G4Media.ro

Vişegrad, grupul necinstit al Europei: a fost o idee bună să intre…

Vişegrad, grupul necinstit al Europei: a fost o idee bună să intre în UE? Mulţi dintre cetăţenii săi se declară proeuropeni, dar guvernele lor sfidează în mod constant Uniunea Europeană în materie de justiţie sau de democraţie

Uniunea Europeană înfruntă viitoarele alegeri cu mai multe fronturi deschise: la vest, un Brexit nelămurit; în multe ţări, un val populist care nu mai crede în proiectul european; iar la est, Grupul de la Vişegrad, un cal troian care nu încetează să creeze probleme.

În ciuda entuziasmului cu care cetăţenii Poloniei, Ungariei, Republicii Cehe şi Slovaciei au aderat la Uniune, cu 15 ani în urmă, guvernele respective au adoptat, în ultimul timp, poziţii care pun la îndoială şi contestă Bruxelles-ul. Astăzi, deşi mulţi sunt încă proeuropeni (aşa se declară 72% dintre polonezi, faţă de 63% dintre germani sau francezi), partide precum Fidesz, în Ungaria, sau PiS, în Polonia, au fost criticate de mai multe ori pentru politicile lor antidemocratice.

Au trecut 15 ani de la încorporarea acestor ţări în clubul comunitar. Evenimentul a fost salutat ca unul istoric: de la Varşovia, capitala care a dat numele pactului militar comunist, se putea călători la Lisabona, pentru prima dată în istorie fără frontiere sau paşapoarte.

Primirea „familiei estice” a fost plină de semnificaţii, marcând sfârşitul Europei celor două blocuri. Toţi au avut motive să o considere un succes: Uniunea era mai europeană ca oricând şi se consolida drept cel mai mare bloc economic din lume; cei nou-veniţi simţeau că începea o nouă eră a prosperităţii, libertăţii şi recunoaşterii internaţionale. Astăzi, cetăţenii din aşa-numitul Grup de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia) se bucură de mai multă prosperitate, dar sunt încă departe de media europeană; libertăţile lor sunt puse în paranteză de cursul autoritar al guvernelor lor; şi ca o consecinţă, prestigiul acestor naţiuni este la cote scăzute.

Un club „imaginar”

Pentru Víktor Orbán, „inamicul nu este la Moscova, ci la Bruxelles”; preşedintele polonez, Andrzej Duda, a definit UE drept „un club imaginar din care nu ne alegem cu mare lucru”; preşedintele ceh Zeman a încercat să facă un referendum, în 2016, similar celui care a dus la Brexit. Şi Slovacia este în plin proces de regenerare democratică, după uciderea unei jurnaliste care investiga corupţia guvernului, anul trecut.

În ciuda unor lăudăroşenii precum cea a premierului Morawiecki, care a declarat anul trecut că „fondurile Uniunii Europene au fost bune pentru „a repara străzile”, bunăstarea economică a Poloniei se datorează în mare parte Bruxelles-ului. Pe lângă faptul că este ţara care beneficiază cel mai mult de fondurile comunitare, libera circulaţie a lucrătorilor într-o Europă fără frontiere a făcut din această ţară un paradis pentru investiţiile private de pe continent.

Este izbitor modul în care guvernele din Grupul de la Vişegrad au lăsat temporar deoparte diatribele lor împotriva Bruxelles-ului, pentru a deveni proeuropene

Între timp, refuzul de a accepta refugiaţi şi antidemocratica reformă judiciară a PiS au pus Polonia la stîlpul infamiei, până la punctul în care, pentru prima dată în istorie, articolul 7 (aşa-numita „opţiune nucleară”) a fost activată pentru a mustra deriva sa autoritară.

În Ungaria există un scenariu similar, cu Viktor Orbán într-un război permenent cu Uniunea Europeană, dar care în acelaşi timp finanţează cu bani europeni proiecte extravagante, cum ar fi un tren cu aburi turistic în satul său natal, sau stadion de fotbal faraonic, ce nu a fost niciodată plin.

Cu toate acestea, este uimitor cum, cu apropierea alegerilor europene, guvernele ‘de la Vişegrad’ au lăsat deoparte temporar diatribele lor împotriva Bruxelles-ului, devenind brusc campioane ale europeismului. Partidul polonez PiS, de exemplu, candidează cu sloganul „Inima Europei”, iar drapelul UE, calificat ca „zdreanţă” de deputata Krystyna Pawlowicz, e pe toate afişele electorale.

