, participarea civică și curiozitatea culturală.