G4Media.ro

Viața după Covid: „Mi-a scuipat în curte, din drum și mi-a zis…

Viața după Covid: „Mi-a scuipat în curte, din drum și mi-a zis să mă bată Dumnezeu că le-am adus Covidul în sat” / „Mă evită toți, deși m-am vindecat. Parcă aș avea lepră”

Pe lângă experiența din spitale, pacienții care au fost infectați cu Sars-Cov-2 au de îndurat serios să poată reveni la viețile de dinainte de îmbolnăvire. Unii trăiesc experiențe traumatizante după externare, când își dau seama că, de foarte multe ori, rămân aproape singuri. E un fenomen tot mai des întâlnit. Am stat de vorbă cu câteva persoane care, odată ajunse acasă, s-au lovit de un zid de netrecut, cel al prejudecăților.

Specialiștii spun că fenomenul este explicabil în primul rând prin lipsa unei educații adecvate.

Marian (35 de ani) din Hunedoara a fost spitalizat 32 de zile la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara. Nu știe nici acum de unde a luat virusul, iar ancheta epidemiologică nu i-a oferit un răspuns.

„Aș fi intrat în contact cu un apropiat al unui caz pozitiv depistat foarte târziu. Pe atunci ne duceau cu izoleta, era un spectacol pentru toată lumea. Am făcut febră, mi-am pierdut apoi gustul și mirosul, am sunat la ambulanță. Au venit costumați, sirenele erau pornite, toți vecinii de la bloc erau la geamuri deja. A doua zi știa tot cartierul că am Covid. În fine, am fost tratat, am făcut vreo 6 teste timp de 32 de zile, până când mi-au ieșit două negative la rând”, povestește tânărul.

Problemele au apărut însă după externare, spune bărbatul. De oprobiul public n-au fost ocoliți nici părinții săi.

„De a doua zi de când am fost dus la spital, vecinii lor au început să-i hăituiască. <<Domle’, nu mințiți, când a fost ultima dată la voi? Noi toți suntem îngrijorați de pe scară>>”, i-au spus lui tata la interfon. Eu nu locuiesc cu părinții mei. Ei au stat 14 zile în casă, fiindcă fusesem înainte cu o săptămână la ei. N-au avut nimic, n-au dezvoltat simptome. Apoi i-a ocolit toată lumea. Nici acum nu prea se apropie. <<Așa-s oamenii, îi cunoaștem acum cum sunt>>, mi-a zis tata. Când am fost în spital, mă suna toată lumea. Colegi, prieteni, verișori, rude: <<Ce faci, cum ești? Cum te putem ajuta?>> Telefonul suna foarte mult. Ziceam: wow, uite cum s-au îngrijorat toți. Am ieșit din spital și m-am autoizolat încă două săptămâni acasă la mine. Te plictisești, mai vrei să vorbești cu cineva. Unii nu-mi mai răspundeau la telefon , alții răspundeau și aveau treburi multe de rezolvat. Mai ziceam: hai la un suc, hai să bem o bere. <<Nu pot, nu acum, poate săptămâna viitoare, acum trebuie să mă duc>> nu știu unde, se scuzau”, povestește Marian.

”Le-am și scris. M-am întors la muncă. Fac muncă de birou într-o firmă. Să vezi aici cum îmi oferă toți spațiu. Parcă aș avea lepră. Băi, m-am vindecat, nu am nici o problemă. Unii mai făceau și glume nesărate: <<ce faci, Covidel?>> sau <<spune-ne câți bani ai primit să zici că ai Covid?>> Nu toți, sigur, dar oamenii de la care m-aș fi așteptat cel mai puțin, m-au ignorat, m-au trimis iar în izolare, m-au ocolit. Nici cu rudele nu ne mai vedem. Așa sunt și bieții mei părinți, singura lor vină fiind că mă au pe mine”, mai spune el.

Ioana (26 de ani) a stat aproape două săptămâni la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj, s-a vindecat, apoi și-a sunat câțiva prieteni să iasă în oraș.