După cum explică pentru EL Confidencial, Martin Mycielski, un politolog de la Fundaţia pentru un Dialog Deschis de la Bruxelles, partidul lui Morawiecki pare să sufere de „schizofrenie”, basculând într-un mod interesat între poziţiile antieuropeană şi proeuropeană, în funcţie de context. „În ultimele luni, a sosit momentul când PiS şi-a dat seama că merge prea departe şi că teama de o „Polexit”, o idee pe care ei au consimţit-o şi susţinut-o, ar putea ajunge să-i descurajeze pe mulţi polonezi de la a-i vota pe ei”.

Comparând cazul polonez cu situaţia din alte ţări, cum ar fi Moldova, Mycielski subliniază modul în care unele ţări profită de un joc dublu, întinzând mâna pentru a lua bani de la Bruxelles, dar strângând pumnul atunci când trebuiesc adoptate politici democratice comune tuturor. „Alegătorii polonezi sunt mai atenţi atunci când vine vorba de trimiterea reprezentanţilor la Bruxelles decât atunci când aleg deputaţii naţionali(…) PiS va fi foarte precaut în a ataca UE şi îşi va păstra deghizarea proeuropeană până în ziua alegerilor(…) pretinzând că apără adevăratele valori europene ale creştinismului şi ale naţiunilor omogene din punct de vedere cultural, valori pe care ei le apără şi care vor duce la o Polonie şi o Europă mai puternice”.

La rândul său, Víktor Orbán, liderul ideologic al Grupului de la Vişegrad, şi-a expus programul electoral pentru alegerile europenne păstrându-şi poziţiile radicale împotriva „naţiunilor de rase mixte” conduse, potrivit lui, de „oamenii capitalului”, cum ar fi Soros, care vor „să atace creştinismul şi tradiţiile europene”, aducând în Europa „virusul terorismului”. Cu o politică externă care nu este decât o prelungire a politicii interne autoritare, Orbán a considerat aceste alegeri ca fiind o ocazie de a găsi sprijin la formaţiunile „iliberale” din alte ţări, dar apropierea sa de italianul Salvini sau de franţuzoaica Le Pen nu s-au cristalizat şi, deocamdată, au rămas la promisiuni de cooperare în viitor.

Victoria neaşteptată a Zuzanei Caputova la prezidenţialele slovace, cu câteva săptămâni în urmă, a evidenţiat divergenţele care există în Grupul de la Vişegrad, care seamănă din ce în ce mai mult cu „clubul imaginar” la care făcea aluzie la Duda. Candidata independentă a câştigat alegerile distanţându-se de orbita „orbanistă” a G4. Mai identificată istoric cu o axă Bratislava-Praga decât cu una Varşovia-Budapesta, Slovacia a fost întotdeauna considerată cea mai neimpregnată dintre cei de la Vişegrad, acceptând refugiaţii şi moneda euro, spre deosebire de ceilalţi trei parteneri.

La rândul său, în Republica Cehă se profilează ANO („da” în limba cehă) ca principal favorit al alegerilor care nu stârnesc entuziasm în rândul alegătorilor (ultima participare a fost de 18%). Deşi guvernul miliardarului Babis s-a aliniat de mai multe ori cu linia ideologică de la Visegrad, s-a arătat mai precaut cu privire la angajarea în speciala cruciadă iliberală a lui Orbán, iar mersul  economiei, departe de cifrele „miracolului polonez”, l-a făcut să pară mai mult practic decât beligerant în faţa Bruxelles-ului.

Un balast pentru UE?

În prezent, mulţi consideră Grupul de la Vişegrad ca balast politic, economic şi ideologic pentru UE. Cu toate acestea, este o imagine simplistă, plină de nuanţe, care conferă G4 o identitate unică, ceva ce nu există. Unul dintre puţinele lucruri pe care le au în comun aceste patru ţări este implicarea lor scăzută în alegerile europene, cu participări care nu depăşesc 25% în cel mai bun caz.

Dacă se schimbă acest lucru, poate exista o schimbare radicală a imaginii pe care o vor arăta Europei aceste ţări. În cazul în care se mobilizează electoratul urban şi alegătorii mai tineri, care majoritar votează împotriva partidelor care  guvernează acum, s-ar putea declanşa un efect de domino care să influenţeze alegerile generale viitoare.

În Polonia, alegerile vor avea loc peste câteva luni, iar PiS nu ascunde că vede în alegerile europene un barometru pentru ce se poate întâmpla în toamnă.

Sursa: El Confidencial / Articol de Miguel A Gayo Macias / Traducerea: Cristina Zaharia, Rador

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

6 comentarii

  1. Estul nu poate reduce decalajul decât alocând 11% din pib la EduCultură, ceea ce nici politicienii şi nici măcar intelectualii bine mufaţi nu vor. Dacă n-avea UK universităţi puternice, nu îndrăznea să se aventureze-n Brexit.

