G4Media.ro

Universul.net: Complotul Rusiei contra democrației. Cum și-a adaptat Kremlinul tacticile din 2016…

Universul.net: Complotul Rusiei contra democrației. Cum și-a adaptat Kremlinul tacticile din 2016 pentru alegerile din 2020 şi care sunt noile ameninţări

Ce s-a schimbat în ultimii patru ani, în materie de intervenţie rusă în alegerile din SUA şi nu numai? Publicaţia americană, Foreign Affairs, sondează acest amplu subiect, din câteva perspective care aduc în discuţie care sunt vulnerabilităţile Kremlinului azi, ce a făcut şi ce nu Washingtonul între timp, şi care sunt ameninţările care pândesc la orizont, în condiţiile în care exemplul dat de Rusia nu a putut trece neobservat şi nespeculat, scrie Universul.net

„Pe măsură ce Statele Unite se apropie de alegerile prezidențiale din 2020, există motive să credem că, de data aceasta, țara ar putea fi cruțată de campania de interferență masivă pe care Rusia a desfășurat-o în 2016. Pe atunci, Moscova avea o oportunitate clară. Costul conducerii Agenției de Cercetare pe Internet (IRA), ferma de troli din Sankt Petersburg înființată de Kremlin pentru a răspândi dezinformarea în timpul alegerilor din SUA, a fost de aproximativ 1,25 milioane de dolari pe lună.

Era un preț mic de plătit pentru o remarcabilă lovitură de politică externă: un președinte american aparent pro-rus, Donald Trump, o înfrângere umilitoare pentru Hillary Clinton (pe care președintele rus Vladimir Putin nu o plăcea demult) și, mai presus de toate, o șansă de a expune democrația SUA ca una disfuncțională. Nepregătite și, aparent, nefiind la curent cu operațiunea planificată în Rusia, Statele Unite au fost o pradă ușoară.

După patru ani, calculul Moscovei a devenit mai puțin simplu. Pandemia și prăbușirea ulterioară a prețurilor petrolului au lovit puternic țara, iar cota lui Putin e în picaj. În trecut, președintele rus a folosit victoriile politicii externe, cum ar fi invazia din 2014 a Crimeei și intervenția Rusiei în Siria, pentru a-și menține sprijinul acasă.

Contractul nerostit din spatele acestei strategii – acela că a face Rusia din nou măreață pe scena mondială merita unele sacrificii economice din partea cetățenilor – devenise fragil deja chiar înainte de pandemie. Acum, cu economia rusă pe calea unei stagnări pe termen lung, majoritatea rușilor doresc ca guvernul lor să se concentreze asupra problemelor de acasă. Să le vinzi acum o altă aventură de politică externă ar fi complicat.

Pe lângă asemenea preocupări interne, de această dată Kremlinul ar trebui să tragă mai tare pentru a manipula alegătorii din SUA și pentru a-și acoperi urmele. O industrie în creștere de analiști monitorizează acum operațiunile de dezinformare ale Rusiei în întreaga lume. Companiile de social media au devenit mai agresive în eliminarea rețelelor de conturi neautentice și roboți și sunt mai dispuse să arate cu degetul către Moscova și alte guverne.

Iar ancheta avocatului special al SUA, Robert Mueller, a dezvăluit tactica operațională a Kremlinului în detalii impresionante, indicând că atât angajații IRA, cât și agenții GRU, serviciul de informații militare din Rusia, au comis atacuri cibernetice împotriva Comitetului Național Democrat și a campaniei Clinton.

Cu toate acestea, este plauzibil ca Rusia să încerce din nou. Întrucât Putin se poziționează ca lider pe viață al Rusiei, subminarea încrederii în democrație este în mare măsură în interesul Kremlinului. Cea mai mare parte a interferenței Rusiei în 2016 a avut ca scop amplificarea diviziunilor în jurul unor probleme sociale fierbinți, în privința cărora oamenii au opinii categorice: rasa, imigrația și religia.

