Toți candidații la șefia regiunii autonome Găgăuzia din Republica Moldova sunt pro-ruși

Duminică, 30 aprilie, cetățenii din sudul Moldovei vor alege guvernatorul Autonomiei Găgăuze. Deși regiunea a fost modernizată din banii UE, localnicii – ostatici ai propagandei ruse – rămân loiali Rusiei, arată o analiză Deutsche Welle.

În competiția electorală din regiunea cu 130.000 de locuitori nu s-a înscris nici un candidat cu viziuni pro-europene. Toți cei opt pretendenți la funcția de bașcan sunt ostili guvernării centrale de la Chișinău și elogiază Rusia.

Totuși, războiul Rusiei contra Ucrainei i-a trezit pe mulți găgăuzi. Cei cu care am discutat pe străzile din Comrat ne-au spus că vor pace. S-a schimbat și retorica actualului bașcan Irina Vlah, care pleacă din funcție. În 2015, ea a câștigat primul mandat de guvernator al Găgăuziei cu lozinca „Rusia e cu noi” și ținea bustul lui Lenin în birou. Acum, la finalul celui de-al doilea mandat, pledează pentru integrarea Moldovei în UE împreună cu Autonomia Găgăuză.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Pe strada Lenin (bulevardul central din Comrat – centrul administrativ al Autonomiei Găgăuze), în preajma secției de votare Nr. 7 e mare agitație. O femeie încălțată în galoși și cu broboadă pe cap trage din greu cu sapa prin țărâna umezită de ploi, apoi face mici pauze și își odihnește palmele, sprijinindu-se în coada sapei. La câțiva metri de ea, un bărbat cu o mătură într-o mână și un făraș în cealaltă adună garoafele ofilite și căzute de pe piedestalul pe care tronează Lenin – un monument al liderului bolșevic, devenit verde din cauza ploilor și a umezelii, amplasat chiar în fața Adunării Populare (legislativul Autonomiei Găgăuze).

Peste drum, câțiva liceeni mătură pavajul, adună crengile uscate și cară gunoiul cu căldările. La câțiva pași, alți doi elevi, cu câte un braț de gazete, opresc trecătorii și le împart propagandă electorală.

Trotuarele sunt măturate, bordurile și tulpinile copacilor sunt date cu var. Orașul este pregătit pentru alegeri.

Secția de votare Nr. 7 este amplasată în Casa de Cultură din oraș. Pe prag îl întâlnim pe Serghei, paznicul, care tocmai și-a încheiat tura de muncă. Ne spune că duminică va ajunge la lucru cu noaptea în cap, pentru ca, până la venirea membrilor biroului electoral și al observatorilor, să reușească să aprindă toate luminile și să descuie ușile. „Poliția deja va fi pe loc, la fel și comisia. După aceasta eu voi pleca acasă și voi reveni abia seara, după ce se închide secția de votare. Voi stinge luminile, voi încuia ușile și voi seta alarma”, spune el. Serghei are un salariu de 4500 de lei (aproximativ 225 de euro). Spune că nu poate cere mărire de salariu, pentru că i s-ar spune să scrie cerere de demisie iar locul lui ar fi ocupat imediat de altcineva. Deși au rămas ore numărate până să-și dea votul, recunoaște că nu a decis dacă să voteze sau nu, pentru că nu știe care dintre candidați spune adevărul și care minte. „Nu am încredere în niciunul din ei. Iată spuneți-ne dvs, poate sunteți mai informați, pe cine să cred? Pe cine să votez?”.

Serghei spune că nu privește televizorul și nu urmărește știrile. Știe că în Găgăuzia vin ajutoare, dar nu știe din partea cui. Vorbește limba rusă, pentru că așa s-a obișnuit din perioada URSS, iar copiii lui, la fel, vorbesc doar în limba rusa, au învățat la școala rusă și au absolvit universitatea cu predare tot în limba rusă.

Panourile și ziarele electorale, anunțurile, meniurile din restaurante, plăcuțele cu denumirea străzilor sunt toate în limba rusă.

Găgăuzii sunt un grup etnic turc din sudul Moldovei iar limba lor maternă este găgăuza – o limbă turcică înrudită cu turca și azera pe care aproape că nu o mai vorbesc. În perioada sovietică a avut loc un proces de rusificare forțată a găgăuzilor. Astăzi, pentru că nu cunosc vreo altă limbă (nici româna, limba oficială a statului), se informează doar din surse rusești. Mulți găgăuzi lucrează sau au locuit în Rusia. Când armata lui Putin a invadat Ucraina, au revenit masiv acasă în Moldova, de teamă să nu fie înrolați și duși pe front, mulți având și cetățenie rusă.

Pe stradă, în Comrat, nu auzi o altă limbă decât rusa. L-am întrebat pe Valeriu, un tânăr de 23 de ani, proaspăt absolvent al Universității din Comrat, care împarte pliante electorale, de ce găgăuzii nu-și vorbesc limba lor, ci limba rusă? „Totul a început în anii ‘90, când Găgăuzia și-a obținut autonomia”, spune încrezut tânărul.

