Semnificația religioasă ascunsă a Divinei Comedii, dezvăluită după 700 de ani /  ”Mesajul lui Dante este: nu uitați adevărata călătorie, care este cea care duce în sus sau în jos”

Johns Hopkins unul dintre cei mai mari cercetători internaționali ai lui Dante, a întrezărit în Divina Comedieun fel de „centru matematic” situat în Canto 17 din Purgatoriu, relatează Corriere della Sera.

A aranjat canto-urile într-un raport bazat pe numărul de versuri din fiecare canto și pe suma cifrelor obținute în rezultat. De exemplu: al doilea din Infernul are 142 de versuri, deci 1+4+2=7, al treilea 136, o sumă de 10, o practică numerologică tipic medievală. Așa a văzut ceea ce părea a fi un cod.

În 1985 a murit, iar Franco Nembrini, de asemenea un pasionat cercetător și profesor de Dante, a venit să îi preia ștafeta. Nembrini face un pas mai departe: așezând canticulele una peste alta, îi apar un model, combinații, structuri încrucișate. Una în centrul călătoriei lui Dante: Cântecul 17 din Purgatorio mai exact, în mijlocul canticulei centrale.

Modele de cruci a căror sumă face 33 ca anii lui Hristos sau 9 ca anii pe care i-a avut Dante când a întâlnit-o pe Beatrice, forme de X, câte una pentru fiecare canto, care nu se ating, nu se intersectează și doar una se suprapune peste marea cruce. Una toată a numerelor 7, cea a creației, una toată a lui 10, una a lui 13.

Intersectând datele, apare suspiciunea că toate acestea nu au fost întâmplătoare, ci intenționate: sunt crucile, numerele, conținutul poemului, legate într-un tipar?

În acest punct al poveștii intervin Rita Monaldi și Francesco Sorti. Cuplu de scriitori, Monaldi&Sorti sunt angrenați de ani de zile în trilogia de romane între istorie și ficțiune Dante di Shakespeare (Solferino), viața pierdută a Poetului Suprem scrisă în formă teatrală de către la fel de supremul Bard englez.

Misiunea lor este de a dezlega misterul și să scrie despre el în anexa celui de-al treilea roman al lor, lucru obișnuit pentru ei, care folosesc întotdeauna ample anexe ca și cum ar fi alcătuirea romanelor lor, pentru a se dezvălui cititorului.

„Am apelat la doi matematicieni pentru a afla cât de probabil este că avem de-a face cu numere aleatorii și nu cu un cod intenționat: Andrea Esuli de la CNR și Paolo Ferragina, profesor de algoritmi la Universitatea din Pisa. Doi oameni de știință toscani, precum Dante. Și nu ne-am spus nimic unul altuia pentru a nu risca să fie influențați”, spune scriitorii.

Ce au descoperit?

„Că ipoteza coincidenței este exclusă. Ferragina a calculat că probabilitatea ca aceste structuri matematice să fie rezultatul unei coincidențe este mai mică de 1 la 100 de milioane. Dar ceea ce este incredibil este că nu ar fi fost posibil să se ajungă la acest lucru într-o epocă anterioară apariției calculatoarelor”.

„Când scrie Comedia, este un exilat, proprietățile i-au fost confiscate, îl urmărește o condamnare la moarte. Este un om al străzii îngropat de nenorocire; este deja un miracol că a reușit să scrie această operă supraomenească. Dar faptul că poemul conține și o schemă matematică invizibilă pentru contemporani, dar inteligibilă doar pentru posteritate 700 de ani mai târziu, este ceva cu adevărat incredibil”, precizează ei.

Ce este atât de special în cazul celui de-al 17-lea Purgatoriu, de la care pornește totul și care se află în centrul codului?

„Se află în centrul Poemului, pe al patrulea dintre cele șapte coline, și vorbește despre iubire și liberul arbitru, despre sensul cel mai profund al Comediei”.

Dar de ce s-ar fi chinuit Dante cu toate aceste probleme matematice complexe?

„De ce este un mister. Dar are sens și îi dăm o interpretare în ultima scenă a romanului: Divina Comedie este un poem despre destinul sufletului, iar Dante, pentru a ne arăta acest lucru, folosește două cuvinte frumoase, cum ar fi trasumanare și disumanare, adică depășirea stării umane, spre Paradis, în primul caz, și transformarea în inuman, coborârea, bestializarea, în celălalt caz. Această schemă se potrivește perfect în diagrama celor trei X a lui Nembrini și nu este o coincidență faptul că cel din Paradis este singurul atașat de crucea centrală, în contact cu Iisus. Pentru că pentru a ajunge în Paradis trebuie să treci tocmai prin cruce. Acesta este „sensul” pe care Dante îl dă codului său”.

După ce a descoperit codul, ce dezvăluie acesta despre Dante?

„Ne spune unde se află cu adevărat inima Commediei, conținută tocmai în conceptul de transumanizare și dezumanizare, precum pastilele roșii și albastre din Matrix. Mesajul lui Dante este: nu uitați adevărata călătorie, care este cea care duce în sus sau în jos”.