  2. Da, evident, pentru ca sunt europeni si acolo le e locul. Al doilea razboi mondial s-a incheiat cu adevarat la 1 mai 2004. Lumina nu mai vine de la rasarit, iar Internationala Patrihotilor nu e atat de unita in cuget si simtiri, chiar daca toti fac trotuarul pentru acelasi codos de la Moscova si toti fura de rup.

    Nu-i asa ca e o placere sa citesti o analiza nuantata si temeinica in contracurentul cliseelor vomitate zilnic de repetarea papagaliceasca a marketingului politic al patrihotilor? (Nu-i musai sa fie si 100% interpretarea ta, plus ca nimic nu e perfect. Jurnalista ceha erau de fapt 2 tineri ucisi de mafie, Kuciac si logodnica, etc.) Bine ca sunt macar traduse daca la noi nu poate.

    Remarcati cateva bune practici in tratamentul subiectul fara ca jurnalistul sa devina goarna PR-ului patrihotilor:
    – nu-i lasa sa minta nestingheriti
    – follow the money
    – ideologia le e pusa in ghilimelele de rigoare si urmata imediat de contextualizarea ipocriziei
    – „Viktor Orbán într-un război permenent cu Uniunea Europeană, dar care în acelaşi timp finanţează cu bani europeni proiecte extravagante, cum ar fi un tren cu aburi turistic în satul său natal, sau stadion de fotbal faraonic, ce nu a fost niciodată plin.”

    Asa trebuie tratati, nu cu epitete de genul „Liviu Dragnea, liderul social democrat”.

  3. Depinde la ce ne referim :
    1° Sunt europeni, lafel ca Muntenegru, Bosnia, etc
    2° Au dereglat total functionarea UE, iar RO si BG au creat o miscare anti UE in statele care au creat Comunitatea Miniera in 1957

    Diferenta de mentalitate Est-Vest est mult prea mare, pentru a se uniformiza. Corelat cu handicapul nivelului de trai, economic si politic, a dus ca ceea ce avem astazi : 2 Europe.
    Cea de Vest, care se opreste in estul Germaniei, Austriei si Italiei si cea de Est.

    UE a functionat foarte bine, pana in 1992-1993. Din momentul voturilor (referendurilor nationale) pentru Maastricht, voite si impuse de J Delors, ceea ce facea ca UE sa functioneze (lipsa de decidenti nealesi) s’a oprit si s’a inceput o fuga inainte, spre o regionalizare si federalizare a Europei.

    Singurul lucru pe care nu l’au luat in calcul, a fost vointa popoareleor. Popoarele nu sunt de acord sa isi delege viitorul si prezentul, unor tehnocrati. Din simplul motiv ca sunt suverane in tarile respective.

    2004 (10 tari) si 2007 (2 tari) a declansat inceputul sfarsitului UE.

    Vor fi alcatuite doua nuclee (Est si Vest) in cadrul UE, sau popoarele vor spune „stop”. Nu cele din Est, ci cele din Vest.

  4. Cu bune si rele oricum Orban a limitat migratia pe care UE nici nu vrea s-o faca oare de ce? Orban este mai democrat decat multi de la Bruxelles !!!

  5. Vorbesc curvele politic corecte de pe g4media. Statele Visegrad trebuie sa cada in genunchi la invaziile de imigranti ilegali ca sa fie placute „redactiei”.

    • Daca nu ai observat inca, g4media este doar o unealta de propaganda americana. Un pic slefuita, dar nu foarte.

      Mesajele acestei oficine sunt urmatoarele:
      – inducerea ideei ca intre statele UE sunt disensiuni si augmentizarea acestora
      – prezentarea a tot ce este american ca fiind bun
      – ducerea in derizoriu a oricaror initiative de colaborare EU – China sau EU – Rusia prin sublinierea ideei ca Rusia si China ar fi adversari „ne-etici” ai UE
      -prezentarea proiectelor din cadrul programului „One Belt, One Road” ca fiind dezastre pentru beneficiari
      – respingerea cu vehementa a ideei ca UE trebuie sa isi asigure singura apararea, miscorind astfel dependenta fata de USA

      Si inca alte mesaje asemanatoare.

      Obiectivul? Inducerea ideei ca UE este un proiect esuat care poate fi mentinut pe linia de plutire doar daca renunta in a-și mai urmari propriul interes si incepe sa functioneze doar ca extensie economico-politico-militara a USA, respingand orice relatii cordiale cu Rusia si China.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.