Aceste falii n-au făcut decât să se adâncească în contextul coronavirusului, oferind oportunități și mai ample de a incita la haos. SUA mai divizate înseamnă o Casă Albă mai orientată spre interior și astfel mai puțin preocupată să riposteze la activitățile Rusiei în Siria, Ucraina și în alte părți. Și dacă Kremlinul s-a temut cândva de consecințele potențiale ale expunerii, răspunsul ușor al Statelor Unite, după 2016, a pus punct acestor temeri.

Deși a dezvăluit amploarea amestecului Rusiei, ancheta procurorului special a dus la doar 13 acuzări de cetățeni ruși, majoritatea agenți IRA și GRU de nivel scăzut. Congresul SUA a impus sancțiuni specifice unor oficiali și entități ruse individuale, dar s-a ferit de măsuri mai agresive, cum ar fi instituirea unor sancțiuni ample asupra sectoarelor de afaceri rusești sau restricționarea accesului instituțiilor financiare rusești la sistemul de plăți bancare internaționale SWIFT. În tot acest timp, Trump, care consideră că orice referire la amestecul rusesc este un atac asupra propriei sale legitimități, a fost  în mod repetat pe poziții opuse celor ale comunității de informații a țării sale, crezând negările lui Putin.

Guvernul rus s-a simțit astfel încurajat, judecând după acțiunile sale ascunse îndrăznețe din anii de după. În 2018, GRU l-a otrăvit și aproape că l-a ucis pe fostul agent dublu, Serghei Skripal, în Regatul Unit, și, la începutul acestui an, au apărut relatări despre faptull că Rusia a avut în plan, în 2019, plata de recompense către luptătorii talibani pentru atacurile asupra trupelor americane din Afganistan. În același timp, colportorii dezinformărilor rusești și-au perfecționat tactica, iar conturile de pe rețelele de socializare legate de Rusia răspândesc falsuri pe mai multe subiecte, de la atacul Skripal, la mișcarea de independență catalană și până la pandemie.

Între timp, guvernul SUA a răspuns blând la amestecul rus, iar acum este concentrat pe pandemie. Rusia și alții știu că împing o ușă deschisă. Cu jucători noi în jocul de dezinformare, după toate probabilitățile, 2020 nu va fi o reluare a anului 2016. Va fi mult mai rău.

Un tsunami de falsuri

O mare parte a riscului o reprezintă faptul că Rusia nu mai este singurul pericol. Lipsa represaliilor grave sau a consecințelor de lungă durată pentru comportamentul său a lăsat efectiv ușa deschisă pentru ceilalți să urmeze exemplul Rusiei. Pentru acești nou-veniți, operațiunea Kremlinului din 2016 împotriva Statelor Unite e ca un ghid, pas cu pas.

Primul pas este de a construi un public. Încă din 2014, IRA a creat conturi de socializare false, la prima vedere aparținând unor americani obișnuiți. Folosind aceste conturi, a creat conținut online care nu era neapărat de natură să polarizeze sau chiar ne factură politică, ci pur și simplu conceput pentru a atrage atenția. Un cont Instagram IRA, @army_of_jesus, a postat inițial fotografii de la The Muppet Show și The Simpsons. Între 2015 și 2017, IRA a plătit, de asemenea, un total de peste 3.500 de anunțuri online pentru aproximativ 100.000 USD pentru a-și promova paginile.

Pasul doi este să acționezi comutatorul. Odată ce un cont administrat de IRA a câștigat ceva urmăritori, începe brusc să publice conținut din ce în ce mai capabil să dividă, pe teme de rasă, imigrație și religie. Un cont proeminent a fost grupul Facebook anti-imigranți Secured Borders; altul a fost al unei perechi pro-Black Lives Matter de conturi Facebook și Twitter numite „Blacktivist”. Cel mai popular grup controlat de IRA, United Muslims of America, avea peste 300.000 de adepți pe Facebook până la jumătatea anului 2017, când Facebook a dezactivat contul. Multe dintre conturi au început să publice conținut anti-Clinton în 2015, adăugând și mesaje pro-Trump, în anul următor.

