Vot în plin război. Nouă observații despre alegerile din Republica Moldova

Republica Moldova își joacă din nou viitorul la urne. Într-o țară aflată în plin război – nu doar hibrid, ci și efectiv, cu trupe ruse care ocupă o parte din teritoriu, toate scrutinele din ultimii ani au fost decisive. La Chișinău nu se înfruntă doar tabăra Maiei Sandu cu tabăra lui Ilan Șor, Dodon, Voronin și Ceban. E o luptă geopolitică în UE și Rusia, între soft-power-ul occidental care a investit în drumuri, școli și spitale, și dictatorului Vladimir Putin, care a investit sute de milioane de euro în distrugerea unui stat care riscă să aducă valorile occidentale la granița Rusiei.

Alegerile au o miză evidentă și pentru România. Dacă tabăra pro-rusă câștigă la Chișinău, Moscova va fi cu un pas mai aproape de România. Vom fi o țară prinsă într-o capcană mortală: la vest Ungaria guvernului pro-rus Viktor Orban, la est o guvernare pro-rusă la Chișinău, la nord război, la sud Serbia condusă și ea de un lider autoritar dependent de Moscova.

Tot în România, alegerile din Republica Moldova au avut efect de developare a unor forțe care, fie conștient, fie ca idioți utili, au jucat pe mâna Rusiei. Mai joc, nouă observații despre un scrutin care va decide soarta unei țări și va avea impact politic în toată Europa.

Miza mai largă e UE vs. Rusia. În timp ce Rusia a investit masiv în coruperea alegătorilor, pregătirea de violențe post-alegeri și o campanie fără precedent de propagandă pe rețelele sociale, UE a ajutat Republica Moldova cu investiții de sute de milioane de euro în infrastructura energetică, de transport, sanitară și de educație. Dacă forțele pro-ruse vor câștiga, Putin va avea un ascendent tactic asupra Occidentului și va putea folosi armata din Transnistria pentru a ataca în Ucraina pe direcția Odesa. Dacă forțele pro-europene înving, va fi o lovitură dură pentru dictatorul de la Kremlin și o gură de oxigen pentru Ucraina

S-au despărțit apele și în România. S-a văzut cine joacă cartea rusă: AUR, cu atacuri dezlănțuite non-stop la Maia Sandu și PAS – mai ales prin George Simion și Valeriu Munteanu. Simion l-a susținut fățiș în alegeri pe politicianul Vasile Costiuc, conectat la general KGB Alexandr Kondyakov, fost consultant al lui Vladimir Putin, acuzat de Traian Băsescu că a participat la suspendarea sa din 2007.

Inconștiența Parlamentului României, care l-a desemnat prin vot pe deputatul AUR Valeriu Munteanu drept președintele Comisiei comune pentru integrare europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova. Munteanu s-a remarcat prin atacurile constante la guvernarea pro-europeană de la Chișinău, dar și prin criticile fără precedent la adresa CNA după ce Consiliul Audiovizualului a împiedicat o campanie de propaganda și manipulare rusă. Cum e posibil ca acest politician controversat aciuat la Târgoviște să fie plasat într-o funcție simbolică pentru relația României cu Republica Moldova? Ce semnal instituțional dă Parlamentul României?

Rețetă comună pentru războiul hibrid al Rusiei în România și Republica Moldova. O analiză G4Media a demonstrat că Rusia a folosit în ambele țări în alegerile din 2024 și 2025 campanii de targetare a diasporei cu mecanisme aproape identice. În ambele țări Rusia a utilizat o combinație de campanii asumate (partide naționaliste, populiste) și neasumate (rețele de influență, site-uri cutout – care imită media credibile, conturi false), cu obiectivul de a polariza și demobiliza electoratul pro-european și de a crea o percepție de criză permanentă.

România trebuie să aibă instrumente proprii de sancționare a marilor rețele sociale. Tiktok, Facebook, Instagram și Telegram sunt stat în stat, sunt parte a problemei ruse în România și Republica Moldova, iar modelul actual în care doar Comisia Europeană le poate sancționa nu funcționează. Ancheta Comisiei Europene asupra Tiktok declanșată după alegerile prezidențiale din România trenează de zece luni. România trebuie să ceară în interiorul UE modificarea legislației astfel încât să poată aplica ea însăși sancțiunile necesare unor companii care au devenit cureaua de transmisie a războiului hibrid al Rusiei.

Rusia are o rețea de idioți utili la București. La aceste alegeri am văzut influenceri români – ziariști, publiciști, academicieni – care au preluat narațiunile Rusiei. Am văzut parteneriate cu Natalia Morari – influenceriță pro-rusă interzisă în România, preluarea pe nemestecate unor idei ale propagandei rusești, atacuri deșănțate la Maia Sandu, studii stupide care deplâng presupusa moarte a democrației din Republica Moldova, de parcă un stat aflat sub atac clar al Rusiei ar trebui să stea cu mâinile în sân.

Un nou semn de întrebare în dreptul agendei lui Marcel Ciolacu și discernământului său politic. Ciolacu l-a cultivat intens pe primarul din Chișinău Ion Ceban, în ciuda evidenței că este doar un pion al Rusiei care se pretinde pro-european pentru a rupe voturile PAS. Imediat ce Ciolacu a pierdut puterea, autoritățile din România i-au interzis lui Ceban intrarea în țară și în Spațiul Schengen. Greu de crezut că serviciile secrete nu l-au avertizat din timp pe Ciolacu cine e Ceban și ce agendă are. Cum a fost atunci posibil ca fostul premier să se afișeze constant cu un om al Rusiei?

Tot în România observ tentația unei politici unioniste la unii oameni din jurul președintelui Nicușor Dan. Cred că e un joc periculos, pentru că înseamnă retrasarea granițelor. Republica Moldova e un stat de sine stătător, și opțiunea cetățenilor moldoveni trebuie respectată. Discuțiile despre unire nu își au locul acum.

Avansul forțelor pro-ruse demonstrează că viitoarea integrare a Republicii Moldova în UE va fi inifinit mai dificilă decât a României, Bulgariei și a altor state est-europene. Rusia a lăsat urme adânci. Transnistria și Găgăuzia sunt probleme evidente, cu populație rusificată, după cum a scris colega mea Andreea Pavel în două reportaje excelente (articolul despre Găgăuzia și articolul despre Transnistria), iar occidentalizarea va dura generații. Iar problema rusificării e prezentă în multe alte zone din societatea moldoveană, cu sabotori activi ai politicilor de modernizare, iar guvernele de la Chișinău vor avea o sarcină sisifică în următorul deceniu.