Șeful Consiliului Europei atrage atenția asupra pericolului politizării Curții pentru Drepturile Omului

Cea mai importantă instituție europeană pentru drepturile omului a criticat nouă guverne care a cerut o reconsiderare a interpretării Convenției europene a drepturilor omului în privința migrației, transmite The Guardian.

Secretarul general al Consiliului Europei, Alain Berset, a condamnat „politizarea” Curții Europene a Drepturilor Omului, după ce nouă lideri europeni au semnat o scrisoare organizată de Giorgia Meloni, premierul Italiei, și Mette Frederiksen, premierul Danemarcei, în care solicită „o conversație deschisă” despre interpretarea convenției.

Cei nouă semnatari, printre care se numără și liderii din Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, au spus că guvernele au nevoie de mai multă libertate în a decide când să expulzeze infractori străini și cum să-i monitorizeze atunci când nu pot fi deportați, precum și pentru a contracara state străine care încearcă să destabilizeze țările prin trimiterea de migranți la granițele acestora. „Ceea ce era corect odinioară s-ar putea să nu mai fie răspunsul potrivit pentru ziua de mâine,” se afirmă în scrisoare.

Vorbind alături de Frederiksen la Roma săptămâna trecută, Meloni a declarat că principala problemă este că țările nu pot expulza „cetățeni imigranți care au comis infracțiuni grave”.

Într-un răspuns transmis sâmbătă, Berset, fost ministru elvețian, a contestat guvernele care au pus sub semnul întrebării aplicarea convenției. „Dezbaterea este sănătoasă, dar politizarea curții nu este,” a scris el într-o declarație. „Într-o societate guvernată de statul de drept, niciun organism judiciar nu ar trebui să fie supus presiunii politice. Instituțiile care protejează drepturile fundamentale nu pot ceda ciclurilor politice. Dacă o fac, riscăm să erodăm chiar stabilitatea pe care au fost construite să o asigure.”

El a afirmat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului este singura curte internațională care judecă încălcările drepturilor omului în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. „Aceasta nu trebuie niciodată subminată,” a spus el.

Consiliul Europei, înființat în 1949, în perioada reconcilierii postbelice, și care este separat de Uniunea Europeană, are 46 de state membre care au semnat Convenția europeană a drepturilor omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg, stabilește dacă guvernele respectă obligațiile asumate prin convenție.

Curtea a emis hotărâri împotriva Italiei într-o serie de cazuri privind migrația, inclusiv un caz din 2016 în care tunisieni care fugiseră din țara lor în urma Primăverii Arabe au fost reținuți într-un centru de detenție din Lampedusa înainte de a fi returnați în Tunisia.

Curtea a emis și hotărâri împotriva Danemarcei în privința reîntregirii familiei, precum în cazul din 2021 în care autoritățile daneze au fost considerate vinovate pentru că au refuzat soției unui refugiat sirian dreptul de a se alătura acestuia, încălcându-i astfel dreptul la viață de familie.

Mai mult de 30 de cazuri sunt în prezent pe rolul curții împotriva Letoniei, Lituaniei și Poloniei, în urma acuzațiilor privind respingeri forțate în Belarus, pentru a împiedica persoanele să solicite azil în aceste țări. De exemplu, Curtea audiază 26 de cetățeni irakieni de origine kurdă care susțin că autoritățile letone i-au forțat să se întoarcă în Belarus fără a le examina cererile de azil. Persoanele, aproape toate deja repatriate în Irak, afirmă că li s-a refuzat accesul la hrană, adăpost sau apă în timp ce erau blocate în pădure la granița letonă-belarusă.

Statele baltice și Polonia acuză Belarusul că folosește migranții ca armă, atrăgând oameni din Orientul Mijlociu și Africa către zona de frontieră, ca mijloc de destabilizare a UE. Acestea afirmă că se confruntă cu un „război hibrid” și că stabilitatea societăților lor trebuie să fie o prioritate mai mare.

Guvernele din spatele scrisorii au fost implicate în inițiative similare de înăsprire a politicii de migrație a UE. În octombrie anul trecut, Italia, Danemarca și Olanda au organizat o reuniune informală a 11 țări care s-a încheiat cu susținerea la nivelul UE a „huburilor de returnare” – centre offshore pentru procesarea revenirii migranților cărora li s-a refuzat azilul în bloc. Până acum, nicio țară europeană nu a reușit să înființeze un astfel de centru și rămâne neclar care state ar putea găzdui aceste facilități.

În 2022, guvernul britanic condus atunci de conservatori a criticat convenția după ce Curtea de la Strasbourg a emis o decizie împotriva planului său de bază de a trimite solicitanți de azil în Rwanda, fapt care a dus la anularea, în ultimul moment, a unui zbor inaugural către această țară africană.

Anul trecut, Boris Johnson, care fusese prim-ministru în momentul respectiv, a cerut un referendum privind apartenența Marii Britanii la convenție, în timp ce își promova memoriile.