Pasul trei este să-l faci real. În timp, conturile false ale IRA au trimis mesaje private adepților lor din viața reală, îndemnându-i pe americani să organizeze mitinguri și montând grupurile adverse unul împotriva celuilalt. Potrivit anchetei procurorului special, contul IRA, Instagram Stand for Freedom, a încercat să organizeze un miting pro-confederat la Houston încă din 2015. Anul următor, un alt miting organizat de IRA la Houston, împotriva „islamizării” Texasului, i-a montat pe protestatari și contra-protestatari unii împotriva celorlalți, în fața Centrului Islamic Dawah. În total, ancheta procurorului special a identificat zeci de mitinguri organizate de IRA în Statele Unite.

IRA a reușit să ajungă la milioane și milioane de oameni – 126 de milioane doar prin Facebook, potrivit companiei, și la 1,4 milioane prin Twitter. Publicarea de către GRU a mii de e-mailuri furate din campania Clinton a dominat știrile timp de luni bune, pătând imaginea Partidului Democrat și a campaniei Clinton. Un astfel de succes în atingerea unui număr mare de americani la un cost relativ scăzut nu a trecut neobservat, în special de către regimurile autoritare.

Guvernul iranian, de exemplu, și-a intensificat operațiunile de dezinformare în ultimii doi ani, folosind metode care deseori amintesc de cele ale IRA. În 2018, Facebook a eliminat conturi, pagini și grupuri asociate cu două campanii de dezinformare (sau „comportament coordonat neautentic”, în limbajul companiei) originare din Iran. Una dintre campanii a vizat utilizatorii din Regatul Unit, Statele Unite, America Latină și Orientul Mijlociu.

A copiat atenția acordată de IRA problemelor sociale care polarizează, în special cea a rasei, promovând meme-uri în sprijinul fostului jucător NFL și activist pentru justiție socială, Colin Kaepernick și caricaturi criticându-l pe viitorul judecător al Curții Supreme a SUA, Brett Kavanaugh. O altă campanie iraniană, în ianuarie 2019, s-a concentrat asupra conflictului israeliano-palestinian și a războaielor din Siria și Yemen și a vizat utilizatorii Facebook și Twitter din zeci de țări, inclusiv Franța, Germania, India și Statele Unite. Cel puțin una dintre paginile de Facebook controlate de Iran au adunat aproximativ două milioane de adepți. La începutul acestui an, Facebook a eliminat un alt set de conturi legate de Iran, pe care le bănuia că ar fi vizat Statele Unite înainte de alegerile prezidențiale.

O serie de alte țări, inclusiv Bangladesh, Egipt, Honduras, Indonezia, Iran, Coreea de Nord, Arabia Saudită, Serbia și Venezuela, au fost și ele atinse de regulile Facebook și Twitter împotriva campaniilor de dezinformare. Dar poate cel mai important jucător nou este China. Până de curând, Beijingul își limita în mare parte eforturile de propagandă la propriul cartier: la apogeul protestelor din Hong Kong, din vara anului 2019, Facebook și Twitter au eliminat pentru prima dată conturi și pagini legate de guvernul chinez.

Ele răspândiseră informații false despre proteste și puneau la îndoială legitimitatea lor. Cu toate acestea, în încercările sale de a schimba narațiunea cu privire la modul în care a tratat focarul de COVID-19, Beijingul a devenit mai ambițios: la vârful pandemiei din Europa, în primăvară, China a declanșat o serie de atacuri de dezinformare asupra mai multor state europene, răspândind informații false despre originile virusului și eficacitatea răspunsurilor democrațiilor la criză. Acest lucru a determinat UE să facă pasul fără precedent spre mustrarea directă și publică a Beijingului, în iunie anul acesta.

Alegerile viitoare din Statele Unite și din alte democrații se vor confrunta cu un atac de teorii de dezinformare și conspiraționiste emanate nu doar din Rusia, ci și din China, Iran, Venezuela și nu numai. Atacurile vor veni printr-o serie de canale: mass-media tradițională de stat, mass-media digitală de tipul „fly-by-night” și conturi și pagini de social media false. Vor fi folosite tehnologii de inteligență artificială pentru a produce deepfakes realiste – material audio și video generat de inteligență artificială care nu poate fi ușor devoalat ca atare.

