VIDEO Un român în scaun cu rotile, absolvent de film în Marea Britanie, voluntar în Ucraina: „Am văzut drone prăbușindu-se”/ Din Kiev până la granița cu Rusia: ”Nu vrei aici”/ Povestea lui Alex Craiu, mutat în Ucraina ”cât va fi nevoie”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

“Am văzut o țară în război și chiar îmi doream să fac ceva” – Astfel a început călătoria care l-a purtat pe Alex Craiu, voluntar român în Ucraina, dintr-o bucătărie improvizată într-un subsol din Harkov până în inima Kievului luminat de rachete și până la o aruncătură de băț de granița cu Rusia. Voluntarul a povestit pentru G4Media, în cadrul proiectului ENTR, cum a străbătut mai toată Ucraina în scaun cu rotile pentru a arăta oamenilor “locuri pe care nu voiau să le viziteze, dar pe care voiau să le vadă”.

Acest raționament a stat în spatele numelui canalului de TikTok “Nuvreiaici”, pe care tânărul din Turda, județul Cluj, l-a folosit pentru a-și documenta și expune călătoria în fața unei audiențe de peste 30.000 de oameni.

În vârstă de 26 de ani, Alex este videograf de profesie. A absolvit Facultatea de Film în cadrul Universității din Leeds, Marea Britanie, și a ales să-și folosească abilitățile pentru a prezenta lumii realitățile războiului pe care a ajuns să-l vadă cu ochii lui “din curiozitate”.

Deși de scurtă durată, o vizită în țara sfâșiată de război l-a marcat profund pe Alex, iar în toamna lui 2023 a hotărât să se stabilească în Ucraina pe termen lung, determinat să facă tot ce-i stă în putere să ajute, în limitele impuse de scaunul cu rotile de care are nevoie pentru a se deplasa.

Nu a putut, spre exemplu, să ajute la eforturile de reconstrucție a clădirilor avariate, iar 

lipsa aproape totală de infrastructură accesibilă persoanelor cu dizabilități a făcut deplasarea prin orașe uneori chiar mai dificilă decât pe front, unde poate merge cu mașina. Pe deasupra, a resimțit și o oarecare neîncredere din partea oamenilor, izvorâtă dintr-o întrebare simplă: „Cum poate să călătorească omul ăsta în zone de război când… el n-are rampe nici prin oraș”.

Din fericire, dorința de a ajuta și aptitudinile manuale s-au dovedit a fi mai importante decât rampele de acces. Precum mulți alți voluntari internaționali, Alex a pus mâna la producerea de plase de camuflaj, vitale pentru soldații ucraineni, dar a lucrat scurtă vreme și într-o brutărie din Harkiv, pregătind pâinici pentru militari și pentru civilii vulnerabili.

Nu a renunțat niciun moment la chemarea sa originală: crearea de conținut video, care a început să îi confere tracțiune considerabilă pe rețelele sociale.

• „După ce am observat că videoclipurile pe care le puneam pe internet s-au bucurat de o popularitate neașteptată, am decis să mă concentrez pe acest lucru pentru că este important ca oamenii să vadă că deși războiul ăsta se duce deja de 2 ani, în niciun caz nu s-a terminat”.

De atunci, Alex Craiu a călătorit în 17 dintre cele 24 de regiuni ale Ucrainei și a văzut “majoritatea orașelor mari”, numeroase sate și, la un moment dat, a ajuns la o distanță de doar câteva minute de mers cu mașina de granița cu Federația Rusă.

El descrie drumul făcut la Dementiivka, la nord de orașul Harkov, drept una dintre cele mai periculoase momente pe care le-a trăit în Ucraina. Odată trecut de controalele militare, înconjurat de semne rutiere ciuruite de gloanțe, cratere lăsate în urmă de rachete și drone, după spusele sale, a conștientizat în final că orice minut în plus aduce cu sine un “risc foarte mare de a pierde totul”.

sursa foto: Arhivă personală

De la etajul 13 se vedea totul

În mod ironic, totuși, cele mai grele momente au fost la Kiev, pe timp de iarnă, când atacurile aeriene erau la ordinea zilei.

• „Am văzut drone prăbușindu-se la mai puțin de 2 km de mine, de la geam. De la etajul 13 se vedea totul. Cerul era luminat de rachetele care explodau în aer, de dronele care erau doborâte, de rachetele care erau lansate pentru a pentru a le doborî pe cele inamice. Nu se putea dormi noaptea, erau foarte multe alarme”, este experiența descrisă de voluntarul român.

În timp, totuși, el s-a obișnuit cu viața “trăită între extreme”, cu lumea în care oamenii își scot câinii la plimbare în timp ce rachetele zboară deasupra orașului. La drept vorbind, relatează tânărul, faptul că a văzut această lume cu propriii ochi este motivul principal pentru care nu a putut rămâne în România multă vreme, după vizita inițială făcută în Ucraina.

Europa – între mister și oază de speranță

Peste tot pe unde a călătorit, Alex Craiu declară că a întâlnit oameni stoici, care “au devenit foarte puternici” după doi ani de război și care, deși în multe cazuri nu cunosc foarte multe despre restul lumea de peste hotare, încă se uită cu speranță spre Europa.

