REPORTAJ Ali Muhammad, profesor din Askole – un sat aflat la 3.040 m altitudine, pe traseul spre K2, în Pakistan – și Ibai Etxezarraga, arhitect basc, aduc povești în bibliotecile din București

De la poalele vârfului K2 din munții Karakoram – Pakistan – la bibliotecile din cartierele Bucureștiului, Ali Muhammad și Ibai Etxezarraga, un profesor pakistanez și un arhitect din Țara Bascilor duc mai departe o misiune de conservare a limbii lor, balti – dialect vorbit în nordul Pakistanului, și euskara – limbă vorbită în Țara Bascilor, regiune din Spania.

La parterul Bibliotecii „Dimitrie Cantemir” din centrul Bucureștiului, în sala dedicată copiilor și seniorilor, două siluete cu zâmbet cald își așază atent pe masa de prezentare două cărți-carusel, al căror design a fost inspirat de steagurile de rugăciune budiste. Sunt Ali Muhammad, directorul școlii din satul Askole, Pakistan, și Ibai Etxezarraga, arhitect și activist cultural din Țara Bascilor. Au venit la București cu un bagaj de povești, proiecte și cărți – dar mai ales cu idei care își propun să schimbe destine comunitare.

Biblioteca, între Karakorum și Bilbao

În Askole, ultimul sat de pe ruta către K2-8611m, al doilea cel mai înalt munte din lume, parte a regiunii himalayene, Ali coordonează o școală izolată, dar esențială. În timpul pandemiei, prin sprijinul Fundației Alex Găvan salariile a trei profesori au fost salvate într-o perioadă fără turiști, fără venituri. Acum, Ali visează mai departe: o bibliotecă vie în satul său, cu acces deschis pentru toți, nu doar pentru elevi.

Ibai vine dintr-un alt colț de lume marginalizat simbolic: Țara Bascilor. Nu e recunoscută oficial ca stat, dar cu o identitate culturală profundă, Ibai și colegii săi duc o luptă tăcută pentru salvarea limbii euskara din Țara Bascilor. Călătoriile lor culturale nu sunt turistice, ci pedagogice. Ei creează materiale educaționale în oglindă cu titlul „Numele corect”– în nepaleză și euskara (bască), în urdu (limba oficială a Pakistanului) și în balti, limba vorbită în satul lui Ali.

Sunt îngrijorați de starea limbii lor, având în vedere că în lume există aproximativ 7.200 de limbi, iar în fiecare an dispar în jur de 26 dintre ele. Aceasta înseamnă că atunci când ultimul vorbitor al unei limbi dispare, odată cu el pierd conștiința, tradițiile și cultura asociate, cât și un mod de a vedea lumea.„Când moare o limbă, nu pierzi doar cuvinte,” spune Ibai.

În cazul limbii euskara, o limbă pre-indoeuropeană cu doar 200.000 de vorbitori din cei 600.000 de basci, există temeri reale legate de pierderea acestei limbi native, chiar și în Țara Bascilor. Din acest motiv, ei au inițiat proiectul cărților, o diplomație culturală pe înțelesul copiilor care vizează conservarea și promovarea culturii basce și pakistaneze, dar și nepaleze. Momentan, proiectul a generat două produse educaționale – Țara Bascilor-Pakistan și Țara Bascilor-Nepal, folosite pentru predare și învățare în aceste comunități. 

Ibai povestește că merg din școală în școală în Bilbao și în zone izolate din munții din Pakistan și prezintă materialele educaționale create bilingv. Acestea sunt folosite pentru a conecta diferite culturi și totodată pentru a păstra vie limba balti, o limbă pe cale de dispariție. Balti este scrisă în caractere tibetane, ceea ce este foarte rar în zilele noastre, iar puțini oameni mai pot citi această formă veche. 

Proiectul include și planuri pentru alte etnii, cum ar fi populația berberă din Maroc, care nu au o țară proprie, dar păstrează tradiții puternice. De asemenea, ei lucrează cu refugiați afgani.

Cei doi colaborează cu comunități de migranți care trăiesc în zona Bilbao și Țara Bascilor. Ibai, în special, lucrează cu șapte fete refugiate din Afganistan, care au fugit după preluarea controlului de către talibani. Ele au început să adune informații inspirate din tradițiile lor.

Cărțile „Numele corect” conțin informații bogate despre peisaje, istorie, legende, sărbători și festivaluri din Țara Bascilor, Pakistan și Nepal. Ele sunt prezentate astfel încât să poți observa asemănări și diferențe, într-un joc vizual și cultural care seamănă cu un carusel.

Proiectul a implicat 9 ilustratori care au contribuit la realizarea acestor materiale, Ibai fiind unul dintre ei.

În plin București: un tur de biblioteci

Trei biblioteci din București, „Lucian Blaga”, „Marin Preda” și „Dimitrie Cantemir” au fost vizitate de cei doi povestitori și promotori ai culturii lor pentru a-și prezenta lucrările bilingve, dar și pentru a se inspira să deschidă o bibliotecă comunitară în Askole. Turul a fost organizaat de prietenul lor Mihai Lupu, fondator al EduCaB, organizație care sprijină dezvoltarea educației și comunităților prin valorificarea potențialului bibliotecilor.

