Trump, criticat pentru lipsa de fermitate față de Putin și Netanyahu. Risc de autoizolare diplomatică – analiză Wall Street Journal

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Președintele SUA, Donald Trump, este acuzat de analiști și foști oficiali că nu folosește pe deplin pârghiile de influență pe care le are asupra liderilor Rusiei și Israelului, Vladimir Putin și Benjamin Netanyahu, ceea ce ar putea submina atât obiectivul său declarat de a pune capăt războaielor din Gaza și Ucraina, cât și rolul Washingtonului ca actor principal în politica globală, arată o analiză a ziarului de dreapta Wall Street Journal.

Relații strânse, dar rezultate modeste

Deși Trump se mândrește că a „oprit o jumătate de duzină de războaie”, acțiunile sale în privința celor două conflicte majore – războiul din Gaza și cel din Ucraina – sunt văzute ca fiind ezitante.

Săptămâna trecută, Israelul a efectuat lovituri cu rachete asupra unor lideri politici Hamas aflați în Qatar pentru a discuta propunerile de pace ale administrației Trump. În paralel, Rusia a intensificat atacurile cu drone și rachete asupra Ucrainei, la scurt timp după întâlnirea lui Putin cu Trump în Alaska. NATO a fost nevoită să doboare drone rusești care au pătruns în spațiul aerian al Poloniei – un moment fără precedent pe flancul estic al alianței.

Trump nu a reacționat public cu măsuri concrete. A avut o convorbire telefonică tensionată cu Netanyahu, urmată de o a doua discuție mai relaxată, iar despre incursiunea rusă s-a limitat să posteze pe rețelele sociale că „ar putea fi o greșeală”.

Condiții noi pentru sancțiuni și lipsă de acțiune fermă

În weekend, președintele a impus noi condiții pentru aplicarea unor sancțiuni majore împotriva Rusiei, cerând ca toate statele europene să oprească importurile de petrol rusesc și ca țările NATO să aplice tarife între 50% și 100% pe importurile din China. Criticii spun că aceste cerințe sunt mai degrabă o justificare pentru a amâna decizii ferme decât o strategie de presiune reală.

De asemenea, deși SUA vând arme aliaților europeni pentru a sprijini Ucraina, Trump a evitat să doneze direct echipament militar Kievului și nu a autorizat utilizarea rachetelor ATACMS pe teritoriul rusesc.

Pârghie asupra Israelului, dar fără presiune vizibilă

Influența lui Trump asupra Israelului a atins apogeul după atacul american asupra complexului nuclear iranian de la Fordow, operațiune care a consolidat poziția diplomatică a SUA. Experți precum Dennis Ross susțin că Washingtonul ar putea condiționa livrările de arme sau restricționa utilizarea lor pentru a forța o soluție politică în Gaza. Totuși, Trump evită să exercite această presiune, preferând să mențină o relație bună cu Netanyahu, care l-ar fi „cucerit” printr-o strategie de flatare.

Critici precum Daniel Shapiro de la Atlantic Council spun că președintele „vorbește despre încheierea războiului din Gaza, dar a făcut foarte puțin pentru a atinge acest obiectiv și mult pentru a-l prelungi”, inclusiv prin tolerarea ofensivei israeliene asupra orașului Gaza, care ar putea pune în pericol viețile celor aproximativ 20 de ostatici încă în viață.

Paradoxul „peacemaker-ului”

Trump continuă să dea vina pe administrația Biden și pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski pentru războiul din Ucraina, numindu-l „războiul lor”. Totuși, analiștii avertizează că politica sa de amânare a sancțiunilor și reticența de a confrunta direct Moscova sau Ierusalimul ar putea eroda poziția de lider global a SUA.

„Pentru Putin, ambiția de a distruge Ucraina merge dincolo de orice președinte american”, spune Alina Polyakova, șefa Center for European Policy Analysis. „Nicio relație personală nu va schimba asta.”

Eric Green, fost expert în politica față de Rusia în Consiliul Național de Securitate, rezumă astfel situația lui Trump: „E dispus să preseze state mai slabe și aliați, dar evită să preseze cu adevărat adversarii.”