Acestea vor fi coordonate pe platformele de socializare importante, inclusiv pe Facebook, Instagram, Twitter și YouTube, dar și pe platforme mai mici, cum ar fi Medium, Pinterest și Reddit, care sunt mai puțin capabile de a se apăra. Noile platforme chineze de socializare, cum ar fi aplicația de partajare video cu creștere rapidă, TikTok, este puțin probabil să cedeze presiunii politice americane pentru a expune campaniile de dezinformare, în special cele desfășurate de Beijing. „Jetul de falsități al Rusiei”, așa cum l-au numit cercetătorii de la RAND Corporation, se va transforma într-un tsunami mondial.

Cartea de joc rusă a fost copiată de alții, dar a evoluat și în mare parte datorită propriilor inovații ale Moscovei. De exemplu, după ce companiile de socializare au verificat mai bine conturile, Rusia a început să caute modalități de lansare a campaniilor fără a se baza pe profiluri online false.

În perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din 2019 din Ucraina – de mult timp un teren de testare pentru noile forme de război politic de la Moscova – agenții ruși și-au încercat mâna pe „închirieri”. Cel puțin un agent reținut a mărturisit că a încercat să plătească pe ucraineni nebănuitori să îi cedeze, temporar, control asupra conturilor lor de Facebook. Agentul planificase să utilizeze aceste conturi autentice pentru a promova conținut înșelător și pentru a cumpăra reclame politice.

Moscova a testat metode similare în altă parte. Înaintea alegerilor prezidențiale din 2018 din Madagascar, agenții ruși au înființat un ziar tipărit și au angajat studenți să scrie articole pozitive despre președintele în exercițiu. De asemenea, agenții au cumpărat panouri publicitare și reclame la televizor, au plătit protestatarii pentru a participa la mitinguri, apoi au plătit jurnaliștii pentru a scrie despre ei.

În toamna anului 2019, o campanie masivă de dezinformare legată de Evgheni Prigojin, omul de afaceri rus și confidentul lui Putin care ar fi înființat IRA, a adus noua strategie de închiriere în alte câteva țări africane, inclusiv Camerun, Republica Centrafricană, Coasta de Sud Ivoire, Republica Democrată Congo, Libia, Mozambic și Sudan. În fiecare caz, agenții ruși au lucrat cu localnicii pentru a ascunde adevăratele origini ale campaniei, mascând o operațiune de influență străină drept vocile actorilor interni.

Înființarea mass-media și a entităților de social media, așa cum a făcut Rusia în Africa, este mai eficientă decât cooptarea conturilor individuale de social media, permițând Rusiei să ajungă la un public mai mare. Cu toate acestea, cel mai important, permite Rusiei să șteargă acel indiciu al interferenței străine: conturi străine a căror locație dezvăluie adevărata identitate. În doar patru ani, linia cândva clară între dezinformarea internă și cea externă a dispărut practic.

Americanii ar putea fi, de asemenea, induși să își închirieze conturile de pe rețelele de socializare – sau, într-o versiune răsucită a economiei de concerte, convinși să organizeze ei înșiși campanii de dezinformare. Cetățenii americani ar putea deveni chiar pioni involuntari într-un astfel de efort, din moment ce agenții ruși ar putea înființa cu ușurință companii aparent legitime și să plătească în dolari SUA. De asemenea, ar putea ajunge la țintele lor prin intermediul platformelor de mesagerie criptate, cum ar fi WhatsApp (așa cum au făcut-o în Africa), adăugând un alt strat de secret. Și pentru că conținutul fals, care este de fapt împins de străini, ar putea arăta ca niște conversații interne autentice protejate de Primul Amendament, ar fi mai dificil să îl împiedici. O ploaie de atacuri, combinată cu metodele din ce în ce mai sofisticate folosite pentru a evita detectarea, ar putea lăsa guvernele, companiile de socializare și cercetătorii să se grăbească să ajungă din urmă.

