VIDEO Vladimir Milov, opozant al lui Putin: Rusia e campioană mondială la colapsuri ale statului. S-a întâmplat de două ori în ultima sută de ani, iar acum ne îndreptăm încet, dar sigur în aceeaşi direcţie

Un interviu cu Vladimir Milov, oponent al lui Putin şi vice-preşedinte al Free Russia Foundation, una din principalele organizaţii civice din emigraţia rusă. Fost ministru adjunct al energiei al Federaţiei Ruse la începutul anilor 2000. Textul reprezintă o sinteză a unei discuţii mai lungi despre evoluţiile la zi în economia Rusiei.

Vladimir, cum stă economia Rusiei astăzi, ce schimbări majore s-au produs în ultimii trei ani şi cât de sustenabilă e traiectoria “economiei de război” introdusă de Putin?

Pe scurt, miracolul economic al lui Putin, de care toată lumea a tot vorbit în ultimii trei ani, s-a încheiat. Erau multe comentarii în presa occidentală referitoare la rezilienţa economiei ruse sub sancţiuni, dar realitatea e că Putin a consumat rezervele financiare acumulate înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei pentru a susţine efortul de război. Azi constatăm că aceşti bani s-au terminat iar creşterea economică a dispărut. Urmează o recesiune: deja pe primul trimestru s-a înregistrat probabil o scădere a PIB-ului, prima după 2022, sau cel puţin o creştere zero, faţă de 4% în aceeaşi perioadă a anului trecut. Finanţele guvernului sunt epuizate deoarece timp de trei ani s-a mers cu deficite bugetare enorme pentru a finanţa războiul, iar acum situaţia e dificilă: preţul petrolului scade, economia Rusiei încetineşte, iar armata are nevoie de tot mai mulţi bani. Ca să aveţi o idee, bugetul pentru armată anul acesta va fi de patru ori mai mare decât cel din 2021, adică peste 6% din PIB, cel mai mare procent de după perioada sovietică. Iar pentru a susţine atacul asupra Ucrainei Putin trebuie să crească permanent cheltuielile militare, nu este suficient să ajungă la un plafon şi să le menţină acolo. Acum zece zile în Comisia Militar-Industrială el a spus explicit că Rusia nu are suficientă putere de foc pe front, ceea ce înseamnă că trebuie crescută producţia, adică cheltuieli suplimentare, iar asta pe lângă salariile militarilor şi alte cheltuieli curente ce trebuie indexate din cauza inflaţiei mari, de peste 10% oficial, deşi foarte probabil asta e o subestimare. Pe scurt: resursele statului sunt consumate, economia încetineşte, inflaţia e galopantă şi se cer tot mai multe fonduri în alte zone ale economiei. Rusia e la ananghie iar toate aceste dificultăţi încept să se simtă.

Iar acum întrebarea de un milion de dolari: cât timp mai are regimul, la actuala rată de consum de resurse şi bani? Câte luni mai poate susţine Putin acest război?

Sincer, deja nu prea mai au timp. Între finalul lui august şi începutul lui octombrie trebuie să se discute bugetul pe 2026 şi atunci vom şti cifrele şi ce anume au decis. Va fi clar că nu mai sunt bani pentru sporirea în continuare a cheltuielilor militare, aşa cum s-a întâmplat în fiecare an. S-au terminat. Deci ori vor relaxa serios politica monetar-bugetară, tipărind bani şi tolerând o inflaţia mult mai mare, ca în Turcia sau Argentina; ori vor încetini acţiunile de luptă pentru a putea plafona bugetul armatei. Suntem la acest moment chiar acum, nu e o chestiune care ar putea surveni în câţiva ani. Pe 30 aprilie ministrul de finanţe tocmai a făcut o rectificare bugetară mărind deficitul la un nivel care depăşeşte rezervele de cash din Fondul Naţional de Asigurare (din care se plătesc pensiile şi deficitele în criză, NT). Deci deja n-avem destul cash pentru a acoperi deficitul planificat pentru 2025, care foarte probabil va fi şi mai mare în decembrie. Regimul a ajuns într-un punct de inflexiune şi trebuie să decidă ce va face mai departe: ori tipăresc bani ca să continue războiul, ori frânează războiul şi optează pentru o încetare a focului ca să poată limita cheltuielile.