„Nimeni n-a vrut să mai aibă de a face cu mine”, spune tânăra.

„E foarte urât să stai în spital, într-o cameră mică. Sigur, sunt condiții mai mult decât decente, iar personalul medical s-a purtat nemaipomenit, dar să tot stai acolo zi de zi e groaznic. Abia așteptam să ies. Am ieșit după 14 zile, am stat încă 2 săptămâni într-o garsonieră, singură, abia așteptând să treacă perioada să pot ieși din nou în lume, să mă văd cu prietenii mei. Apoi urma ziua mea de naștere. Am dat niște telefoane unor prieteni și i-am invitat pe 4-5 să ieșim la o terasă, să le fac cinste. M-au refuzat pe rând inventând fel și fel de scuze. O fată din grup mi-a spus apoi că vorbeau toți între ei că n-au ce să caute cu mine, că le dau la toți Covid. E supărător, rămâi cumva stigmatizat. Eu sper că nu toți trec prin așa ceva”, povestește ea.

Mai mult, spune Ioana, a început să fie evitată tocmai de persoana de la care a luat virusul, o mătușă întoarsă din Spania.

„A venit în vizită la noi. Eu nici nu știam că a fost în Spania, mama mi-a zis după ce-a plecat de la noi. Am și certat-o atunci, fiindcă ea nu trebuia să vină la noi, iar mama trebuia să nu o primească. Eram eu și mama acasă. Doar eu am fost testată pozitiv. După toată nebunia, mama a sunat-o să mergem la ea, să-i ducem ceva, dacă are nevoie, să vedem ce mai face. A spus că nu, că are treabă, că trebuie să meargă undeva. Mama a zis: păi venim mâine până la tine. <<Nu, nu, mâine mă duc nu știu unde de dimineață>>. La a doua minciună și-a dat seama și maică-mea că nu-i sănătoasă la cap. Sper să apară vaccinul cât mai repede. Eu cu cine mă văd și nu știe că am avut Covid, nu spun nimic. Tac, încerc să mă protejez. Oamenii cred că reacționează involuntar în felul ăsta”, mai spune tânăra.

Costel (45 de ani) e dintr-un sat de lângă Târgu-Mureș. El a stat 21 de zile spitalizat la Cluj, cu Covid-19. Când s-a întors acasă, un vecin a țipat din mijlocul uliței la el, scuipând peste gard.

”Bată-te Dumnezău, mă, ne-ai adus Covidu în sat!”, i-a reproșat vecinul.

Prima reacție a bărbatului a fost de nedumerire. Mai multe secunde n-a zis nimic. A stat pur și simplu țintuit  neștiind  ce să facă.

„M-am blocat inițial, iar când mi-am revenit cu greu m-am stăpânit, fiindcă sunt mai coleric din fire și-am fost gata să ies la el. Am încercat să-i zic că nu mai am nimic, că m-am vindecat. I-am zis că-i arăt actele doveditoare, testele negative. Nu aveam cu cine. Tot înjura și zicea că vreau să-i omor pe toți și dacă mă prinde pe stradă nu ies bine. Apoi s-o dus la alții din sat și le spunea că le-am adus Covidu că vreau să-i curăț. S-o mai liniștit oamenii. Unii au înțeles, alții deloc. Cine-i om rămâne cu tine și la greu. Cine nu-i om, face așa. Eu nu-s supărat, că tot singur îs de 10 ani, de când s-o dus și tata, da alții ce fac? Singurii mei prieteni din ultimele două luni au fost medicii. Îs singurii care m-o întrebat ce fac, cum mă simt. Sătenii mă mai evită, da nu mă plâng, numa că uneori tare mi-ar plăcea să mai stau de vorbă cu unii, cu alții. Da nu vreau, că știu că nici ei, chiar dacă stau de vorbă cu mine, nu se simt bine. Se forțează”, povestește Costel.

