Le Monde despre ”Dracula”: filmul devastator al lui Radu Jude despre inteligența artificială

În filmul de ficțiune al cineastului român, aflat în competiție pentru Leopardul de Aur de la Locarno, un scenarist testează diferite povești cu vampiri cu ajutorul inteligenței artificiale. O tragi-comedie excesivă, hilară și disperată, scrie Le Monde despre filmul Dracula al regizorului Radu Jude.

Commedia dell’arte, dar și tragic, așa cum se întâmplă adesea la Radu Jude, al cărui demers explorează ravagiile societății de consum și ale rețelelor sociale în țara sa natală, România. Laureat al Ursului de Aur, la Berlin, cu Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (2021), regizorul născut în 1977, la București, a primit Premiul special al juriului la Locarno pentru Nu așteptați prea mult de la sfârșitul lumii (2023), probabil capodopera sa.

Anul acesta, cineastul concurează din nou pentru Leopardul de Aur cu Dracula, un film-monstru despre inteligența artificială (IA) aplicată cinematografiei. Rezumatul încape în două rânduri: un scenarist, probabil prea lipsit de energie pentru a reflecta, apelează la IA pentru a îmbogăți scenariul unui film cu vampiri.

În halat, așezat la birou, autorul de treizeci și ceva de ani (Adonis Tanța) dă câteva instrucțiuni unei voci sintetice, care, în schimb, propune cele mai groteștii și vulgare povești cu putință. Regizorul se codește uneori, nevrând să se prăbușească de tot în mocirlă; dar când îndrăznește, rezultatul poate fi hilar, ca atunci când îi cere IA să se inspire din filmul lui Dreyer (Vampyr, 1932), dar să fie mai comercial. Sau din Dracula (1992) al lui Coppola.

De fiecare dată, software-ul execută și trimite un fragment de câteva minute, pe care îl vedem pe ecran. Imaginea îmbină filmări reale și creații generate de IA: culori stridente, desen neglijent – tot ce trebuie pentru a zugrăvi viitorul dezastruos al unei creații standardizate.

Povestea, așa cum o imaginează mașinăria, se deschide în orașul medieval românesc Sighișoara, unde a trăit în secolul al XV-lea teribilul Vlad Țepeș, care a inspirat figura lui Dracula. Potențialul turistic al acestei legende a transformat orașul într-un parc de distracții: într-o sală de spectacol sărăcăcioasă, cu aer de bordel, clienții plătesc pentru a-și îndeplini fanteziile cu un vampir (Gabriel Spahiu) – unul adevărat, desigur. Acesta nu întârzie să iasă dintr-un sicriu, cu păr lung, cărunt, și cu pelerină neagră, așa cum se cuvine.

Actorul angajat să facă spectacol este epuizat și suferă de impotență. Încearcă să scape din acest iad împreună cu tânăra care îl însoțește pe scenă (Oana Maria Zaharia). Nu este ușor, iar fuga lor dă naștere unor curse nebune pe străzile pavate, în timp ce o mulțime de oameni înarmați cu bâte (spectatori, unii alături de cu copiii lor) sunt gata să-i omoare.

Poveștile suferă variațiuni în funcție de dispoziția creativă a IA. Alte istorii apar pe parcurs, precum cea a unui preot care se transformă în vampir pentru a răpi femei – Ilinca Manolache, actrița remarcată în Nu așteptați prea mult de la sfârșitul lumii, interpretează aici mai multe roluri. Printr-o asociere de idei, probabil, software-ul amestecă vampirismul cu sex oral, iar nenumărate penisuri, jucării sexuale etc. se adaugă poveștii – un „Dracula” extrem de sexual, mult mai explicit decât ultimul film al lui Kechiche, prezentat cu o zi înainte la Locarno.

În tragi-comediile sale, Radu Jude caută mereu să sape în istorie pentru a măsura starea de degradare a țării și nivelul de exploatare a muncitorilor. Cei de ieri lucrau în fabrici, cei de azi stau lipiți de ecrane – prilej, aici, pentru o scenă de grevă delirantă, în mijlocul unor morți-vii.

Regizorul împinge la maximum toate manetele, obținând efectul dorit: un sentiment de saturație după aproape trei ore, aceleași vulgarități repetându-se la nesfârșit. Dracula mai mult lovește în conștiințe decât să cucerească prin concept. Și, probabil, regizorul a vrut ca filmul să fie așa – excesiv, disperat, cu câteva momente irezistibile.

Coproducție româno-austriaco-olandezo-braziliană de Radu Jude. cu Adonis Tanța, Oana Maria Zaharia, Gabriel Spahiu, Ilinca Manolache (2 h 50).

Traducerea Rador: Ruxandra Lambru