Oare administraţia americană ştie toate chestiile astea, ce discutăm noi aici, anume că Putin este cu spatele la zid, sau încă trăiesc cu impresia că Rusia are resurse infinite?

Mulţi oameni în Washington DC ştiu, dar nu sunt sigur dacă ştiu şi oficialii administraţiei Trump. De fapt, habar n-am ce-au ei în cap, dar judecând după ce spun e clar că înţeleg foarte puţin din modul cum funcţionează economia Rusiei. De exemplu, Trump şi cei din jur pomenesc mereu posibilitatea de a introduce tarife pe importurile din Rusia, cum fac cu toată lumea – dar Rusia nu exportă mai nimic în SUA, comerţul reciproc trebuie să-l cauţi la microscop. Deci n-ai pe ce să pui tarife. Şi totuşi Trump repetă mereu că dacă Putin nu face ce trebuie, va fi penalizat cu tarife – pe exporturile inexistente către SUA! Estimările lor sunt că poziţia lui Putin e mult mai solidă decât este în realitate, deci li se pare că Ucraina va pierde imediat războiul dacă SUA se retrage din negocieri, ceea ce e fals. De asemenea, merg pe ideea că Putin poate câştiga războiul, ceea ce nu-i plauzibil, nici militar, nici financiar. După ce vedem în spaţiul public, mi se pare că Trump e complet dezinformat cu privire la ce se petrece în economia Rusiei.

Ce se va întâmpla daca SUA relaxează sancţiunile impuse Rusiei, având în vedere că există şi sancţiuni impuse de UE? Poate Trump să-l ajute realmente pe Putin în direcţia asta?

În oarecare măsură, da. Relaxând sancţiunile Trump ar da un ajutor serios lui Putin, dar asta nu înseamnă sfârşitul lumii pentru Ucraina. Întâi, pentru că sancţiunile europene contează mult mai mult. Înainte de 2022, peste jumătate din exporturile Rusiei ajungeau în Europa şi mai puţin de 1% în Statele Unite. Cam în aceeaşi situaţie erau şi investiţiile directe: două treimi din FDI acumulate în Rusia erau europene, faţă de vreo 2% venite din SUA. Partenerul major pentru comerţ şi investiţii al Rusiei era Europa şi au existat dificultăţi serioase în a găsi alte pieţe de export. În aceşti trei ani au intrat zero investiţii din China, India, Turcia, Orientul Mijlociu. Deci SUA nu poate concura cu Europa la capitolul ăsta, dar poate face altceva: să furnizeze tehnologii importante pentru industria militară. Diversele sectoare economice ale Rusiei pot funcţiona independent, dar depind de regulă de anumite tehnologii critice care nu sunt produse nici pe plan intern, nici în China. Aici ar conta ridicarea sancţiunilor americane: unele ramuri industriale, inclusiv cele legate de armată, ar căpăta iar acces la aceste tehnologii. Un al doilea aspect ar fi sectorul bancar: Rusia a suferit serios prin decuplarea de la sistemul SWIFT, deci dacă una sau două din marile bănci ruseşti s-ar putea reconecta, asta ar fi o mare uşurare. In felul ăsta Putin ar fi ajutat să continue cu economia de război, dar nu s-ar rezolva toxicitatea legăturilor cu Rusia pentru că firmele occidentale nu se vor întoarce până nu se ridică şi sancţiunile impuse de UE.

Iar dacă totuşi se întâmplă, poate UE să umple golul lăsat de sancţiunile americane?