La Cantemir, bibliotecara le-a povestit exploratorilor lingvistici cum spațiul a fost creat din start ca o zonă publică vie: sală pentru copii și vârstnici, zona de citit, colț pentru adulți, acces liber la calculatoare. „Tururi urbane, origami, limbi străine în joacă, scenete, ateliere de dezvoltare personală în parcuri, ora de lectură e obligatorie.” Biblioteca devine astfel mai mult decât un spațiu pentru cărți: devine o școală comunitară fără catedră.

Colțul nepalez realizat de EduCab la etajul întâi este primul de acest tip într-o bibliotecă publică din România. Aici vin familii de migranți din Nepal, Sri Lanka, Bangladesh, pentru a socializa, a citi, a folosi laptopuri. Români care-și dau masteratul pe teme asiatice se documentează aici. Sunt 400 de cărți în așteptare în Kathmandu, capitala Nepalului, cu care EduCab vrea să crească acest spațiui: „Devine tot mai relevant,” spune Mihai Lupu.

Cărți care unesc culturi

Ibai și Ali au adus în București cele două cărți neobișnuite. Una dintre ele îl are pe Ali ca personaj. Sunt cărți care nu doar se citesc, ci se trăiesc – premiate la o competiție prestigioasă de design, folosite în școli din Pakistan, Nepal și Spania.

În Askole, biblioteca pe care Ali vrea s-o deschidă va fi un spațiu deschis tuturor. Nu doar rafturi cu volume, ci loc de întâlnire, proiecții, muzică, traininguri. „Am venit în București ca să văd cum funcționează bibliotecile publice,” spune el. „Vrem să construim una în vârful lumii, și căutăm inspirație și în orașul vostru”.

Prin EduCab și organizația „Numele corect”, Mihai și Ibai vor sprijini deschiderea bibliotecii din Askole cu cărți, laptopuri și idei. Viziunea ce îi leagă, spune Mihai, e că educația și cultura nu sunt un lux, ci o infrastructură de bază – chiar mai importantă decât autostrăzile.

Ali îl întâlnește la București pe Alex Găvan, alpinist și conservaționist

Pe Ali Muhhamad, publicul din România l-a cunoscut anterior prin intermediul lui Alex Găvan, unul dintre performerii de top ai României în alpinismul de altitudine care a urcat fără oxigen suplimentar șapte vârfuri de peste 8000 de metri, pentru trei dintre ele marșul de apropiere trecând chiar prin Askole, ocazie cu care cei doi s-au și cunoscut.

Cu această vizită la București, pentru prima dată după patru ani el l-a reîntâlnit pe susținătorul său, cel care, prin fundația sa, a asigurat în perioada pandemiei plata salariilor pentru trei dintre profesorii din Askole timp de doi ani, precum și un set complet de haine de iarnă și rechizite școlare pentru toți cei 312 copii de acolo cu ajutorul alpinistei belgiene Sofie Lenaerts, a lui Mihai Lupu, precum și o mână de alți oameni inimoși. „Legende ca tine sunt cele care fac lumea să fie un loc mai bun”, a spus într-un tweet la vremea respectivă Raja Nasir, ministrul regional al turismului din Gilgit-Baltistan.

Întâlnirea a avut loc la Fundația Centura Verde, tabăra de bază de unde Găvan și echipa sa își desfășoară proiectele de mediu — crearea de Centuri Verzi în jurul orașelor din România și salvarea aspretelui, cel mai rar pește de apă dulce din Europa, fosila vie critic periclitată care se mai regăsește în doar câteva exemplare exclusiv în apele Vâlsanului, râul copilăriei sale din munții Făgărașului. Lor li s-a alăturat Valentina Secară, fondatoarea gradiniței Acorns, una dintre organizațiile ce au sprijinit campania umanitară a lui Găvan, lansată în urma cutremurului din Nepal din 2015 și prin intremediul căreia s-au construit de la zero trei școli unde acum învață peste 250 de copii.

„Ali vine dintr-un sat aflat, la propriu, atât la capătul lumii cât și pe acoperișul ei. Îmi amintesc că în 2007, prima dată cand am trecut prin Askole, o bună parte din case erau niște bordeie care nu aveau geamuri de stică la ferestre. Chiar și acum în 2025 este greu ca un european să își poată imagina gardul de reziliență de care această comunitate trebuie să dea dovadă doar pentru a supraviețui. În multe privințe, ei cu toții sunt profesorii mei și îi recunosc și onorez ca atare. Oricine vrea să sprijine educația copiilor din satul de deasupra norilor este binevenit să ni se alăture. ” – spune Alex Găvan. 

Ali, primul absolvent de universitate din satul lui și laureat al premiului de directorul școlar al anului în regiunea Gilgit-Baltistan, a venit la București din Bilbao, unde urmează un master, sprijinit de organizația lui Ibai.