Ungaria sub zodia lui Viktor Orban. Interpretarea rezultatelor alegerilor din Ungaria

Viktor Orban a înregistrat cea mai importantă victorie la alegerile parlamentare, marcând o premieră nu doar în Ungaria, ci și în statele post-comuniste integrate în NATO și UE: este primul lider care leagă 3 mandate guvernamentale consecutive cu  partidul său. După guvernarea dintre 1998-2002, Viktor Orban revine în 2010 și câștigă 3 mandate guvernamentale consecutive cu o majoritate de 2/3 (majoritate pierdută pentru o scurtă perioadă în cel de-al doilea mandat). Cea mai importantă victorie este ultima, pentru că intervine după 8 ani de guvernare și la o prezență de 70% la urne, oferind o puternică legitimitate populară liderului FIDESZ.

Cum se explică succesul lui Orban? Care sunt ingredientele ultimei victorii electorale? Cum influențează rezultatul din Ungaria regiunea? Care este mesajul pentru occident și UE?

După eșecul din alegerile din 2002 și 2006, Viktor Orban câștigă puterea cu 2/3 în 2010, preluând o Ungarie cu o ecomomie la pământ, după 2 mandate de guvernare de stânga, caracterizate de scandaluri de corupție și de criză economică. A fost momentul lui Viktor Orban de a-și lua revanșa față de umilințele pierderii alegerilor anterioare, este începutul implementării sistemului ”iliberal”. Dar cum înțelege Orban ”iliberalismul”?

Iliberalismul lui Vikor Orban este rezultatul analizei motivelor înfrângerilor electorale consecutive ale FIDESZ din 2002 și 2006. Una dintre cauze identificate de liderul FIDESZ a fost faptul că puterea economică nu este în mâinile maghiarilor, Ungaria și-a pierdut suveranitatea asupra economiei ca urmare a aplicării incorecte a regulilor pieței libere. Pierderea suveranității economice a condus la influențe majore în libertatea de alegere politică a maghiarilor.

Pentru a scoate țara din criza economică și a recâștiga ”suveranitatea” asupra economiei Ungariei, Viktor Orban intervine pe două paliere: limitarea puterii sectorului financiar-bancar și a multinaționalelor și creșterea substanțială a gradului de absorbție a fondurilor structurale UE.

Limitarea puterii sectorului financiar-bancar și a multinaționalelor s-a realizat prin creșterea contribuției acestora la bugetul de stat și limitarea profitului lor în dauna populației (a se vedea cu titlu de exemplu: convertirea în moneda națională a tuturor creditelor în valută, în condiții favorabile cetățenilor maghiari; obligativitatea succesivă de a scădea cheltuielile cu întreținerea locuințelor maghiarilor). Prin aceste măsuri ”iliberale”, Viktor Orban a reușit să creeze o formă de echitate socială pentru cei care au fost perdanții trecerii la economia de piață, dar și în rândul populației largi lovite de criza economică.

Un alt rezultat al politicilor economice ”iliberare” a fost crearea unei clase economice autohtone puternice în toate domeniile (financiar-bancar, industrie, agricultură etc.) și desigur legate, apropiate de FIDESZ.

În paralel, Viktor Orban a ”redesenat” succesiv sistemul constituțional, adoptând măsuri ”iliberale” puternic contestate și calificate ca fiind derapaje majore de la principiile democratice. Viktor Orban a creat un sistem ”sufocant”, un monopol de putere în economie, în mass-media, în justiție și în toate instituțiile publice, care va fi prezentă și va opera generații, chiar dacă FIDESZ va pierde la un moment dat alegerile. Toate aceste măsuri au avut o singură motivație din partea liderului FIDESZ: crearea unei suveranități a Ungariei în care maghiarii să decidă liberi în privința prezentului și viitorului lor, fără nicio ingerință externă (de nici un fel, fie ea statală, economică, neguvernamentală etc.). Desigur, acest sistem avantajează partidul la putere: FIDESZ. De aceea spun analiștii politici că alegerile în Ungaria au fost democratice, dar nu și fair play.