Am încercat să găsim o explicație în fața acestor mărturii greu digerabile. Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai și specialist în psihologie cu zeci de studii publicate în domeniu în toată lumea:

  • „În primul rând aici este vorba despre analfabetism științitic. Oamenii nu discern realul de fabulație. Acești oameni marginalizați nu sunt niște victime, ci sunt câștigătorii acestei pandemii. Ei au avut această boală și sunt imunizați, nu sunt la risc. Cumva ei sunt mai sănătoși decât suntem toți ceilalți și în plus pot contribui la sănătatea altora prin donarea de plasmă. E foarte greu pentru alții să înțeleagă. Să se ferească de ei, pentru unii poate fi o opțiune de protejare. Sunt persoane sceptice, cu o doză mare de neîncredere. Apoi, în România există o formulă pronunțată a colectivismului. Societățile colectiviste sunt foarte închise, iar dacă cineva reprezintă un potențial pericol, e izolat. Adică aici nu intră oricine în colectivitate. Dacă persoanele respective aveau familii apropiate, membri ai familiei cu care să fie în strânse relații, poate nu se întâmpla așa ceva. Avem și stigma de boală. Apoi ajungem la povestea educației din România. Chiar dacă există această reacție de homo-sapiens involuntară, să spunem, de autoconservare, apoi ai posilibatatea de a o controla. Adică să înțelegi că reacția automată nu justifică reacția care urmează pe urmă, când izolezi social o persoană. Înainte de pandemie, noi toți – și cu ajutorul mass-media –  am scos în prim plan fel și fel de experți astronomi, horoscopiști pe care i-am validat, practic, ca societate, în timp ce teoriile conspiraționiste sunt foarte puternice, foarte pronunțate. Un expert în sănătate publică este automat acoperit de anumite ziceri nevalidate de nimic. Măcar să învățăm din greșelile astea. Este o problemă majoră la nivel educațional în România.”

Sursa foto: pixabay.com

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

31 comentarii

  1. ce bai tinere, dar tu nu stii ca traiesti in Romania?
    Tu crezi ca Ditrau e unic?

  2. e tara plina de idioti

  3. Suntem o tara de retardati. Daca se facea atata tam-tam cu gripa, vedeau cat de multi sunt bolnavi de gripa in fiecare an, doar ca cu gripa ne-am obisnuit si nu mai mor atat de multi.
    Apropos de protectia datelor personale, cum vine asta referitor la bolnavii de Covid?

    • I-a luat cu shou si sirene arahat, sa-i stie tot satul.

    • Asta se întâmplă și pentru că e culpabilizata populația. Voi sunteți de vină că nu stați în case, voi sunteți de vină că nu purtați mască i alte anateme pe care le aruncă autoritățile asupra populației

  4. Viata printre ignoranti ar fi un titlu mai bun.

  5. Am avut o colega care spunea ca ea nu este de acord sa lucreze cu cineva care ar avea cancer

  6. Din păcate, în vreo șase luni o să fie invers, cine nu a făcut covid și se ferește ca dracu’ de tămâie, adică poartă mască, mănuși, stă la distanță, etc, va fi ridiculizat! Sunt în stare să fac pariu! Deja se face mișto la greu în multe cercuri, de cei care se feresc, știu foarte bine asta! Mass media a obținut exact efectul contrar, prin repetarea zilnică a aceleiași plăci(„nu au purtat mască, distantarea sociala, nu e nimeni ferit, avea 30 de ani și nu avea comorbidități, covid e cancer, sida si ciuma la un loc, etc” – pe aia „tânăr fara comorbidități”, parcă abia o așteaptă presa)! Toate cunoștințele mele numesc Digi24 acum „morga TV” si zic „schimba dracului canalul pe orice altceva”! Placa asta a mers vreo două luni, pe urmă lumea a început și singură să vadă cum stă treaba: acum nu mai e martie, aprilie, să te sperie presa cum vrea, toți am cunoscut cel puțin un „covid” și marea majoritate nu am avut nici pe dracu’!

