UE prinsă între două războaie / Scholz cere Europei să înarmeze Ucraina / Tajani vrea o armată europeană

Cancelarul german Olaf Scholz a cerut luni seara țărilor UE să înarmeze Ucraina dacă dorește să prevină victoria Rusiei și prăbușirea totală a securității și credibilității europene.

Potrivit Institutului Kiel, Germania a fost anul trecut al doilea cel mai mare donator către Ucraina, după SUA, cu 17,1 miliarde de euro. A fost urmată de Marea Britanie cu 6,6 miliarde EUR și de țările nordice și de est ale UE. Franța, în comparație, a contribuit cu doar 0,54 miliarde de euro, Italia cu 0,69 miliarde de euro și Spania cu 0,34 miliarde de euro.

Viitorul Europei în 2024 se va juca în Ucraina și Gaza

Anul s-a deschis pe fundalul a două războaie în vecinătatea noastră, dar cel din Gaza s-a banalizat în opinia publică și în presă, chiar și mai repede decât cel din Ucraina.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Pierderile din Ucraina rămân, totuși, mult mai mult militare decât civile, în timp ce proporția de 1% din populație deja ucisă este pe cale să fie depășită în Gaza.

Politicienii europeni sunt departe de a putea prevede sfârșitul celor două tragedii. În marginea Europei, Beniamin Netaniahu și Vladimir Putin au tot interesul să prelungească conflictul, în perspectiva posibilei realegeri a lui Donald Trump.

Netaniahu, a cărui țară e în război, se bucură deocamdată de imunitate în calitate de șef al guvernului, în timp ce tripla procedură deschisă din 2019 împotriva lui pentru corupție, fraudă și abuz de putere s-ar putea termina cu o pedeapsă cu închisoarea. Deocamdată, însă, el mizează pe „eradicarea” Hamasului, obiectiv care are foarte puține șanse de a fi atins, fie și cu prețul distrugerii sistematice a Fâșiei Gaza.

Un pariu dublu pe Trump

Asta nu contează însă pentru Netaniahu, care arată că mizează pe slăbirea lui Joe Biden, al cărui Partid Democrat nu a fost niciodată mai divizat ca acum. Premierul israelian speră în revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump, care i-a oferit un sprijin necondiționat din 2017 până în 2020.

Dar și Vladimir Putin, cu care șeful guvernului israelian are mult mai multe afinități decât cu Joe Biden, este convins că realegerea lui Donald Trump ar putea să-i asigure victoria împotriva Ucrainei. Președintele rus speră să câștige prin intermediul războiului din Gaza, întrucât democrațiile occidentale se dovedesc incapabile să apere în Orientul Mijlociu principiile universale în numele cărora s-au angajat totuși să susțină Ucraina.

Efectul războiului din Gaza e fără preț pentru Kremlin, care a integrat mereu frontul european cu cel din Orientul Apropiat, în aceeași ambiție hegemonică, intervenind de pildă masiv în Siria, în timp ce inconsecvența occidentală pe aceste două teatre, dezvăluind absența unei strategii globale, devine tot mai acută pe măsură ce se apropie alegerile europene din iunie 2024.

Putin, în schimb, știe că poate conta pe Beniamin Netaniahu, care nu a livrat niciodată nici un singur glonț Ucrainei și a cărui relație cu Volodimir Zelenski este execrabilă.

Probabilitatea unui succes rusesc în Ucraina crește așadar în fiecare zi în care se prelungește conflictul din Gaza, fie și doar din cauza decalajului pe care o astfel de tărăgănare a conflictului o instalează între democrațiile occidentale și „Sudul Global”, care se extinde cu mult dincolo de lumea arabă și musulmană. Aceste concluzii strategice ar trebui să fie suficiente pentru a convinge liderii europeni să se mobilizeze în favoarea unei reglementări de lungă durată a conflictului israeliano-palestinian, cu aceeași energie pe care au pus-o în sprijinul Ucrainei în 2022 .

Pe deasupra, precedentul tragediei siriene servește ca o amintire că pasivitatea colectivă a Europei nu a cruțat-o nici de criza refugiaților din 2015, nici de valul de atacuri jihadiste care au urmat.

Costul auto-marginalizării Europei în criza în curs din Orientul Mijlociu ar putea fi uriaș. În plus, mulți experți avertizează că în ceea ce privește finanțarea acordată cu prea multă generozitate Autorității Palestiniene, aceasta ar trebui în sfârșit să fie condiționată de o democratizare fără compromisuri a instituțiilor palestiniene, pe cât de ineficiente, pe atât de corupte.

UE nu poate și nu trebuie să se mulțumească cu rolul de finanțator al reconstruirii câmpului de ruine din Gaza, rol pe care SUA și Israelul îl pot ceda pe loc Europei, cu atât mai mult cu cât se absolvă astfel de responsabilitatea lor într-o astfel de situație catastrofală.

Iar în mijlocul atâtor amenințări, ministrul de Externe al Italiei, Antonio Tajani, a cerut din nou, apăsat, ca UE să se doteze cu o autentică armată proprie într-un interviu pentru La Stampa: — „Dacă vrem să fim garanții menținerii păcii în lume, avem nevoie de o armată europeană”.

„Într-o lume cu forțe precum Statele Unite, China, India, Rusia – cu crize din Orientul Mijlociu până în Indo-Pacific – cetățenii italieni, germani, francezi sau sloveni pot fi protejați doar de ceva care există deja, și anume Uniunea Europeană”, a apus șeful diplomației italiene.

Până atunci, însă, în 2024, destinul Europei va fi decis în Gaza și Ucraina.