Apărarea ”iliberalismului”, a suveranității Ungariei a fost mesajul lui Viktor Orban în campania electorală din 2018, apărarea ”echității sociale” create de regimul Orban. ”Pentru noi Ungaria este prima”, a declarat Orban, adaptând sloganul de campanie a lui Donald Trump realităților regionale. Dușmanii Ungariei sunt: migranții, Bruxelles și George Soros. Migranții reprezintă pericol și insecuritate asupra identității culturale și religioase a Europei, asociată cu imaginea terorismului. Impunerea cotelor de migranți prezentată ca o formă de decizie abuzivă a Bruxelles-ului. Viktor Orban face distincție între UE și Bruxelles, executivul comunitar este permanent criticat și prezentat ca o entitate care dorește să intervină nelegitim în treburile Ungariei. George Soros reprezintă societatea civilă care are interese oculte în Ungaria, o personificare a ”răului” reprezentat de o societate civilă puternică.

Viktor Orban a ales o strategie de campanie negativă, prin care a generat sentimentul de teamă, de pericol în rândul populației maghiare, a creat imaginea unei Ungarii și Europe sub asediul migrației, a birocraților de la Bruxelles și a societății civile internaționaliste, personificate prin George Soros. Orban nu doar că a creat acești dușmani ai Ungariei, el chiar crede în existența lor! Acești dușmani au fost prezenți peste tot; și pe robinetul de apă din bucătărie a curs mesajul dușmanilor față de care trebuie apărată Ungaria lui Viktor Orban prin vot, în alegeri. Și a funcționat!
Sistemul electoral, puterea mediatică, puterea financiară, controlul total al instituțiilor de stat, strategia de campanie profesionistă și carisma lui Viktor Orban au fost alte elemente care au condus la cea mai importantă victorie electorală a liderului maghiar.

După cum spun unii analiști din statul vecin, această victorie este a lui Viktor Orban, one man show! În aceste alegeri, partidul a fost o  piatră de moară pentru lider, având în vedere numeroasele cazuri de corupție apărute în public. Pierderea alegerilor parțiale în fieful partidului (Hodmezovasarhely) a fost un semnal puternic care a mobilizat aparatul de partid. Au fost retrași din campanie liderii de partid acuzați de fapte de corupție și conflicte de interese. Întreaga campanie a fost preluată de Viktor Orban, care a știut când să accelereze și cum să mobilizeze în special propriul electorat din orașele mici și mediul rural. Practic, opoziția a câștigat circumscripții uninominale doar în Budapesta.

Ce urmează? Vizibil extenuat de efortul și emoția campaniei, în discursul său de după anunțarea rezultatelor, Viktor Orban a îndemnat la modestie, a mulțumit fraților polonezi pentru susținere, maghiarilor de peste hotare și maghiarilor din Ungaria pentru voturile prin care au apărat țara.

În prezența unei majorități de 2/3, FIDESZ va adopta legea Stop Soros prin care va impune un control drastic a activității organizațiilor neguvernamentale, de asemenea va introduce în Constituție unele prevederi împotriva cotei de migranți și alte aspecte simbolice de protecție a suveranității Ungariei față de alți demoni.

În plan intern, Viktor Orban câștigă timp să-și regândească partidul și să gestioneze cazurile de corupție, dar și grupurile de putere, liderii care se pregătesc să-i moștenească poziția. Politica iliberală va continua cu și mai mare avânt, consolidarea puterii FIDESZ va afecta generații de maghiari.

Există o polarizare puternică a societății din Ungaria, un clivaj între Budapesta (orașele mari) și mediul rural și orașele mici. Va crește neîncrederea în partidele de opoziție, care, după toate probabilitățile, vor pierde și alegerile locale în toamnă. Șansa lor e reprezentată de alegerile europarlamentare de anul viitor.

Pe plan extern, Viktor Orban se ranforsează cu o legitimate puternică în UE și în regiune. Rămâne un trendsetter, ale cărui teme și al cărui discurs sunt preluate în regiune, dar și în Occident. Ce va înțelege occidentul și UE din rezultatele alegerilor din Ungaria? A înțeles ceva UE din Brexit, din situația din Polonia, Cehia, Slovacia, România, Austria, Italia sau Germania (principalul partid de opoziție este de extremă dreaptă)? Sunt deja prea multe state în UE cu o serie de provocări politice și democratice ca Bruxelles-ul să nu-și analizeze propria politică și fără să-și asume responsabilitatea pentru trendul existent.