• „Uniunea Europeană e văzută ca un mister, dar este… este și oază de speranță a ucrainenilor, este acel loc în care ar pleca dacă ar putea să renunțe la patria lor. Ucrainenilor le este dificil să facă chestia asta, chiar dacă au plecat în număr mare, au plecat din frică și s-au întors fix pentru că nu puteau să fie fericiți altundeva (…) Țara asta îi cheamă pe ei, dar este… Da, din punct de vedere strategic, din punct de vedere al războiului, e importantă Uniunea Europeană pentru ucraineni”.

În opinia voluntarului, Uniunea Europeană trebuie să continuă să susțină Ucraina, nu doar pentru că aceasta este “în dezavantaj absolut” în fața Rusiei, ci și pentru că ajutorul dat unui stat democratic în fața unei asemenea agresiuni este o chestiune de principiu:

• “Așa cum Rusia este ajutată de aliați… Este important ca și Ucraina să aibă aliați ei, iar aliații ei, în virtutea democrației și a valorilor comune pe care le avem… aliații Ucrainei sunt țările europene”.

Deși Statele Unite ale Americii rămân de departe cel mai important aliat al Ucrainei, din punct de vedere al sprijinului militar, cea mai mare parte a susținerii financiare directe primită de Kiev în ultimii doi ani provine de la instituții europene: aproape 80 de miliarde de euro în intervalul ianuarie 2022 – ianuarie 2024, conform Statista. 

De asemenea, susținerea militară primită de la statele UE nu poate fi ignorată – potrivit unei analize CNN, 43% din ajutorul militar direct primit de Ucraina până la începutul lui 2024 provine de la state ale Uniunii Europene, dintre care principalii donatori sunt Germania, Danemarca, Țările de Jos și Polonia.

Împreună, Statele UE au oferit Kievului ajutor militar în valoare de peste 50 de miliarde de dolari, iar aceste date includ doar contribuțiile individuale ale fiecărui stat, nu și sprijinul militar oferit prin intermediul instituțiilor europene, punctează CNN.

Pe deasupra, majoritatea covârșitoare a ucrainenilor care au părăsit țara au ales să se stabilească în state UE: din peste 6,4 milioane de emigranți ucraineni încă înregistrați la nivel global, aproape 6 milioane au rămas între granițele Uniunii Europene, conform ultimului bilanț realizat de ONU.

Din observațiile tânărului, întârzierea sau chiar oprirea sprijinului Occidental ar avea efecte negative mult mai serioase asupra moralului ucrainenilor decât atacurile propriu-zise, care deja au devenit o normalitate. În orice caz, românul se declară optimist în această privință:

• „Am fost cam peste tot în Ucraina. Am fost în majoritatea orașelor mari, evident, cele care nu sunt sub ocupație (…) nu am văzut oameni care sunt demoralizați. Oamenii își continuă viața, oamenii merg în restaurante, oamenii fac petreceri, chiar dacă sunt bombe. De ce? Pentru că, până la urmă, este viața lor, pe care nu pot să și-o pună pe pauză 2-3 ani”.

sursa foto: Arhivă personală

Sub același cer

După spusele lui Alex Craiu, viața de zi cu zi a fiecărui voluntar ucrainean variază drastic și depinde de mulți factori, de la poziția geografică, pregătirea fizică individuală și nivelul de pericol pe care fiecare este dispus să-l înfrunte. 

Alex, spre exemplu, nu a putut colabora “din motive evidente” cu Brave to be Build, o inițiativă a voluntarilor internaționali care reconstruiesc locuințe distruse sau avariate de atacurile rusești, ceea ce necesită un efort fizic considerabil.

Pe de altă parte, nici activitățile mai “ușoare” nu duc lipsă de provocări. Alex povestește cum, în Harkov, voluntarii care găteau și distribuiau alimente trebuiau să lucreze într-un spațiu amenajat în subsolul unui mall, deoarece “ca să menții o bucătărie pe termen lung în Harkov trebuie să fii într-un subsol, altfel te bombardează”.

Orele de muncă variază și ele: fiind vorba de voluntariat, “este totul în funcție de disponibilitate fiecăruia”, dar de multe ori, circumstanțele dificile nu lasă spațiu de odihnă, explică tânărul. În Harkov, spre exemplu, unii voluntari munceau în ture de peste 12 ore pe zi pentru a acoperi nevoile alimentare nu doar ale soldaților, ci și ale civililor care se adăposteau în oraș. Pe scurt, mâncarea “trebuia distribuită în toate părțile”.

Exact aceste condiții au dat naștere unei legături între voluntari și localnici pe care, explică el, nu a mai simțit-o nicăieri altundeva.

• „Viața mea s-a identificat de la început în proporție de, probabil, aproape 100% cu cea a ucrainenilor. De ce? Pentru că eram toți sub același cer, același cer care avea rachete, drone sau ce mai aruncau rușii asupra noastră. Eram toți sub același cer, chiar dacă nu vorbeam aceeași limbă. Ne lega faptul că eram până la urmă în aceeași situație”.

Deși încă se autointitulează un “observator de la etajul 13”, Alex Craiu a petrecut ultimele șase luni în Ucraina, nu a mai mers în “vacanță” în România de peste șase luni și declară că este dispus să rămână în Ucraina oricât de mult va fi nevoie, fie că e vorba de luni sau ani de zile, “pentru că sunt foarte multe de făcut aici și, practic, viața mea este aici”.