Pregătiţi-vă pentru impact

Statele Unite sunt extrem de slab pregătite pentru un astfel de scenariu, făcând puțin pentru a descuraja atacurile noi. Din 2016, Congresul SUA nu a adoptat nicio legislație majoră care să vizeze traficanții de dezinformare în afară de sancțiunile limitate împotriva oficialilor și entităților ruse individuale și nici nu a mandatat companiile de socializare să ia măsuri.

De fapt, nu este clar cine în guvernul american deține controlul problemei. Global Engagement Center are sarcina de a contracara dezinformarea sponsorizată de stat, dar, ca parte a Departamentului de Stat, nu are mandat să acționeze în interiorul Statelor Unite. Un grup de agenții guvernamentale a publicat îndrumări cu privire la modul în care guvernul federal ar trebui să alerteze publicul american cu privire la interferențele străine, dar este slab pe teme specifice. Agenția pentru securitate cibernetică și infrastructură a produs un pliant distractiv care arată cât de ușor este să polarizezi o comunitate online pe probleme aparent benigne, cum ar fi punerea ananasului pe o pizza.

Organizația-mamă a acestei agenții, Departamentul pentru Securitate Internă, a lucrat pentru a asigura mecanismele fizice ale alegerilor, actualizând și înlocuind aparatele de votare electronice și consolidând securitatea în jurul stocării datelor alegătorilor. Și a încercat să îmbunătățească schimbul de informații între autoritățile electorale federale, de stat și locale. Acestea sunt măsuri importante pentru apărarea împotriva pirateriei electorale, dar sunt inutile împotriva operațiunilor de dezinformare străine. Tendința lui Trump, de a estompa faptele și de a submina agențiile de informații americane, a înrăutățit confuzia americanilor cu privire la natura atacului rus din 2016, care, la rândul său, îi lasă vulnerabili la viitoarele operațiuni menite să submineze încrederea în procesul democratic.

Companiile de social media, la rândul lor, au propriul lor complex de răspunsuri și politici. În timp ce Twitter a interzis orice publicitate politică (și chiar a restricționat vizibilitatea unora dintre tweet-urile lui Trump pentru încălcarea politicii sale împotriva comportamentului abuziv), Facebook a spus că va permite reclame politice, indiferent de veridicitatea lor.

Îngrijorate în legătură cu confidențialitatea utilizatorilor, companiile de socializare au fost, de asemenea, reticente în a împărtăși date cu persoanele din afară, ceea ce face dificil pentru guvernele și grupurile independente să informeze publicul cu privire la sfera amenințării. În Statele Unite, protecțiile de anvergură ale Primului Amendament pentru libertatea de exprimare adaugă un alt strat de complexitate pe măsură ce companiile încearcă să navigheze în zonele gri ale moderării a conținutului.

O serie de grupuri de cercetare, consultanță și organizații non-profit au apărut pentru a expune campaniile de dezinformare, pentru a consilia campanii politice pe tema respectivă şi pentru a dezvolta potențiale instrumente pentru a răspunde amenințărilor viitoare, cum ar fi deepfakes. Dar expunerea în sine nu este suficientă pentru a descuraja adversarii sau chiar pentru a ține pasul cu evoluția rapidă a tacticii lor.

Uneori, detalierea metodelor unei campanii de dezinformare doar le oferă altora un plan de urmat. Același lucru se poate întâmpla și atunci când observatorii din Rusia își explică metodele de detectare a operațiunilor de dezinformare: odată ce aceste metode sunt scoase la iveală, Rusia și alții vor încerca să le ocolească. Astfel, companiile, cercetătorii și guvernele sunt blocate într-un joc de tipul Whak-a-Mole, închizând campanii de dezinformare pe măsură ce ele apar, dar fără a avea o strategie proactivă care să le prevină apariţia.

Este târziu, dar nu prea târziu, pentru a spori apărarea SUA la timp pentru alegerile din noiembrie. Accentul ar trebui să cadă pe Rusia, dat fiind statutul său de principal inițiator și inovator al operațiunilor de dezinformare. Din fericire pentru Washington, Kremlinul tinde să ia decizii atent calculate. Putin s-a arătat dispus să își asume riscuri în politica sa externă, dar există o limită a costurilor pe care le va suporta. Sarcina Washingtonului este, prin urmare, de a crește durerea pe care o va resimți Moscova dacă se angajează în noi campanii de dezinformare. Acest lucru ar trimite la rândul său un mesaj clar către alte state dornice să imite Rusia.