În realitate, pe 17 august 1990, la Comrat, a fost proclamată ilegal „republica autonomă găgăuză” iar Chișinăul a intervenit pentru a împiedica dezintegrarea țării. „Chișinăul era împotrivă și a trimis armata și, din câte îmi amintesc, Transnistria a trimis atunci câteva tancuri pentru a apăra Găgăuzia, pentru a nu permite armatei moldovenești să ne atace. Iată de ce mulți consideră că în acel moment anume Rusia ne-a ajutat să obținem autonomia. De aceea populația și este pro-rusă și susține Rusia”, ne-a spus Valeriu, precizând că așa i-au povestit părinții și profesorii la școală. Apoi ne-a dat câte un pliant electoral. Pe prima pagină – fotografia unuia dintre candidați, iar alături de el – liderul Tatarstanului, Rustam Minnihanov, căruia autoritățile de la Chișinău i-au interzis recent intrarea în Moldova – un susținător al războiului din Ucraina inclus în lista sancțiunilor occidentale.

Deși la fiecare colț de stradă, pe panouri, piloni, garduri, case părăsite și pe pereții spălătoriilor auto sunt bannere electorale cu chipul și sloganele celor opt candidați la funcția de bașcan, aproape toți cei cu care am discutat ne-au spus că nu vor merge duminică la vot.

Pe vânzătorul Serghei l-am cunoscut la piața de răsaduri de legume din centrul orașului. Era supărat că nu-și poate vinde marfa iar acum o privește cum se ofilește la soare. „Noi vindem răsad, nu ne ocupăm cu politica, iar duminică nu o să mă duc la votare. Știți cum se întâmplă? Noi mergem și ne dăm votul pentru ei iar lor nici nu le pasă de noi. Oamenii trăiesc greu, nu cumpără nimic pentru că nu au bani, adună bănuț cu bănuț pentru alte necesități. În timp ce producătorii autohtoni nu-și pot vinde merele sau roșiile, magazinele noastre deja sunt pline cu produse de import. Dacă Moldova va intra în UE – va avea doar de pierdut, pentru că ne vor invada piața”, ne spune hotărât bărbatul, preluând o narațiune-șablon a ex-președintelui pro-rus Igor Dodon despre „invazia produselor agro-alimentare europene”. Serghei ne-a spus că nu înțelege limba română, dar înțelege puțin „limba moldovenească”. „Ne uităm și la știrile în limba română și tare multe cuvinte nu le înțelegem, dar limba moldovenească o cunoaștem, doar că nu o vorbim. Româna și moldoveneasca se aseamănă – la fel cum se aseamănă limba găgăuză și turcă – dar sunt limbi diferite (o altă narațiune a propagandei ruse – n.red.). Noi trăim în pace cu toate naționalitățile, suntem primitori și nu văd niciun motiv de ce ar trebui să ne certăm între popoare”, conchide bărbatul.

Deși demontarea monumentelor lui Lenin a început încă în 1991, la Comrat relicvele comuniste rămân și astăzi în picioare. Nicolae, singurul care a vorbit cu noi în limba română, ne spune că majoritatea străzilor din oraș poartă numele unor bolșevici sau eroi sovietici. „Iată noi ne aflăm pe strada Pobeda (Victoriei), cea de mai sus este Lenin, apoi Suvorov, Tanchiștilor, Krupskaia, Kotovskii, Comsomolului, Sovietică și așa mai departe. Lenin are un monument în centru. L-ați văzut? Are chepcă (chipiu) ca a mea și stă cu mâna întinsă iaca așa”, spune bărbatul, ridicând o mână în sus, imitându-l pe Lenin.

„Găgăuzii întotdeauna au fost cu comuniștii, de asta și sunt pro-ruși. Lor li s-a promis că Transnistria se va uni cu Găgăuzia și Putin le va da gaz gratis. Și încă ceva interesant, deși cei din regiune știu limba găgăuză, mulți nu știu să citească și să scrie în această limbă. Deci, ei nu vorbesc nici româna, nici „moldoveneasca” și nici găgăuză. Mne eto ne nado, ia ne ponimaiu (Mie asta nu-mi trebuie, eu nu înțeleg [limba română] ), îmi spun ei, așa că vreau eu sau nu, trebuie să vorbesc cu ei în limba rusă. Asta se întâmplă pentru că oamenilor de aici li se vorbește doar rusește iar mesajele sunt pro-ruse. Avem un singur liceu cu predare în limba română – Liceul Mihai Eminescu – construit cu ajutorul României. Vin elevi din toată Găgăuzia aici, chiar și din sate mai îndepărtate, pentru că aici se învață în limba română. Oamenii nu vor să învețe limba română pentru că li s-a băgat în cap multă propagandă. Ca să știți, aici se duce o politică anti-moldovenească iar duminică lumea o să voteze cu cei care, în mesajele lor electorale, utilizează sintagma pentru Rusia”, ne spune bărbatul.