G4Media.ro

Anul 2021 în cinematografie: Film românesc, în premieră nominalizat la Oscar/ „Nomadland”,…

sursa foto: Facebook/ Colectiv film

Anul 2021 în cinematografie: Film românesc, în premieră nominalizat la Oscar/ „Nomadland”, triumfător la galele internaţionale. Câştigători controversaţi la marile festivaluri

Anul 2021 a fost marcat, în cinematografie, de o premieră pentru filmul românesc – documentarul „Colectiv”, regizat de Alexander Nanau, a primit două nominalizări la premiile Oscar, dar şi de corectitudinea politică reflectată poate „excesiv”, potrivit mai multor critici de film, în marile festivaluri şi la galele academiilor şi asociaţiilor din industrie.

În al doilea an care a stat sub semnul pandemiei, majoritatea celor mai importante trofee acordate de academii şi juriile festivalurilor au mers către producţii regizate de femei.

La Cannes, Veneţia şi San Sebastián, cele mai importante festivaluri din lume, s-au impus filme semnate de regizoarele franceze Julia Ducournau („Titane”) şi Audrey Diwan („L’événement”), respectiv de românca Alina Grigore („Crai Nou”). A fost cazul şi galelor Globurile de Aur, Oscar şi BAFTA, unde Chloé Zhao s-a remarcat cu „Nomadland”, dar şi Goya, unde anul acesta cel mai bun film a fost „Las niñas”, de Pilar Palomero.

Berlinala a făcut o „excepţie” – juriul a ales satira românească „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” a cineastului Radu Jude drept cel mai bun film din competiţie -, la fel şi gala César, unde lungmetrajul „Adieu les cons” al lui Albert Dupontel a fost marele câştigător.

În timp ce presa a semnalat încă de la început diversitatea şi, mai ales, evidenta intenţie de a selecta şi premia producţii realizate de femei în cadrul festivalurilor şi galelor, mulţi critici de la prestigioase publicaţii, precum Variety, El Mundo şi The Guardian au contestat deciziile juriilor şi ale unor academii ca fiind exagerate.

„Titane” a fost numit de Peter Bradshaw de la The Guardian drept „un accident de maşină”, care „poate nu e cel mai bun film de la Cannes, dar e unul curajos”. A fost pentru a doua oară în istoria de peste şapte decenii a evenimentului de pe Croazetă când un film regizat de o femeie a primit Palme d’Or. Lungmetrajul a impresionat în sălile de cinema din Cannes, unii spectatori nesuportând imaginile violente, iar criticii au fost împărţiţi. Numitorul comun a fost şocul.

La Veneţia s-a impus drama „L’événement”, de Audrey Diwan, cu actriţa de origine română Anamaria Vartolomei în rol principal, iar producţia românească „Imaculat”, de George Chiper-Lillemark şi Monica Stan, a fost recompensată cu Premiul „Luigi De Laurentis” pentru film de debut şi cu alte două în competiţia Giornate degli Autori, secţiune paralelă a festivalului – Authors under 40 Award, pentru scenariu, şi GdA Director Award.

Cât priveşte palmaresul celui mai longeviv festival de film, nu a stârnit reacţii de nemulţumire exprimate vehement.

În schimb, rezultatul de la San Sebastián a fost contestat şi în direct şi în scris. Premiul pentru interpretare – acordat începând de anul acesta fără diferenţă de gen – a revenit ex aequo actriţelor Flora Ofelia – „Du som er i himlen” şi Jessica Chastain – „The Eyes of Tammy Faye”.

A fost criticat întreg palmaresul, prea „feminin”, cu cinci dintre cele şapte filme din competiţia oficială regizate de femei fiind premiate.

Revista El Cultural, publicaţie a El Mundo, a semnalat că în sala de presă de la San Sebastián anunţul câştigătorului marelui premiu – filmul Alinei Grigore – a fost primit cu huiduieli şi nedumerire generalizată, spre deosebire de celelalte două festivaluri, deoarece filmul „nu a avut ecouri” în timpul festivalului.

„Este clară intenţia de a premia apariţia revoluţionară a multor femei din spatele camerei, un fenomen care amplifică şi îmbogăţeşte imaginarul cinematografic”, a fost totuşi concluzia spaniolilor.