Ca prim pas, guvernul SUA ar trebui să adauge pe lista celor sancționați persoane fizice și entități legate de stat care se angajează în campanii de dezinformare. Ordinele executive existente și Countering America’s Adversaries Through Sanctions Act, adoptat de Congres în 2017, dau guvernului autoritatea de a fi mult mai agresiv pe acest front. Schimbarea comportamentului statelor, prin sancțiuni, așa cum intenționau Statele Unite să facă cu acum dispărutul acord nuclear Iran, necesită un regim de sancțiuni extins care leagă comportamentul bun de eliminarea sancțiunilor. Acest efort a lipsit în cazul Rusiei. O politică de sancțiuni mai proeminentă, care ar necesita probabil o nouă legislație, ar putea sancționa întregul aparat de război cibernetic rus – agenții guvernamentale, companii tehnologice specifice și criminali cibernetici.

În al doilea rând, Departamentul de Stat și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională ar trebui să extindă finanțarea pentru grupurile de cercetare independente și jurnaliștii de investigație care expun corupția legate de Rusia în întreaga lume. Ancheta Panama Papers, din 2017, realizată de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, a dezvăluit o corupție agresivă în cercul interior al lui Putin. Se știe puțin despre modul în care o astfel de corupție ajută la finanțarea campaniilor de dezinformare sponsorizate de stat, dar fondurile alocate înființării IRA provin cu siguranță din surse ilicite. Identificarea rețelei complexe de finanțare ilicită a Rusiei este esențială pentru a reduce perfuziile de care beneficiază aceste operațiuni.

Odată ce companiile, persoanele fizice și alte entități sunt identificate ca fiind implicate în scheme de finanțare ilicită, în sprijinul campaniilor de dezinformare și al operațiunilor cibernetice, acestea ar trebui sancționate. Dar o astfel de muncă de investigație este costisitoare și uneori periculoasă. În 2018, de exemplu, trei jurnaliști ruși au fost uciși în Republica Centrafricană în timp ce investigau activitățile Grupului Wagner, o organizație militară privată controlată de Prigojin, legat de campaniile Rusiei de dezinformare, din 2019, din Africa.

Poate cel mai important, guvernul SUA trebuie să facă mult mai mult pentru a le explica cetățenilor săi ce este dezinformarea sponsorizată de stat și de ce ar trebui să le pese. Înaintea alegerilor naționale din 2018, guvernul suedez a mers până la trimiterea prin poștă a fiecărei gospodării din țară a unui pliant explicativ care detaliază ce este dezinformarea, cum să o identifice și ce să facă în legătură cu aceasta.

Alte guverne europene, precum cel al Regatului Unit, în timpul scandalului Skripal, au dezvoltat campanii strategice de comunicare pentru a contracara narațiunile false. Uniunea Europeană, prin serviciul său de acţiune externe, a creat un mecanism de răspuns rapid pentru ca statele membre să împărtășească informații despre campaniile de dezinformare externe. Washingtonul ar putea învăța din experiențele partenerilor săi.

Cu un președinte care încă pune la îndoială dovezile copleșitoare ale interferenței rusești în urmă cu patru ani, aceasta va fi o sarcină grea pentru guvernul SUA, dacă este posibil. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care Washingtonul acționează acum, americanii ar putea să se uite în curând la alegerile din 2020 cu același șoc și incredulitate pe care le-au simțit în 2016. De data aceasta, vor avea doar ei înșiși vina.

Sursa: Universul.net

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

14 comentarii

  1. Pai, stati o leaca: serviciile de securitate americane acum sustin contrariul.
    Pe cine sa credem: pa ei sau pe cea ce ne spune acest site?