În privința statelor post-comuniste, UE se confruntă cu revolta celor care au pierdut în tranziția către economia de piață, dar și cu iluzia unei integrări rapide prin recuperarea decalajelor competitive și de nivel de viață. După cum am mai scris, UE a integrat într-un timp relativ scurt statele post-comuniste, servindu-le pe tavă aquis-ul comunitar, care ulterior a creat indigestie în aceste societăți. Timpul relativ scurt de integrare a statelor post-comuniste nu a fost suficient pentru diseminarea valorilor și principiilor democratice, a anticorpilor democrației.

Dar cel mai important element care a condus la reculul democratic al statelor post-comuniste este legat de eșecul recuperării decalajului economic și competitiv față de vest, de nerealizarea unei creșteri substanțiale a nivelului de viață. Societățile post-comuniste s-au trezit într-o economie de piață ”sălbatică”, în care ”lăcomia” companiilor a fost și este la ordinea zilei. Pentru majoritatea actorilor economici din occident și UE statele post-comuniste primite în sistemul euro-atlantic, au fost doar o piață și nimic mai mult.

Ignorarea diferenței de competitivitate între statele post-comuniste și actorii economici occidentali, eșecul de a recupera diferențele, eșecul de a genera o creștere importantă a calității vieții, dublată de criza economică care a debutat în 2008 au generat o masă critică de pierzători ai integrării, de contestatari ai directivelor necondiționate venite de la Bruxelles, o masă critică care solicită regândirea mai echitabilă a regulilor de joc.

Această realitate economică, a fost dublată de eroarea occidentului de a retrage prematur instrumentele de democratizare din statele post-comuniste, crezând naiv că acestea au dezvoltat anticorpi proprii pentru a riposta unor derapaje democratice. Nu, statele post-comuniste nu au dezvoltat acești anticorpi la un nivel rezonabil. Retragerea susținerii mass-media independente, a serviciilor de media occidentale (Radio BBC și Radio Europa Liberă) a permis crearea unor puteri și monopoluri mediatice în mâinile actorilor politici, respectiv au oferit o plajă de acțiune strategiilor de comunicare ale Rusiei. Libertatea de exprimare, dreptul la informație sunt serios afectate în aceste state post-comuniste, într-o perioadă cu majore provocări în gestionarea comunicării corecte, lipsite de manipulare.

Rezultatul din alegeri confirmă politica guvernului condus de Victor Orban de reunificare a maghiarilor din Bazinul Carpatic. În România au votat aproximativ 195 de mii de maghiari cu dublă cetățenie, 80% din cei care s-au înscris în registrul electoral. Peste 95% dintre ei au votat cu Viktor Orban, voturile aducând 2 mandate lui FIDESZ, fiind decisive în obținerea majorității absolute, 2/3.

Dincolo de aceste mandate decisive, votul maghiarilor din România are o importanță simbolică pentru Viktor Orban: națiunea maghiară reacționează în mod unitar, Ungaria este apărată și de maghiarii din afara granițelor.

Politica de investiții majore în comunitatea maghiară din România va continua. Ungaria leagă maghiarii din România de statul de rudenie prin toate mijloacele posibile: mediatic, educațional, social, cultural, economic, sportiv etc. În România, Budapesta a investit major în sistemul educațional, cultural al maghiarilor, a extins majoritatea beneficiilor sociale și acestora (burse pentru elevi, studenți, sprijin financiar la naștere etc), a creat baze sportive, susține activitatea organizațiilor neguvernamentale maghiare și a investit în capacitatea economică a maghiarilor din Transilvania.

România a refuzat crearea unei universități de stat în limba maghiară; Ungaria a fondat și finanțează o universitate cu predare în limba maghiară sub egida cultelor istorice maghiare din România.

Prin investițiile masive, Ungaria creează condițiile pentru existența unei forme de autonomie educațională, culturală și economică pentru comunitatea maghiară din România, ținta fiind, în timp, finanțarea integrală a acestor domenii din bugetul de la Budapesta.