    • Adevărat aia cu Digi24, cred ca aia au încasat cel mai mult. Aproape erau în faliment, mana cereasca covidul asta. Doar dacă te uiți la statistica de morti pe primele 6 luni compărativ cu anul trecut, parca e ceva ireal. Covidul de fapt salvează vieți. Asa ceva!

  7. S-a gandit cineva ca daca nu facea arafat atat circ cu izoletele nu se intampla asta?

  8. Dezumanizare.
    Lipsa de empatie din societatea românească, accentuată de o presă isterizată – inclusiv G4Media – și de o neîncredere în creștere față de cei din jurul nostru.
    Practic, societatea românească, deja șubredă, se dezintegrează pe zi ce trece.
    În ritmul acesta, în cel mult câteva zeci de ani poporul acesta nu va mai fi aici.

  9. Prostia fiecaruia este scrisa in ADN,prostia nu este contagioasa stimati români.

  10. Cultura votacului pesedist in actiune! Daca trebuie sa poarte masca, sa nu mearga la carciuma sau in locuri aglomerate, ”stai bree ca e minciuni toate astea, e spitalele goale” daca ajunge virusul la ei in batatura baga blesteme, injura si ameninta omul cu toate relele posibile, dintr-o data cred ca e real.
    Animale si Idiotii utili.( sa ma ierte animalele)

  11. Cei care fac bășcălie de un om bolnav dau dovadă de oligofrenie în cel mai degradant stadiu. Mai jos de atât pot fi doar pedofilii și ăia care torturează animale. Colegii lui Marian ar putea oricând să își doneze creierele pe post de îngrășământ natural. Fără nici o problemă. Și partea bună e că n-ar simți nici o diferență – s-ar amuza tot la aceleași lucruri. A doua zi o să se amuze de un incendiu sau de o înmormântare. Orice e amuzant, dacă ești suficient de retardat sau făcut la beție.

    Societatea noastră de rahat, în loc să șteargă pe jos cu acești gândaci de bucătărie, tolerează tacit aceste comportamente. Într-o țară civilizată, într-un loc de muncă serios conducătorul locului de muncă sancționa oligofrenii. În locul lui Marian mi-aș da demisia. Numai așa de scârbă.

  12. romania e genul ala de fundatura mentala in care virusul nu exista, dar daca cumva ai virusul inexistent te dau afara din sat.

    • deh…poporul crestin ortodox…iubitor de „aproape”
      si ce fac prehotii in situatia data?…nimic

  13. Sa te naști prost și ignorant este un accident inevitabil dar sa mori în aceeași stare este o neglijenta criminala…cat despre media: sunteți părtași la aceste lucruri oribile pentru promovarea agresiva a povestii oficiale cu chihuahua transformat în pitbull.

  14. Stiti care e diferenta dintre un bolnav cu covid si un prost? Cel cu covid are mari sanse sa se vindece dar prostului nu-i trece niciodta idiotenia cu niciun tratament!!!!

  15. Ce pretentii sa ai de la un popor care traieste ca in epoca primitiva? Lipsa de educatie isi spune cuvantul. Asa a fost cu SIDA.

  16. Unde sa iesi?, ca pe vremea izoletei era situație de urgență și terasele nu erau deschise.
    Iar dupa trecerea la starea de alertă, terasele au putut oferi locuri la masa pentru maxim 4 persoane. Nu 5.

    Mai interesante ar fi fost simptomele, tratamentul, conduita pacientilor din timpul convalescenței…

  17. Domnu’ David (sau cine a scris textul). Experti astronomi au fost si Galileo si Hubble, dumneavoastră vreți sa spuneți”astrologi”. Ce naiba, la nivel de rector la Cluj, faceți o greșeală de prezentatoare de Antena 1!

  18. Poate s-a vrut să se facă referire la astrologi, nu la astronomi.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.