Cel mai mult a deranjat faptul că la a 69-a ediţie a San Sebastián IFF nu s-au regăsit în palmares producţii spaniole.

ACADEMII şi ASOCIAŢII DIN INDUSTRIE

Globurile de Aur, care au fost decernate în martie, cu două luni mai târziu decât de obicei, au fost marcate de reuşita lungmetrajelor „Nomadland”, de Chloé Zhao, şi „Borat Subsequent Moviefilm”, de Jason Woliner, şi a serialelor „The Crown” şi „Schitt’s Creek”.

La scurt timp după a 78-a gală, Asociaţia Presei Străine de la Hollywood – care acordă trofeele – a devenit centrul unei controverse, ce a dus la boicot inclusiv din partea NBC, care a anunţat că nu va mai transmite gala din 2022, după ce presa americană a pus problema lipsei de diversitate din forul de aproximativ 100 de jurnalişti.

„Nomadland”, în care Frances McDormand joacă rolul principal şi pentru care a fost producător, s-a impus şi la premiile Sindicatului producătorilor americani (PGA) şi ale Sindicatului regizorilor americani (DGA), precum şi la trofeele acordate de Academia britanică de film (BAFTA).

Distribuţiile filmului „The Trial of the Chicago 7” şi ale serialelor „Schitt’s Creek” şi „The Crown” au fost câştigătoarele premiilor Sindicatului actorilor americani (SAG), iar „Borat Subsequent Moviefilm” şi „Promising Young Woman” s-au impus la premiile Sindicatului scenariştilor americani (WGA).

Lungmetrajul „Las niñas”, în care regizoarea Pilar Palomero spune povestea fetelor din generaţia spaniolă a anilor 1990, a fost marele câştigător al celei de-a 35-a ediţii a galei premiilor Goya, care a avut loc sub forma unui program de televiziune.

La premiile BAFTA, „Promising Young Woman”, scris şi regizat de Emerald Fennell, a fost desemnat cel mai bun film britanic.

Scena galei premiilor César a servit anul acesta drept platformă pentru participanţii care au plasat criza din sănătate şi închiderea spaţiilor de cultură în centrul declaraţiilor lor. Între alţii, actriţa Corinne Masiero s-a remarcat după ce s-a dezbrăcat în faţa publicului, având inscripţionat pe piele mesajele: „Fără cultură, fără viitor” şi „Dă-ne arta înapoi, Jean”, referire la prim-ministrul francez Jean Castex.

„Nomadland” a câştigat principalele trofee Oscar la gala din luna aprilie, când România a ratat şansa de a avea un prim film premiat, după ce „colectiv” al lui Alexander Nanau avea două nominalizări, la categoriile „cel mai bun lungmetraj documentar” şi „cel mai bun lungmetraj internaţional”.

Premiile au fost împărţite, iar marele învins al serii a fost „The Trial of the Chicago 7”, regizat de Aaron Sorkin, care obţinuse şase nominalizări şi nu a primit niciun trofeu.

Chloé Zhao, la 39 de ani, a devenit a doua femeie din istoria galei care a fost recompensată pentru regie, după Kathryn Bigelow („The Hurt Locker”), şi este prima femeie de culoare care a obţinut acest trofeu.

Filmul „Volevo nascondermi”, regizat de Giorgio Diritti, despre viaţa pictorului Antonio Ligabue, a primit, în luna mai, şapte statuete la cea de-a 66-a ediţie a galei David di Donatello, ce recompensează performanţa în cinematografia italiană.

Lungmetrajul s-a impus între altele la categoriile „cel mai bun film”, „cel mai bun regizor” şi „cel mai bun actor în rol principal” (Elio Germano).

Sophia Loren, la 86 de ani, a primit premiul David di Donatello pentru interpretarea din „La vita davanti a sé”.

În luna iunie, documentarul „colectiv” a fost desemnat câştigător al premiului publicului LUX 2021, anunţ făcut de preşedintele Parlamentului European, David Sassoli, în sesiune plenară la Strasbourg. Au fost nominalizate şi filmele „Another Round”, de Thomas Vinterberg, şi „Corpus Christi”, de Jan Komasa.