    • Doar un trol ar putea parea a fi interesat de ce aia sau aia.
      America are un sistem de justitie functional si tot felul de asociatii care apara drepturile cetatenilor in instanta.
      Noi avem decât Ciordache

    • Foreign Affairs e unde scriu atarantorii cu aspiratii de posturi birocratice. Aia nu sunt sefii lumii, sunt viitorii birocrati din aparatul opresiv. Sunt ca G4 pentru Europa „Libera”

  2. V-ați cam riscat publicând acest material, că acu’ apare @Scaraoțchi-fake/Bad@-fake și vă înjură cum ii vine la gură, de vreme ce n-are cei 7 ani de acasă…!

    • Da ba, mi-a transmis putin ca se pi&sa pe voi și ca in ferma aia a crescut numai boi ca aia din usrplus și le-a dat drumul in ue. Degeaba, s-au întors toți vaci și se visează prim miniștrii. Trebuie sa fi imbecil sa crezi ca o postare pe Facebook sau twitter poate influența altceva decât moda, hipsterii și filmulețe cu pisici. Aa, și mintea pro#stului de mai sus care visează doar troli, rusia și livache. Mai primenește ba neuronul ca intri in categoria emil bobu ca ăla cu gunoiul’…

    • Da ba, mi-a transmis putin ca se pi&sa pe voi și ca in ferma aia a crescut numai boi ca aia din usrplus și le-a dat drumul in ue. Degeaba, s-au întors toți vaci și se visează prim miniștrii. Trebuie sa fi imbecil sa crezi ca o postare pe Facebook sau twitter poate influența altceva decât moda, hipsterii și filmulețe cu pisici. Aa, și mintea pro#stului de mai sus care visează doar troli, rusia și livache. Mai primenește ba neuronul ca intri in categoria emil bobu ca ăla cu gunoiul’…

  3. Atata text pentru ce?
    În România comisionul la fiecare contract, vânzarea/cumpararea de falsuri la prețuri incorecte, irosirea bugetelor institutiilor, sinecurile
    au îmbogățit peste masura niste oameni care acum fac toate jocurile politice manevrand masa de fraieri care mai raspunde la comenzi

  4. Disperați sunteți, marxiștilor, cu articole din astea de doi bani găuriți…

  5. Atata amar de text care spune o singură idee: că în 2016 Rusia a interferat în alegeri prin dezinformare in platforme sociale.
    Dumnezeu ma ierte, dar americanii par cam prosti de se lasă influențați de ce le spun rusii. La noi, românii, desi-s si azi în genunchi la catedrala, tot nu s-au dus sa voteze familia tradițională.
    Asta o dată.
    Apoi. Acum, în săptămâna patimilor, se trezesc americanii sa propage strategii de apărare?
    Școlile alea private nu-i ajuta, cred.

  6. Nimic nu este intamplator si acum fac niste conexiuni cu anumite informatii din acest articol. Astfel, daca aveti ocazia sa priviti o harta a lumii cu amenintarile si atacurile (mallware, etc) in timp real, veti vedea cum acestea pleaca din anummite locatii desrise mai sus (Madagascar, Venezuela, Honduras, etc) precum si din alte locatii de pe glob. Insa cele mai multe atacuri sunt lansate din Europa catre SUA (coasta de est), mai precis dinspre zona Benelux catre Washington, New York, Los Angeles, Huston.

  7. „într-o versiune răsucită a economiei de concerte…” ntz ntz ntz… ați dat cu Google Translate la ceva gen twisted version of the gig economy??

    • nici CIA nu mai e ce a fost, nu mai traduce comunicatele de presă în limbile aborigenilor. Le întoarce doar fundul.

  8. Foarte utilă lectură – cine citește astfel de „articole” poate înțelege limpede că „fake news” sunt știrile care nu au primit aprobarea Ministerului Adevărului, care deocamdată rezidă în marile tribune, CNN, NYTimes, Washington Post, BBC, the Guardian, der Spiegel sau le Monde. Nu sunt informații false, sunt neconvenabile agendei globaliste (imperialiste) SUA. Nu trebuie să citești RT sau Sputnik ca să fii sceptic în legătură cu istoriile Skripal, Navalnyi sau White Helmets, doar trebui să fii amator de Conan Doyle sau Agatha Christie, că dacă dai peste John Le Carre arzi direct în iad.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.