Da, şi există discuţii în sensul ăsta, dar avem o importantă verigă lipsă: capacitatea de a impune sancţiunile. E nevoie să ai funcţionari care să urmărească toate aceste fluxuri de producţie, legăturile comerciale şi financiare, ca să descopere cine ajută Rusia să evite sancţiunile. Or, cea mai mare astfel de capacitate o au americanii, cu agenţiile lor specializate precum Office of Foreign Assets Control (OFAC) sau Bureau of Industry and Security (BIS). Europa nu are asemenea instituţii, deci nici capacitate de descurajare. Când oamenii de afaceri, chiar din Sudul Global, aud de OFAC sau US Treasury, îi ia cu rece pe şira spinării ştiind că dacă au violat reguli americane, vor exista consecinţe, vor fi urmăriţi pe tot globul. Europa nu are asemenea mecanisme, deci va trebui să le creeze, ceea ce e greu. De trei ani discut cu oficiali europeni iar ei îmi spun că angajarea de birocraţi e impopulară, însă altă cale nu ai decât să aduci câteva sute de funcţionari pentru a monitoriza aplicarea sancţiunilor. Iar aici problema ar fi nu doar ridicarea sancţiunilor de către Trump, dar şi măsura în care Elon Musk a distrus birocraţia guvernamentală americană prin proiectul DOGE, adică un motiv în plus pentru UE să umple golul rămas. Intrebarea e dacă este ea în stare să facă asta.

Poate Putin să stroarcă resurse suplimentare din economia Rusiei pentru a câştiga timp cu războiul?

Deja o face. De exemplu pensiile scad în termeni reali de aproape doi ani pentru că nu pot ţine pasul cu inflaţia, şi la fel şi alte cheltuieli sociale sau investiţii în infrastructură. De asemenea transferurile federale către regiuni au fost tăiate în 2023, apoi în 2024 şi cu atât mai mult se vor reduce anul ăsta. Deci toată rezilienţa asta naţională pe care observatorii o percep superficial vine cu costuri masive la toate capitolele. Se mai poate tăia dar va fi foarte dureros şi va declanşa lupte aprige între grupurile de interese din industrii sau regiuni, plus nemulţumire socială. S-a tot vorbit de o a doua mobilizare obligatorie după cea operată acum doi ani şi jumătate, dar ea nu s-a produs deoarece opinia publică este total împotrivă. Încă există ceva spaţiu de manevră, dar mic. Eu aş paria că mai curând vor trece la tipărire de bani.

Există vreo şansă de tulburări sociale şi protest, poate în regiunile depărtate ale Rusiei, ca urmare a tuturor acestor privaţiuni impuse de regim?

Dacă ne uităm în istorie, vedem că societatea rusă în vremuri dificile optează pentru acomodare, caută strategii de supravieţuire. Oamenii de rând simt că nu se pot opune acestui stat centralizat, mare, organizat şi puternic. Orice încercare de auto-organizare de jos în sus în aceşti trei ani a fost strivită brutal iar guvernul a reprimat activiştii, o parte fiind încarceraţi, alţii ucişi, cum s-a întâmplat de pildă în Başkiria. Deci ca de obicei nemulţumirea creşte iar guvernul federal slăbeşte sub această presiune venită din multe direcţii până la un punct în care nu mai poate controla situaţia. Nu suntem încă acolo, dar Rusia e probabil campioană mondială la colapsuri ale statului: s-a întâmplat de două ori în ultima sută de ani, iar acum ne îndreptăm încet dar sigur în aceeaşi direcţie.

Şi ce va fi după aceea? Vin “vremurile tulburi”, un Putin 2.0 sau democratizarea?

Dacă ne uităm din nou în istorie observăm că în societatea rusă există o dorinţă enormă de normalitate. Totdeauna am avut o perestroika după o perioadă de strangulare totalitară. Deci e greu de prezis cum anume va fi, dar se va simţi o aspiraţie puternică pentru normalizare, adică pentru a trăi în pace şi a avea un guvern responsabil.