Ucraina devenit cea mai mare piaţă de proteze din lume din cauza războiului pornit de Rusia. Zeci de mii de ucraieni au membrele amputate

În 42 de luni de conflict au fost mutilați zeci de mii de oameni, atât militari, cât și civili, însă lipsesc datele oficiale privind numărul exact, arată Il Corriere Della Sera, citat de Rador. Medicul militar Denis Surkov a estimat că numărul ar fi de 50.000, în timp ce fostul fotbalist Andrei Șevcenko (un jucător legendar al AC Milan), acum consilier al lui Zelenski și președinte al asociației care promovează integrarea socială prin fotbal a persoanelor amputate, vorbind la un eveniment public, a estimat că peste 100.000 de persoane, majoritatea soldați, și-au pierdut un cel puţin un membru, deci au nevoie de proteze.

Autoritățile de la Kiev nu publică statistici complete, în special cele privind militarii, pentru a evita demoralizarea trupelor și a populației.

Potrivit ONG-ului ucrainean ProtezHub, citat de Wall Street Journal, se estimează că la începutul anului 2023, numărul persoanelor cu membre amputate era între 20.000 și 50.000.

Cifre asemănătoare celor din Primul Război Mondial

O statistică comparabilă a fost înregistrată cu un secol în urmă, când în timpul Primului Război Mondial, 41.000 de soldați britanici și 67.000 de soldați germani și-au pierdut o mână sau un picior.

O comparație cu vremuri mai recente relevă cifre diferite: mai puțin de 2.000 de soldați americani desfășurați în Irak și Afganistan au suferit amputări.

Datele partajate cu chirurgii militari americani indică faptul că din 100 de soldați răniți la o distanță de 5 km de front, 36% au suferit răni grave, iar între 5% și 10% dintre toți soldații au fost uciși, comparativ cu 1-2% în conflictele recente din SUA.

Potrivit traumatologului șef al Forțelor Armate Ucrainene, Iuri Iarmoliuk, 65-70% din rănile de război implică membrele, care în ciuda căștilor și vestelor antiglonț care protejează capul și pieptul sunt vulnerabile la undele de șoc sau la gloanțe.

Cauza principală este utilizarea masivă a minelor, împrăștiate de-a lungul celor 960 km de linie a frontului, focurile de artilerie și dronele care-i vizează fără discriminare pe soldați și civili. În fiecare zi, spitalele din Zaporijia primesc între 40 și 80 de răniți, mulți dintre ei amputați, potrivit Dr. Kostyantyn Mylytsya.

Cea mai mare piață de proteze

Ucraina a devenit cea mai mare piață de proteze din lume. Cererea, concentrată în prezent pe armată, va continua chiar și după război, tocmai pentru că minele terestre vor face ca activitățile agricole și viața de zi cu zi să fie periculoase timp de decenii.

Niciun sistem de sănătate nu este pregătit să îngrijească zeci de mii de persoane amputate: Germania și Elveția, lideri în acest sector, produc proteze în principal pentru vârstnici.

O proteză de înaltă calitate costă 20.000-25.000 de dolari, statul ucrainean finanțează până la 25.000 de euro per soldat, însă mulți răniţi necesită mai mult de una.

Iar procesul de obținere al unei proteze este unul lung. Leziunile rezultate din neglijență necesită o investigație, iar întârzierile în eliberarea certificatelor medicale împiedică accesul la tratamente.

ONG-ul Yurydychna Sotnia a documentat peste 200 de cazuri de soldați care nu beneficiează de îngrijire adecvată. Tehnologiile actuale permit proteze avansate – brațe mecanice multifuncționale, picioare cu care se poate alerga, dispozitive bionice controlate prin mușchi – însă chirurgia implică adesea reamputări și intervenții chirurgicale reconstructive. Din păcate, mulți chirurgi militari nu reușesc să pregătească corespunzător bontul în timpul amputărilor pe teren.

Cerere de proteze: 1.000 pe lună

În Ucraina, aproximativ 60 de companii furnizează proteze sistemului public, însă doar 5-7 sunt capabile să gestioneze cazuri complexe cu tehnici moderne. Centrul Superhumani al lui Andriy Stavnitser estimează că sunt implantate 300 de proteze pe lună, comparativ cu o cerere de peste 1.000.

Lipsesc componentele, personalul calificat și centrele de reabilitare. Chiar și transportul pacienților în străinătate este dificil: protezele trebuie ajustate periodic, iar pentru aceste operaţiuni e nevoie de tehnicienii care le-au fabricat.

Pentru a evita ca mii de persoane amputate să rămână izolate în casele lor, ar trebui dezvoltată producția internă pe scară largă, creată o rețea de reabilitare şi ar trebui instruiţi ingineri specializați.

Atunci când o rană se transformă într-o amputație

Căpitanul american în retragere Rom A. Stevens estimează că 75.000 din cele aproximativ 100.000 de amputări ucrainene se datorează utilizării necorespunzătoare a garourilor. O ipoteză confirmată de chirurgul ucrainean Vladyslav Yatsun: studiul său a constatat că doar 24,6% dintre răniții care au ajuns la spital cu un garou au avut nevoie de unul.

Un garou blochează fluxul sanguin pentru a opri sângerarea severă, dar dacă este lăsat pe loc mai mult de două ore, provoacă necroză tisulară și necesită amputație.

În armatele occidentale, garourile sunt îndepărtate în timp scurt datorită evacuărilor rapide cu elicopterul; însă în Ucraina, unde răniții sunt transportați de forțele terestre sub focul dronelor, timpul necesar depăşeste de multe ori limita siguranței.

Acest lucru a cauzat mii de amputări evitabile și o creștere a cazurilor de insuficiență renală: în plus, îndepărtarea întârziată a garoului eliberează toxine în sânge, supraîncărcând rinichii.

Ucraina a adoptat în 2014 manualul SUA Tactical Combat Casualty Care (TCCC), care promovează utilizarea garourilor ca metodă principală pentru oprirea sângerării. Problema este că forțele ucrainene se bazează pe mulți recruți și voluntari cu pregătire minimă, care deseori sunt incapabili să distingă situațiile în care dispozitivul este necesar.

Atunci când utilizarea necorespunzătoare este agravată de timpi lungi de evacuare, riscul multiplicării amputărilor evitabile devine extrem de mare.

Tragedia amputărilor se extinde la toate zonele de război. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în ultimii doi ani, în Fâșia Gaza, aproximativ 42.000 de palestinieni au suferit răni care le-au schimbat viața; unul din patru este copil, iar 5.000 au suferit amputări. Spre deosebire de Ucraina, în Fâșie este practic imposibil să se ofere orice tip de terapie, cu atât mai puțin proteze, celor care ajung să aibă nevoie.

Traducerea Rador: Cătălina Păunel