Premiul este acordat de Parlamentul European şi European Film Academy (EFA), în parteneriat cu Comisia Europeană şi Europa Cinemas, iar clasamentul final a fost stabilit combinând votul publicului şi votul eurodeputaţilor, fiecare grup având o pondere de 50%.

Academia europeană de film (EFA) şi-a anunţat câştigătorii în luna decembrie. „Încotro, Aida?/ Quo vadis, Aida?”, producţie cu participare românească, a fost marele câştigător al celei de-a 34-a ediţii.

Lungmetrajul regizat de Jasmila Žbanić s-a impus la trei categorii ale premiilor EFA – film european, regizor european şi actriţă europeană (Jasna Duričić).

Cineastul Radu Jude a fost nominalizat pentru regia şi scenariul „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, însă nu a obţinut vreun trofeu. Filmul, care s-a bucurat de cronici favorabile, a fost propunerea României pentru nominalizare la categoria „lungmetraj internaţional” a premiilor Oscar 2022, dar nu a fost inclus de Academia americană pe lista scurtă.

sursa: News.ro, sursa foto: Facebook/ Colectiv film

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

6 comentarii

  1. Filmele americane și astea care participă la festivaluri sunt filme politice. Mesajul lor este profund ancorat în ideologia bolsevico_sexo_marxista. Nu vizionez astfel de filme.
    Am urmărit în ultimi zece ani filme rusești de arta. Sunt cu 10 clase peste cele din occident. Rușii au mari calitati artistice, sunt magicieni.

    • Da tovarase, ai dreptate!
      Era o vorba pe vremuri cum ca, filmele se impart in trei categorii, filme bune, proaste si filme rusești. Hai noroc si An bun.

    • Deși articolul e despre realizări cinematografice, un gând ​legat de imaginea românilor în Occident (UE).

      Din păcate, imaginea românimii – nu vorbim peste ocean, ci în UE – este reprezentată de românii duși la furat, tâlhărie, muncă la sparanghel cu beții, mulți având furatul ca profesie (la propriu: tradus, hoți profesionişti) și de asemenea și de romi; duși și aceștia la cerșit la furăciuni. (N-aș include pe romii care au trecut la protestantism; care s-au pocăit – că dintre aceia să se mai țină de furat, nu am întâlnit – asta ca să nu se zică că e discriminare).
      În rest – din păcate, imaginea românilor e reprezentată de aceste tipologii.

      La care aș adăuga – chiar dacă nu-și desfășoară viața afară, în UE – și pe mulți aleși ai Neamului, politicieni, diverși din diferite instituții cheie – ai căror nume prin apucăturile lor (de ordonanțe treișpe) nomenclaturiste răsună până în presa internațională – și sau ale căror decizii nu se pupă iată cu cele ale Curții Europeane, indicând și de aici spre imagine .. Îs destui. (Mai puțin Codruța – care iată, au preferat’o europenii – dat fiind că ai noștri au denigrat-o).

      Oameni din aceștia – din comment, nu din articol – ne creează din păcate imaginea, în Europa. În Occident în general.

  2. Viata bate filmul. E usor sa premiezi ca pe urma sa te speli pe maini si sa zici ‘am facut ce am putut’.

    „Nomadland” e intalnit foarte des in Romania, oamenii n-au unde sa-si faca nevoile, acesta fiind cel mai ascutit aspect pe care-l prezinta filmul. Si nu vorbim doar de sate ! Anul asta au mai scos niste wc-uri publice doar din Capitala + ca nu-s de loc calculate si pozitionate(nu mai vorbim igienizate) / cap de locuitor(considerand nr. de cetateni pietonali…).

  3. P.S. : Va dati voi seama cat de mult se incadreaza la rusesc : imdb.com/title/tt0060107

  4. Am vazut Nomadland imediat dupa ce i-a fost dat Oscarul. Am regretat timpul pierdut ca sa-l vad.
    Dar sa vedem ce se va intampla cand cei care dau oscaruri vor avea in vedere, cum s-au angajat, ca la actiune sa ia parte si persoane de culoare, si homosexuali si alte alea cerute de „corectitudinea politica”.