Un militar a aflat abia după 15 de ani de la întoarcerea dintr-o misiune externă de o diurnă care i s-ar fi cuvenit / Nu a mai primit niciun leu: trebuia, în primul rând, să-i ceară în maxim 3 ani / A aflat de bani întâmplător, de la foștii colegi

Andrei J. a cerut în instanță obligarea MApN la plata diurnei în valută, a costurilor privind facilitarea relației cu familia și a dobânzii legale pentru aceste sume.

El a participat în perioada 2008-2010 la misiunea EUMM Georgia, organizată sub egida ONU, fiind detașat de minister pentru îndeplinirea funcției de monitor, relatează Ziarul de Iași.

Primise din partea ONU o alocație de subzistență (MSA), dar aceasta era distinctă de diurna în valută prevăzută de legislația românească. Aceasta era acordată în baza HG 1086/2004, act secret, care nu fusese publicat în Monitorul Oficial.

Militarul a afirmat că MApN nu adusese la cunoștință militarilor drepturile cuvenite pentru misiunile în străinătate. Ca urmare, nici el nu știuse de existența hotărârii de guvern până ce aflase de la colegi aflați și ei în proces cu ministerul.

Militarul nu menționase în plângerea sa suma concretă pe care o pretindea, motiv pentru care reprezentanții MApN au cerut anularea cererii. Ei au invocat și faptul că acțiunea fusese înaintată mult prea târziu, termenul de prescripție de trei ani fiind depășit de mult.

Ca ofițer, Andrei J. avea acces la informațiile clasificate. Prin urmare, ar fi putut oricând să consulte HG 1084, care se regăsea în arhiva unității militare. De altfel, în cadrul pregătirii de comandament la care participă întregul personal al unității, se face lunar prelucrarea actelor normative care nu se publică în Monitorul Oficial, având caracter militar.

Nu se mai putea dovedi acum, după atâta timp, că Andrei J. fusese convocat la această prelucrare, dar nu exista niciun motiv să se presupună contrariul.

Chiar dacă se considera că dreptul de acțiune nu era prescris, Andrei J. oricum nu ar fi avut dreptul la diurna în valută plătită de MApN.

Aceasta este acordată militarilor participanți la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistență umanitară sau tip coaliție, desfășurate într-un teatru de operații.

Misiunea la care participase Andrei J. în Georgia era una individuală, tratată distinct din punct de vedere legal. Militarul nu participase la operațiuni de luptă.

De altfel, nici măcar nu avusese asupra sa armamentul din dotare. Georgia nu era un teatru de operații, cum fuseseră Bosnia, Afganistan, Irak sau Kuweit. Or, pentru misiunile de pace desfășurate sub egida ONU sau OSCE, diurna era achitată de organizația internațională respectivă. Nu putea fi plătită, susține MApN.

Magistrații Tribunalului nu au mai analizat cererea lui Andrei J. pe fond. Ei au admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de MApN.