Un nou film Disney, o nouă controversă: potrivit multor fani, versiunea „Lilo & Stitch” cu actori reali ar fi compromis sensul original al poveștii / O actriță nu are tenul unui nativ hawaiian, iar absența unor personaje e pusă pe seama politicii republicanilor americani

Săptămâna trecută a avut loc lansarea în cinematografe a Lilo & Stitch, versiunea live action (n.r. cu actori adevărați) a unuia dintre cele mai faimoase și populare filme de animație Disney din anii 2000, plasat în Hawaii și axat pe prietenia care leagă o fetiță și o creatură extraterestră bizară.

Așa cum s-a întâmplat adesea în ultimii ani cu acest tip de filme Disney, adaptarea a primit numeroase critici din partea fanilor, care nu au apreciat unele dintre modificările aduse intrigii și personajelor, relatează Il Post.

Pentru Disney, a primi critici din partea nostalgicilor desenelor animate începe să devină un obicei. Ultimul mare caz de acest gen, care a început în 2021 și a continuat până la lansarea filmului acum câteva luni, a fost cel al filmului Albă ca Zăpada. Dar înainte de asta se întâmplase deja cu Mica Sirenă.

În cazul Lilo & Stitch, cea mai discutată și comentată alegere a fost aceea de a modifica radical finalul filmului: o schimbare despre care mulți fani au considerat că ar fi compromis sensul original al poveștii, care se învârte în jurul experienței coloniale a poporului hawaiian și a conceptului de ohana, un cuvânt care exprimă ideea unei familii incluzive și solidare, care merge dincolo de legăturile de sânge.

„Ohana înseamnă familie, iar familia înseamnă că nimeni nu este abandonat sau uitat”, spune Stitch în cea mai îndrăgită scenă a desenului animat.

Alte puncte controversate se referă la unul dintre cele mai iubite personaje din Lilo & Stitch: Nani, sora și tutorele legal al lui Lilo.

Controversele au început chiar înainte de lansarea filmului, când mulți fani au criticat decizia de a da rolul hawaiienei Sydney Agudong, susținând că Nani ar trebui interpretată de o actriță autohtonă cu un ten mai închis, făcând astfel ecou caracterizării originale.

De la lansarea filmului în cinematografe, criticile s-au extins și la modul în care a fost scris personajul. În desenul animat lansat în urmă cu 23 de ani, Nani se distingea prin două caracteristici destul de evidente: dragostea sa pentru istoria și tradițiile hawaiiene și legătura sa puternică cu sora sa, al cărei tutore legal a devenit după moartea părinților săi.

În film, aceste aspecte au fost oarecum atenuate. Una dintre cele mai izbitoare diferențe se referă la relația dintre Nani și asistenții sociali care ar dori să o încredințeze pe Lilo unei alte familii, care în această adaptare pare destul de cordială de la început. Este o alegere semnificativă în comparație cu filmul original, în care Nani era „devastată” la ideea de a pierde custodia surorii sale, după cum a notat Slate.

Screen Rant a adăugat că această schimbare atenuează, de asemenea, unul dintre cele mai relevante elemente ale subtextului politic pe care, în ultimii 23 de ani, mulți critici l-au atribuit filmului: încercarea de a le separa pe Lilo și Nani a fost de fapt interpretată ca o metaforă eficientă pentru dezintegrarea culturii și tradițiilor hawaiiene după anexarea la Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În plus, în această adaptare, Nani pare ceva mai puțin șovină și legată de țara sa: visează să devină biolog marin, iar pentru a realiza acest lucru vrea să părăsească Hawaii și să se mute în San Diego, California.

Dean Fleischer Camp, regizorul filmului, a declarat că aceste schimbări au fost adoptate pentru a moderniza personajul lui Nani, care în povestea originală părea prea resemnat și simțea prea multă responsabilitate pentru îngrijirea surorii sale, până la punctul de a se neglija pe sine și aspirațiile sale.

Alte elemente criticate de puriștii primului Lilo & Stitch se referă la personajele negative: căpitanul Gantu, unul dintre membrii Federației Intergalactice, organizația care vrea să îl răpească pe Stitch, a fost eliminat din poveste, iar colaboratorul său Pleakley, un extraterestru care în versiunea animată se îmbracă în femeie pentru a se camufla printre pământeni, în film folosește un dispozitiv care îi permite să ia înfățișarea unui bărbat.

„Poate că Disney a refuzat să îi permită lui Pleakley să poarte un costum, având în vedere climatul politic actual și modul în care republicanii vizează persoanele trans”, a comentat Slate provocator.