Viktor Orban are o viziune, o imagine de viitor, pentru maghiarii din România, Bucureștiul deocamdată se bâlbâie. Rezultatul alegerilor arată că Orban a câștigat lupta pentru sufletele maghiarilor din Transilvania.

În tot acest context, pentru comunitatea maghiară din România este important să-și păstreze autonomia politică. Există o serie de critici față de relația dintre UDMR și FIDESZ, dar până în acest moment cele două formațiuni au conlucrat foarte eficient și s-au sprijinit reciproc în campaniile electorale.

Pentru România, rezultatele alegerilor din Ungaria, dar și evoluțiile din statul vecin au o relevanță sub aspectul temelor politice, al discursului public, dar și din perspectiva relației lui Viktor Orban cu maghiarii de aici.

Agenda politică din România a preluat deja elemente și teme din ”filosofia iliberală” a lui Viktor Orban, cum ar fi: sorosiști, implicarea nelegitimă a multinaționalelor în politica internă, necesitatea controlului organizațiilor neguvernamentale, România- colonie a Bruxelles-ului etc. România dispune de un teren fertil pentru crearea unui regim ”iliberal”, rezultatul lui Viktor Orban poate fi un imbold puternic pentru liderii politici în sensul naturalizării modelului din statul vecin. Desigur, există diferențe între cele două state: Viktor Orban este un lider cu carismă, competitiv, care a fost atent la selecția meritocratică a cadrelor de partid și a funcționarilor publici. Chiar dacă există corupție, în Ungaria investițiile publice sunt efectuate, chiar dacă licitația este câștigată de o firmă apropiată partidului de guvernământ, autostrada, școala, sala de sport etc. sunt construite. Populația dispune de aceste facilități.

Concluzii. Electoratul din Ungaria a oferit o legitimitate internă politicii ”iliberale” a lui Viktor Orban, care astfel se ranforsează pe scena internațională și regională cu o premieră pentru un stat post-comunist: câștigarea a treia oară consecutiv, cu 2/3 a alegerilor parlamentare. Statele din regiune au deja elemente de discurs public sau măsuri din filosofia ”iliberală”, rezultatul lui Viktor Orban putând  să constituie un imbold pentru ”aprofundarea” și aplicarea modelului. România se află într-o asemenea poziție.

Integrarea euroatlantică fast forward a statelor post-comuniste, decizia occidentului de retragere prematură a instrumentelor de democratizare și consolidare democratică din aceste state, eșecul recuperării decalajului competitiv, creșterea nivelului de viață din aceste societăți, dublată și de o ”lăcomie” a actorilor economici occidentali, toate au generat o masă critică care sprijină regimuri care oferă o formă de echitate socială, chiar și cu acceptarea unor derapaje democratice. De asemenea, democrațiile din aceste state încă nu sunt suficient de puternice (nu au anticorpii necesari) să reziste ”tentațiilor”unor mandate consecutive ale unui singur partid politic, Ungaria fiind un exemplu în acest sens.

Occidentul și UE au obligația să analizeze și din această perspectivă rezultatul alegerilor din Ungaria și să gândească politici publice care să răspundă acestei mase critice.

Rezultatul alegerilor în cifre. Parlamentul Ungariei este compus din 199 deputati, din care 106 se aleg prin vot uninominal, restul pe liste. Rezultatul votului pe liste: FIDESZ-KDNP – 48,8%, JOBBIK -19,50%, MSZP-PARBESZED – 12,35%, LMP – 6,93%, DK 5,58%, celelalte partide nu au atins pragul de 5%.  FIDESZ a câștigat 91 de mandate din 106 alese în sistem uninominal.

La o prelucrare a datelor de 98%, mandatele se distribuie după cum urmează: FIDESZ-KDNP – 133, JOBBIK -26, MSZP-PARBESZED – 20, DK 9,LMP – 8, independent 1, Egyutt 1, minorități 1. La alegerile din 8 aprilie 2018 s-a înregistrat o prezență record de 70%. Nu se așteaptă schimbări în rezultatul alegerilor nici după numărarea voturilor rămase, mai ales că urmează prelucrarea datelor provenite din diaspora, cele mai multe din România (aprox. 195.000 – 2 mandate de parlamentar) unde se știe că maghiarii votează masiv (98%) cu Viktor Orban.